Din izvoarele istorice și
cele termale, rezultă că dorința sa de a se pune în slujba legii, echității și
dreptății, cu D mare, i-a venit încă de când se juca cu bastonul prin nisip! Ce
moment poate fi mai potrivit decât cel în care de joci de-a hoțul și caralii,
ascunselea, hai să ne ascundem în curtea vecinului (etc), pentru a deveni
apărătorul celor mici, celor slabi, celor proști și, descoperire ulterioară, a
celor șmecheri?
Că veni vorba
de încălcarea legii, am împuiat capul celor care vor să mă bage-n seamă, cu
întrebarea - Cât ai furat la viața ta? Sinonimă cu întrebarea- De
câte ori ai încălcat legile? Uluitor de mulți mincinoși pot fi pe lumea asta,
majoritatea pinochiștilor nu au trecut deloc pârleazul, pot merge la biserică,
să jure pe icoane că ei nu! Dacă bisericile s-ar clătina din cauza sperjurilor,
s-ar bălăbăni , săracele, toată ziua, și cu ore suplimentare! La cei curați ca
lacrima și sfinți ca ciorapii lui bunicu’, nu le-a plăcut varianta -
Mai dă-o-n măsa! chiar nu te-ai cățarat într-un pom, când erai mic, să iei un
pumn de prune?
- Ăla
nu e furt, e joacă de copii!
Ce vorbești ,
soro, ăla nu e un bun care nu-ți aparține? Îl iei fără să întrebi pe cineva de
sănătate! De aia ne furăm între noi, îi lăsăm pe alții să ne fure și am
participat la crearea unui sistem, că doar așa se scuză sistemul- joacă de
copii! Și cu furtul cum rămâne? Ah! e furt doar la cei mici, la cei
mari se numește lege! Pentru cine o fi lege? Haideți să fim serioși, nimeni nu
e sfânt cu patalama, în fiecare există câte un drăcușor năzbâtios, care
ne împinge la prostiuțe!
Ei! bine!
tipul de care vorbesc s-a născut cu pata pusă pe cei care nu-și văd de
treburile lor! În liceu, când toată lumea visa la tipe cu buricul gol, dansând
pe masa din bucătărie, el visa cătușe, mormane de cătușe, și, în ele, mulțimi
de infractori! Toată adoles-centimea se făcea medic și avocat, el- polițist!
Dă-o-ncolo de belea, copiii mici, in corpore, visează la statutul de prinzător
de hoți, după care devin altceva! Altceva e cu cei care sunt dedicați, de
mici, unei meserii, cărora le devin amanți și sclavi!
Nu i-a ieșit
pasiența din prima, a ratat intrarea la Academia de Apărători ai patriei,
nu s-a descurajat, s-a strofocat din răsputeri, până a ajuns polițist!
Tenacitatea i-a fost răsplătită, acolo unde alții fugeau ca tăunul cu ... coada
sus, el nu s-a lăsat! Efortul fizic și psihic depuse a ajuns la finalitate!
Și uite așa,
a început drama: nu e ușor să fii polițist! Să vă spună cei care au terminat
Academia și au stat pe tușă, până s-au găsit posturi! Cum, din om al
legii, ajungi, temporar, hamal la hotel de lux, oricum se câștigă mai bine!
masă, cazare, un ciubucel fără DNA pe tine, călare! Sau, dacă tot te-au
specializat în crimă organizată, nu poți să-ți schimbi profilul, să devii nițel
pește nepârlit?
Așa și cu
omul nostru, serviciul i-a adus viața mult dorită! Numai că, ce era el diliu
înainte! ce a devenit după aia- nu putea concepe să fii în slujba legii și să
te uzi pe ea! Cum adică, eu trebuie să fac găinării, la ordinele șefului
meu? Numai în România se poate așa ceva, tu s-o faci și tu s-o iei, nu te mai
cunoaște nimeni și nu mai recunoaște nimeni că a zis!
A cerut să i
se dea ordine în scris, să se justifice! Cine să scrie ordinul ăla care îl
bagă-n pușcărie, Ion CreangA și pupăza lui? Moș Gorilă și cei patruzeci de
hoți? Uite-așa o pui bine cu șefii! Din exterior, lucrurile nu se văd, însă,
așa! Ori ești recalcitrant și te urinezi contra sistemului,
îmbolnăvindu-te de Dispari Afară, javră ordinară!, ori de deces! Varianta
ocolitoare este să taci mucles și să pupi mâna care îți dă de pomană! Sau așa
își închipuie, că dă de pomană!
Dilimandrosul
se făcu rău- cum deschidea cineva gura, cum deschidea și el cartea cu legi!
Scrie că trebuie făcut, facem! Nu scrie, ne facem, că nu e loc de întors! Se
supără cineva, tăiem nasul! Amenință cineva, să-și vâre amenințarea acolo unde
îl doare pe nesupus! Adică, în cot! Vrea cineva mardeală, îi dăm, că avem
de unde!
N-a trecut
mult și i-au cerut să se ducă la psiholog, prea e pe dos, strică reputația și
instigă la corectitudine! Psihologul, mai diliu ca el, nu a recunoscut un
confrate, l-a trimis acasă, că era prea normal! Normal că șefii s-au inflamat
mai ceva ca kerosenul, l-au detașat în altă urbe, legându-i sugestiv și ditamai
mormanul de tinichele și zurgălăi, să știe lumea când intră pe ușă! Paria era
mic - copil pe lângă el, chiar dacă majoritatea colegilor gândeau ca el, de
vorbit, muțism congenital!
Obsedat de
corectitudine, a început să urmărească ce se întâmplă-n jur, îndosariind
cochet toate informațiile captate. Obiceiul îl avea cu mult timp înainte de a
începe belele să curgă. Și nu se ferea deloc, unde era mai putăciosă treaba,
hop și dumnealui cu observația. Devenise de-a dreptul enervant, cei din jur
devenind și ei complexați de prezența sa. Și cum în România cine se joacă de-a
legea, iute prinde promoroacă și polei, se îmbolnăvi!
După mult
dute- vino și-un cârnat, se retrase din mediul care se transformase în sicriu
cu mânere. Cumpără material noi de construcție și începu să-și reabiliteze
psihicul deteriorate, cât despre fizic…!
Acum e bine,
face brexit în țara brexitului, nu mai parlește despre modulul anterior, cel
puțin nu se aud voci comentând. Își vede de suflețelul său, de munca sa, e un
fel de propriul lui șef, chiar dacă mai are gărgăuni sub scufie, sunt niște
gărgăuni educați, nu-i fac probleme, ba chiar stau și cu el!
Unde ești tu,
nebunie, cu pădurea ta, cu tot? Mai rămâne să descoperim care sunt nebunii și
care e sănătoșii! Dar or mai fi ne-nebuni, că buni sunt la grămadă?
Cele de mai
sus ne duc în jos, l-am jigni pe individ să spunem că-i normal, într-o lume a
anormalilor! Putem elogia nebunia? Putem, atât timp cât e una benefică, dar,
din păcate, e inutilă, cum e și dreptatea , compasiunea, dragostea și
umanismul. Lista e mult prea lungă și răbdarea e pe sfârșite.
Noi, însă,
mai sperăm că nebunia noastră va fi spre binele urmașilor noștri! Așa că,
dacă-i nebunie, să fim nebuni de legat, spre binele celor care ne sunt urmași!
PS Sper să nu
se supere că l-am luat drept reper, dar chiar îmi place tipul! Și pentru că, de
curând, a fost ziua lui, să-i urăm Mulți Ani Nebuni, dar Frumoși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu