miercuri, 27 aprilie 2022

SĂTUL DE VRĂJELI PE BĂȚ

(NEW!)
Mai crudă, ticăloasă, decât ciuma,
Un cineva a inventat MINCIUNA!
De fapt, mai cred, la cât e de fudulă,
Că-i precursoare la prima celulă!
Știe să placă și să măgulească,
Așa ajuns-a să ne păcălească!
Dar să nu cătăm departe vinovați-
Ne place și, după ea, suntem turbați!
O fi ea deșănțată, făcută pe tăcute,
O fi având madam picioarele prea scurte,
Dar s-a fardat și face multă sală,
De ajuns, din ghimpe, genitală...genială!
Voi, posesori de bâlbe și vrăjeli,
Mă cam băgați cu sila-n bănuieli:
Fața s-a scurs și nasul, s-a lungit,
De unde aveți oare, putere de scornit?
Se spune că nu poate exista creație,
Acolo unde nu e pic de imaginație!
Dar mă scuzați!o minte constipată,
Naște SF-uri și o face lată !
Voi cu minciuna, prea vă credeți mari!
Mai bine apucați-vă de-mperecheat... țânțari!

 

FINAL CUNOSCUT

 (NEW!)

Scoasă din țâțâni, de oameni,
Face gură coana broască:
-Te aduni, cu cin' te-asemeni-
La râios, cu cea râioasă!
Văd că mă priviți cu ciudă
Și, de mine, vă mirați,
Veți vedea ce vă așteaptă,
Chiar cu ochii bulbucați!
Așteptați voi, mult și bine,
Să vă - mbie viitorul!
Mai degrabă aveți surpriza
Să îi crească broaștei, părul!
Cu așa deștepți la cârmă,
Veți pupa sfintele moaște!
Că atât îi duce mintea -
Până la piciorul broaștei!
Nu le-aveți c-orăcăiala,
I-ați lăsat să facă - o... varză!
Prea târziu țipați acuma,
Nu vă crede nicio barză!
Ciuguliți "mătasea broaștei"
De prin lacuri full de mâl,
Și mai speriați copiii,
Când o treceți pe "bâl-bâl"!

A tăcut, nefericita!
Nu mai poate să vorbească-
Ca și noi, de bună voie,
A primit lacăt, la broască!

POVEȘTI CU VEVERIȚE MUTANT

(NEW!)

-Dragule, de ce lasă dâră pasărea aia, că pătează cerul?
-Nu e pasăre, e avion! Și nu pătează nimic, e înnorat!
-Vezi că ești murdar pe obraz! Stai să te curăț!
-Nu e nimic, ăla era ochiul meu, pe care ai vrut să-l ștergi cu umbrela. Și mi-ai băgat și-un deget în celălalt!
-Ce vrei să-ți gătesc in seara asta?
-Orice, numai nu mai încurca sarea, cu zahărul: doar tu puteai pune sare în cremă de zahăr ars!
-Nu te mai uita urât la mine, că mă sperii!
-Nu mă uit la tine, priveam doar la ăla care vroia să-ți fure geanta.
-Minți, te uitai la fata aia tânără!
-Hotărăște-te: priveam la tine sau la "tânăra" aia mai bătrână decât soacra-mea, care a trecut?
-Las' că te știu eu: c-un ochi la făină, și cu altul, la slănină!
-Nu te contrazic, ai dreptate!
-Vai! ce minunat: uite ce veveriță frumoasă trece pe lângă tine! Da' de ce te-ai răcit așa brusc?
-Pune, naibii, ochelarii ăia, până nu faci o prostie: nu era veveriță, veverițele circulă prin copaci, nu pe lângă tomberoane! Ăla era un șobolan talie mare, la care nici un câine de talie medie, nu s-ar fi dat!

GRABA STRICĂ TREABA MARE!



(NEW!)
Ce forfotă și ce goană e în toate,
De parcă s-a finit și ouăle-s stricate:
Cam alandala și-n scrâșnetul de roți,
Ne bulucim în viață! Da, noi toți!
Până și schiopul aleargă, de cârje, dus,
De parcă secundele în ghenă, i-au apus.
Orbul, în grabă, zidul, nimerește,
Nu vede cine-l mână și cine îl zorește.
Ologul, poposit în scaun, clar, șofează,
Se vede după cum accelerează!
E-o goană mare, parcă-i zi de cros,
Ni s-ar fura ciolanul, ce-l păstram de ros,
Ni s-ar fura și ouăle, din cuibar,
Și ne grăbim, că moare timpul, iar!
Mic, mare, mândru, falnic, deșelat,
Ne-am pus, prieteni, cu toții, pe-alergat!
Doar un bătrân se uită și nu vede
Cum fiecare-n goana lui, umil, se pierde:
Timpul lui s-a dus și încă mai trăiește,
Pentru că timpul nu-l mai doare, nu-l rănește!
La viața lui, s-a repezit s-o-nșface,
Acum, vrea doar... liniște și pace!
Dă graba fără de folos, în spate,
Pentru mult mai puțin de-un dram de sănătate!
Deci, cu graba nu ajungeți într-o lume nouă -
Așa că...multă sănătate vă doresc eu, vouă!

 (NEW!)

Așa îmi trebuie, dacă mă duc la biserică din an, în Paște - pun întrebări! Care mai mult ca sigur că deranjează: are Domnul, la bigoți, că nu-i loc în Rai, la toți! Uite, întreb - ce i-o fi venit lui Isus, să se lase răstignit? Nu s-a prins că oamenii e răi și nu merită atâta efort - să te chinui pe cruce, răstignit pentru niște nerecunoscători, abia săltați de la masă și de la beutura? O fi avut, sărmanul, sufletul așa mare, de-a crezut că face vreun gheșeft, le dă de gândit! După cum se vede, nu prea i-au reușit planurile: oamenii sunt tot aceeași ca în urmă cu 2500 de ani, doar că au o părere mult prea bună despre ei! Ne-a durut în bască de cununa lui de spini, de Golgota și de mântuirea sufletelor noastre!

Credeți că, în așteptarea primenirii noastre în viața de apoi, nu-i mai aproape clipa de față? Că cam așa ne-au convins - trăiește clipa! "Acum"! Lăsați vrăjeala cu viitorul, Raiul, Iadul, Învierea! Serios, cu ce mă încălzește viața de apoi, dacă am trăit-o prost pe asta? Și care-i șmecheria: să învie morții, tot ăia care mi-au mâncat ficații, când erau vii? Adică - nici Acolo, să nu stau liniștit?

Trecând peste gândurile astea șturlubatice, pricepe cineva semnificația sacrificării Fiului, pentru binele oamenilor? Haideți, binecredincioși, care vă sacrificați vreun copil pentru alții? Noi nu suntem în stare să ne sacrificăm să nu ne mai facem rău la alții, da' să ne mai dăm și coltucul de pâine, pentru unul mai amărât ca noi! În consecință, a trecut și Paștele ăsta, iar aruncăm mâncare în timp ce unii mor de inaniție, după care revenim la obiceiurile noastre, care îl exclud pe Isus!

CINE DREACU' VREA RĂZBOI?


(NEW!)

 Foaie verde de trifoi,

Cine dreacu' vrea război?

Cine-l vrea, pe cea dreptate,
Să și-l ducă și să-l poarte!
Eu nu vreau, însă, o sfadă,
Chiar la mine în ogradă,
Că-s, la vreme de taclale,
Doar victime colaterale:
Leana și Veta lui Cernat
S-au certat de la bărbat!
Care nu li-e de folos-
Fiecare-un ochi, i-au scos!
Acu umblă orb, săracu'!
Nu-i mai pasă nici de dreacu!
Fetele, niște drăcoaice,
Au cam dat, ele, la pace!
Nici n-apuci să zici tu - hopa! -
Doctoru-i în război, cu popa:
Fiecare are tovalul
Cât de mare-i "cașcavalul":
Unu vrea să lecuiască,
Altul vrea să mântuiască,
Fiecare-n legea lui,
A suit pacea în cui!
Cine oare a murit?
Tot... creștinul lecuit!
Mițunica și -Azorel
Sunt în ăl etern răzbel:
Nu știu care le e temeiul,
Da-s ca mâța, cu Griveiul!
Nu se-njură, nu se-mpușcă,
Dar pe noi, din jur, ne mușcă!
Prin urmare, ziceți voi-
Cine dreacu' vrea război?
Nimănui, de noi, nu-i pasă -
Cine-l vrea, să-l ia acasă!
Și de n-are gând curat,
Să îl pună la murat!
Să - i dea sare, să-i dea fum,
Pân' s-o face, dânsul, scrum!
Și făcându-se că plouă,
Nu să ni-l "plantez" nouă!
Pân' la viața de Apoi,
Cine dreacu' vrea război?
Dacă au ajuns și blegii,
Să o facă pe strategii,
Nu mă miră, din păcate,
Veacul de senilitate.
Vreau pe ăștia, "cumpărați"
Să îi văd încolonați,
Că au creierul, cât nuca,
Și în cap, au doar bazooka!
Dar când zac prin vreo tranșee,
Pas de vine vreo idee!
Când din cer, rachete vin,
Toți având Pampersul plin,
Pare lupta, de pomană,
Când nu ai, de schimb, izmană!
Așa, de casus belit, ca eroi,
Toată lumea vrea război!
Sper că sunt iar pe orbită:
Toată lumea potolită
Vrea să stea, ca-ntro găoace,
În doar liniște si pace!
Avem sfântă misiune!
Fac apel la rațiune
Și în două - trei cuvinte,
Vreau să vă aduc aminte:
Cine războiul îl va cere,
Se bazează pe-Înviere!
Dar n-arată gândul șui-
Doar pe... învierea lui!
Și cum pacea nu-i de noi,
Cine dreacu' vrea război?