RECUNO-ȘTIINȚĂ

 Primul care a luat cuvântul la căpătâiul răposatului, înainte ca acesta să stea, în sfârșit, liniștit, a fost reprezentantul familiei, unchiul Jonică, venit de peste mări și vreo două țări:

-Vreau să-mi amintesc de el, așa cum a trăit - modest și cuminte! Chiar dacă ne mai călca pe nervi cu ironiile lui usturătoare, nu făcea rău nimănui. Ba chiar te făcea să te simți vinovat și să stai  mai mult pe WC, să-ți faci o analiză-n plus față de cele normale. Eu, unul, dacă nu era el, nu plecam în lume, că n-aveam bani, tot ce am primit din salariile compensatorii, când m-au dat afară, s-a dus pe păcănele. El a venit la mine, mi-a întins purcoiul de bani, pe care îi economisise pentru zile negre, și mi-a spus să plec, că-mi sparge fața dacă mă mai joc cu viața mea! Ceea ce am și făcut, nu știți ce fioros arăta, de-a trebuit, înainte de a pleca la aeroport, să-mi schimb lenjeria. Și mi-a fost rău, după aia, bine, apoi foarte bine, și asta datorită inimii sale generoase. Că știți - era prost, de bun ce era! Fiecare dintre noi s-a bucurat de mărinimia sa: frații lui, când a renunțat la partea lui de moștenire, după ce tot el și-a îngropat, fără ajutor, părinții. Celor două surori ale mele, mătușile lui, le-a făcut casă din ce fura de pe șantier, nu mai stau acum, la bătrânețe, în cutii de carton. Copiii și i-a ținut la școli și facultăți, n-a știut o singură persoană, inclusiv nevastă-sa, cum făcea rost de bani. Nu era vecin, să-i ceară ajutorul, și să fie refuzat. Când cumnată-sa era să intre la pârnaie, și-a vândut uneltele și a salvat-o! Cum poți să fii nerecunoscător față de un om care s-a jertfit pe sine și i-a pus pe ceilalți mai presus de el? Dumnezeu să-l odihnească și să-l țină la dreapta sa!

Din partea colectivului unde lucrase defunctul, a vorbit, cu întreruperi datorate ștergerii unor lacrimi imaginare, doamna Ciuciulică, multă vreme bârfită că l-ar fi cunoscut și-n sens biblic, nu numai pe linie de serviciu:

-Un om de o abnegație... ce să mai vorbim! Venea primul la muncă, pleca ultimul acasă!...Nimic nu era  greu pentru el, întotdeuna se descurca!...Dacă aveai o problemă, umărul lui era acolo, să te sprijini pe el...! În atâția ani, cât am lucrat împreună, o singură dată nu ne-am certat, avea, dom’le! un calm, de te băga-n mormânt! Toate calificativele îi erau excelente, dar nu se înghesuia la prime și nici nu se plângea că muncește prea mult! Lăsa de la el, de îți venea ție, să-i dai palme, că prea bun era la suflet!

Următoarele 3 ore s-au tot ținut discursuri în felul ăsta, de mai că s-a plictisit și mortul de atâtea elogii.

După ce cârdul de personaje s-a împrăștiat, groparii au intrat în acțiune. Unul dintre ei nu s-a putut abține:

-Bă! l-o fi iubit cineva pe nefericitul ăsta, că n-are decât trei flori și-o coroană? Și aia semnată –„De la Vasile, pe care l-ai bătut măr când erai beat”!

SOLIDARITATE

     Convoiul mortuar urca încet spre cimitir, în timp ce însoțitorii sporovăiau despre viața asta muritoare, care devine, pe zi ce trece, tot mai plină de facturi, tentații, vorbe goale și viruși mutanți. Preotul, plictisit de cele două bocitoare ieșite din uz, aflate la pensie, le făcu semn să tacă, dar ele, încăpățânate, doar scăzură sonorul, să nu piardă contractul, care putea fi ultimul. Văduva cernită ignoră că i-au ieșit “bulbii” din sutien (sau poate așa era scenariul de înviat pe răposatul!). Mama proaspătului defunct își uda periodic obrajii cu batista umedă, nu fără a arunca priviri acide, fără perdea, către fosta noră și puțin posibilul nepot. Cârdul de foste rude și viitori dușmani se târa precum râma drogată, sub soarele cumplit de arzător, cineva furase robinetul de la gaze și era căldură mare. Bineînțeles! de vină erau: primarul, pensiile mici, pensiile speciale, pandemia, seceta și lipsa mărunțișului.

Opririle regulamentare cauzau dureri de coate și de coaste, deși se mergea cu viteză scăzută, deoarece carosabilul se ondulase de la temperaturile mari, fiind acoperit pe alocuri cu ceva balegă, rămășiță a tradiției românești, de înclinare spre echitație. Un roi de muște obosi să se tot așeze pe fardul dat din plin, nu mai suportă duhoarea de vin din drojdie, cu care se parfumaseră majoritatea, și zbură în altă țară, spre o viață mai bună, fără șă știe că nicăieri nu pute ca acasă.

Cu excepția mortului, care se făcea că plouă, fără să comenteze evenimentul, toți prezenții abia așteptau, în tăcere, să scape de individ și să se întoarcă la cășile lor, unde îi așteptau televizorul, internetul, bârfa și crăpelnița!

Ah! nu! un singur individ plângea degeaba, nu impresiona pe nimeni!

Până s-a găsit un nervos din familie, să-l tragă mai deoparte și să-l întrebe din partea cui era acolo: rudele mortului, rudele văduvei, colegii de serviciu, vecinii, prietenii, datornicii?

Curiosul rămase perplex o mie de ani:

     -Nu reprezint pe nici unii! veni răspunsul. – Treceam pe stradă și am văzut convoiul, m-am întristat: dacă atunci când o să mor, n-o să fie cine să mă însoțească pe ultimul drum? Așa că m-am “lipit” de voi, poate or veni și alții, străini, la înmormântarea mea, cum am făcut eu! Așa, din solidaritate!

OAMENI DE OȚET

   Cei 4 “oameni de oțel”, cum le plăceau să se numească, despicau untul în 16, neavând prea mult fir de păr la dispoziție:

-Hmm! mi-a spus cineva azi o poveste despre femeia care face curat la noi în bloc: muta aia a cam tras niște necazuri, dar nu văd ce e așa de ieșit din comun! Are o fată bolnavă, are autism și de-aia ne freacă nouă scările, are 3 slujbe, cică să-și crească ploada. Așa-i trebuie, dacă n-are bărbat!

-Am auzit că i-ar fi murit soțul...! vru Anica să repare adevărul.

- Și ce ? nu le-au mai murit și altora?  Mie nu mi-au murit? Și n-am murit, le mănânc pensia! Dumnezeu m-a întărit și am rezistat și după moartea lor, n-am ajuns subiect de bârfă, cum au ajuns altele.

-O știți pe vânzătoarea aia slabă, de la casă? Spun gurile rele că anul trecut și-a înmormântat părinții și-un frate, în doar 3 luni.

-Dar baba care are grijă de vecina de la IV? Anul trecut i-a murit soțul, iar anul ăsta - un nepot și nevastă-sa, întrun accident de mașină!

-Să vă spun eu una bună: am o cunoștință, voi n-o știți, spre norocul ei, care în ultimii trei ani și-a îngropat mama supraviețuitoare, un fiu, un nepot, o verișoară și...

-Și...?

-...are grijă de nepoata după răposatul fiu, care are cancer! O crește ea, pe banii ei, deși are 27 de ani.

-Haideți să fim solemni – prea le mințim și le punem moț!

- Eu n-am înflorit lucrurile!

-Nici eu!

-Nici eu!

-Și ce? noi n-am avut necazuri? Noi suntem căliți, suntem de oțel - indestructibuli!... Indestructibili! De când ne știm unii pe alții, ne-am plâns vreodată că ni-e greu? Când m-a durut măseaua, am plâns vreun pic? Când te-ai operat de hernie, te-ai dat cu fundul de pământ? Când ți-a murit pisica, ți-ai pus capăt zilelelor? Nuu! noi suntem puternici, când intrăm în rahat, scoatem capul afară și-i dăm bătaie! Alții sunt de mămăligă, nu se mai ridică după ce a dat năpasta peste ei! Noi ne ridicăm întotdeauna, de aia ne-am câștigat dreptul de a ne ridica deasupra celorlalți! Uf! mă doare capul, ce m-a surmenat discuția asta!

- Eu trebuie să iau pastilele pentru colesterol!

- Eu trebuie să mă duc urgent la baie!

- Vine poștașul și nu-s acasă!

-Vedeți ce înseamnă să fii de oțel – te ridici și-ți rezolvi problemele, nu aștepți compătimire!

MOTIVAȚII

     -Băi grasule! e ora 10.15 dimineața și deja ai “lins” 300 ml vodcă! Știu care e recordul tău mondial, dar mai fă și-o pauză!

-Tu nu poți înțelege: am probleme cu circulația, tăria e vaso-dilatator, deci, ca să nu am probleme, trebuie să-mi dilat vasele de sânge! Logic, nu?

-Zici că ai probleme cu circulația? Da’ ce, ești autostradă, de bagi atâta “lichid” în tine?

- Nu spune doctorul să consumăm cel puțin 2 litri de lichide, pe zi? Eu mă conformez! Și nu mă mai fă “gras”, că am slăbit. Un kil, am deja 121 de kile! Alimentație sănătoasă, cu legume! Ceafă cu legume, pui cu legume, miel cu ștevie, salată de brânză cu șuncă presată și ușoare urme de mărar... Mese și scaune regulate!

-Vreau demult să te întreb, dacă nu te superi: ce era cu viermii ăia, ce ieșeau din coșul de gunoi, când am fost la tine?

-Mi-am descoperit o nouă pasiune, că n-aveam niciuna: pescuitul! Și pentru că mi-e lene și vreau să fac economii, îi las să crească la mine. Ai idee cât e o cutie mică, cu viermuști?

-Și la ce îți trebuie 3 mâțe? una nu era de-ajuns?

-Eu mai ies din casă și am înțeles că pisica poate suferi de singurătate. De aia am mai multe, să nu intre-n depresie din cauza nenorocitului ăla de șoarece.

- Și găina? Ce naiba faci cu o găină în apartament?

- Supă! Mi-a adus-o cineva acum o lună și mi-e milă s-o tai. Dacă mai trece mult, caut și-un cocoș. Mmm! ce bună e supa de cocoș de casă!

- Da’ mâncare îi dai?

- N-ai văzut că țin geamul deschis? Prinde muște, de la mine a învățat!

- Și dacă te prinde iarna cu ea?

- Să nu mă prindă Roxi, prietena mea, ea nu suferă animalele! Dacă vine iarna, o scot pe balcon. Abia ține mai mult, se congelează!

- Tu ai răspuns la toate, văd eu!

- Am băut drojdie când eram mic! Mi-a crescut părul în interior și mă gâdilă la inteligență!

CANDIDEZ, NU MĂ TRATEZ!

-Sper că m-ați identificat pe lista cu candidați și că o să mă votați – sunt pe prima poziție de pe ambalajul pachetului cu buletine de vot! Da! m-am hotărât să candidez, să scot orașul din..! Din ce-o fi, alții au scos țața din noroaie și apoi au trimis-o la păscut, apoi au venit unii și au scos limba la noi, cică de COVID. Și pentru că am captat candida, m-am gândit că aș fi bun, … aș fi ne-bun dacă nu m-aș implica în viața urbei, de aceea mi-am ales sloganul “AB URBE CANDIDA”! Sincer, nu știu ce înseamnă, dar parcă are vreo importanță? totul e să vrei să renaști  orașul din cenușă, precum păsărea aia - Colibri!

Dacă sunt sprijinit de vreun partid? Desigur! toate m-au înjurat și așa m-au făcut cunoscut, sunt mai cunoscut decât Titirez, ăl’ de se învârte toată ziulica, nu mai are omul loc de învârteli, din cauza lui! Să știți, totuși - sunt membru de partid! Doar când trebuie să plătesc cotizația, sunt considerat membru deplin. În resturi, mă simt simplu simpatizant, deși nu simpatizez pe vreunul! Când le-am spus că vreau să pun și eu dosul la treabă, să fiu membru activ, că pasivii..., nu mi-au acceptat cererea de a-mi depune candidatura, decât dacă le spun câți bani am disponibili. Apoi au deschis lista-meniu  și mi-au citat “scorurile”: loc eligibil, loc neeligibil, dar posibil rezervă, loc în fund...! A listei! Eu n-am avut bani decât de un cornet cu semințe de bostan, așa că s-au uitat lung la mine și m-au invitat să mai trec pe la ei, când vin cu cotizația.

Nu! eu nu sunt traseist, să mă duc la alții! Vreau să mor cu conștiență mea nepătată, că am rămas pe baricadele aceluiași partid, acolo unde se nasc eroii partidului. Mă rog! martirii partidului! N-am primit nicio ofertă, dar toate erau indiscutabile, voi rămâne candidat independent. Din cauză că sunt un membru cotizant la zi, cei din partid au zis că mu-i problem, se fac că nu văd, pot să vin înapoi și fără să-mi dau demisia. Și că pot să mă duc unde vreau, tot kaka aia mare e, cu ocazia alegerilor au tot venit noi membri. Înghesuială mare! Ba chiar au primit și-un eschimos, două năpârci dintrun partid trecut la lada istoriei și o echipă de viermi!

Programul meu electoral cuprinde așa multe puncte, că am lăsat muștele să-l „brodeze”!  Nici nu le știu pe toate, dar care prost își încarcă memoria cu toate prostiile? Cert este că mă voi ocupa de problema câinilor maidanezi – voi aduce și mai mulți! Să dăm de lucru la hingheri, veterinari, jurnaliști, urgențe, pomi și să speriem mâțele, s-au înmulțit a dracului de tare! Crearea de noi locuri de muncă, this is the question! Prima linie de transport aerian va fi dată naibii în 2034 și va lega spitalul, de Cimitirul “Eternitatea”, economisind astfel  resurse financiare importante, pe care le vom folosi pentru achiziționarea de hârtie igienică, după cum sunt vremurile. Telegondolele vor avea capacitatea dublată, ca să încapă cât mai mulți călători. La dus! La-ntors (că eu  pot s-o dau și la întors!), vor putea fi folosite pistele de biciclete, deja este un proiect în studiu, mă încurcă doar pomișorii abia plantați de actualul primar și care vor deveni copaci, când vom termina cu bicicliștii. Foarte necesară este demolarea Casei de Cultură și construirea de 5 mici grădinițe private, pe terenul eliberat, să putem cuprinde viitorul acestei țări - copiii, până fug pe-afară.

Mai am și alte inițiative, dar nu le expun până nu văd cine va câștiga majoritatea în Consiliul Local și în cel județean, altfel - nema fonduri! Și fără fonduri, Primarele degeaba e jmecher, că el doar nu se gândește tot timpul la absorția de fonduri, mai ales cu DNA-ul ăsta și ce partid l-o mai conduce!

Sincer și pe scurt – Votați-mă și vă țin doar în paranghelii și manele, până uitați de COVID și mama lui! Patru ani de mandat și va mirosi în fiecare casă numai a mici și bere! Până și păsări în copaci, voi pune, prinse cu agrafe! Voi importa fluturi exotici! Fiecare cetățean va primi cîte un bananier, să eradicăm sărăcia definitiv! Pe banii Primăriei, vom muta WC-urile din curte, în casă, fără ca proprietarii să fie deranjați în timpul transportului! Și etc, etc, etc...!

Ce nu face omul pentru o pensie specială !