ASTA AR MAI LIPSI!

      Piciorul alunecă pe scara unde vărsase, intenționat, uleiul de frână, în speranța că soacră-sa va debuta în lumea celor care au scăpat de griji, iar grijile au scăpat de soacră-sa! Odată cu piciorul, tărtăcuța care adăpostea 18 ani de școală  a descris un arc de cerc năstrușnic, lovind serios un bidon gol de benzină, care facu POC! precum dopul de la șampanie! Sau poate nu era bidonul?

            Când s-a trezit, lucrurile păreau normale, mai puțin cucuiul care nu fusese acolo ceva mai înainte, precum și genunchiul jupuit pe o porțiune de mărimea unui dos de palmă. Și totuși ceva nu mai era la fel, însă  era ceva nedefinit!

Făcu repede un duș, reușind să elimine parțial urmările cascadoriei nedorite, după care fugi repede la școală, începeau orele fără el și unde s-a văzut să stea lumea cuminte fără profesor! Care profesor mângâia mingea de ping- pong, ce se dezvolta virtiginos, potrivită exact în mijlocul frunţii!

Graţie sistemului nou de învăţământ, avea ore la trei clase simultan - a VI-a, a VIII- a şi clasa O+! Din cele două şcoli rămase în picioare, dintre care una închisă, pentru renovarea  de după darea în folosinţă, se adunaseră, cu chiu, cu vai, doar 7 elevi, dispuşi în clasele de mai sus şi mai dispuşi s-o roiască acasă, lor nu le trebuia carte!

La trei săptămâni de la deschiderea anului şcolar, nu aveau nici măcar bănci, le luaseră cei de la firma sponsor, să le repare şi fuseseră văzute, ultima dată, la cazanul de ţuică a directorului, unde încercau să întreţină  atmosfera.

Clasa O+ avea un singur elev, căruia îi trecuseră numele în catalogul clasei pe fiecare pagină, ca să pară mai mulţi! Eminentul elev avea urechi clăpăuge, când se mişca, se făcea curent, mai - mai să zici că trecea ciclonul! Ştia să ia (nu să facă!) bastonaşe, aşa că era clasa plină de baştonaşe, numai bune de făcut focul la soba cu lemne şi cartofi, din sala de clasă! Da! da! la bază erau cartofii, uşor de scos de pe terenul de sport, unde figurau ca material didactic! Sport nu le trebuia, pentru că se antrenau când fugeau de urs, la înapoierea de la şcoală! Se pripăşise prin preajmă un dobitoc de urs, fără prea multă şcoală, care dorea să între şi el în clasa a II-a, numai că învăţătoarea îl bătea cu mopul rotativ, chestie pe care ursul nu o prevăzuse în programa şcolară, decât  la clasele de liceu!

Profu ajunse la şcoală odată cu acceleratul, numai că pe linii separate! Pentru că şcoala fusese construită de marele arhitect lângă peronul micii halte, unde nu oprea niciun tren, erau doar  două pe zi, şi alea răsuflate! Puținii elevi păreau și mai puțini, mai ales că rezerva de becuri se terminase din semestrul I, din vechiul an de învățământ, iar eliminarea femeii de servici a avut, conjuctural, efect asupra ferestrelor, unde praful a opacizat totul, să nu mai nimerească inspecția sălile de clasă.

Până în ziua aia, Profu trebuia scos din casă cu 3 boi și 2 vaci, cât număra familia lui, nu se dădea dus la corvoada zilnică, conștient că visul său de a educa generații fusese o himeră fără cotieră, pe mai toți îi durea în cot dacă plodurile captau interes către ceva sau venea doar pentru alocație.

Astăzi, după contactul de gardul III cu bidonul de benzină, ceva îi spunea că, undeva, se produsese o schimbare vizibilă, cum s-a petrecut cu Omul Păianjen, Godzila sau Omul Verde Gamat! O energie nouă se umfla sub piele, la fel de rapid precum cucuiul amintit!

Trebuia să facă ceva, să aducă o schimbare în cursul monoton existențial, cum ar fi deschiderea celor 13 computere primite sponsorizare acum doi ani, când nu s-a trezit nimeni să spună că, la ei  în sat, nu era nici curent! 

Sau poate, mai bine, ar trebui să utilizeze, la predare, jocuri noi, alea cu tăiatul lemnelor, culesul viei dirigintelui sau de-a-v-ați- ascuns părințiilor ședința cu ei erau, deja, vechi, antice și de demult!

Dintr-odată, își dădu seama că lipsește tocmai motivația - la el, pentru a educa, iar elevilor, de a uita că părinții lor muncesc de zor prin țări îndepărtate sau prin zonele mărginașe, de la celălalt capăt al țării!

Și, pe când conștința lui se bătea cu pumnul în piept că e cea mai tare din parcare, grupul de tinere colege cu ochii bulbucați îi atrase atenția! Nu mai văzuse așa ochi mari, rimelați, de la căderea pe scări a colegei ce ieșise la pensie, cădere nervoasă datorată unei sticle de șampanie golite odată toată, cu ocazia evenimentului, prilej cu care s-a mai dezgolit și altceva, în cădere!

Pala de vânt ce trecu agale prin zonă lămuri misterul - căderea alunecoasă de mai devreme a produs și ruperea pantalonilor săi în zone, de obicei, protejate! Astfel că aspirația lui spre ceruri mai înalte, s-a transformat în spectacol!  Bine că n-a căzut și-n cap, asta ar mai fi lipsit, să se vadă tot!

Micul exemplu de mai sus ilustrează faptul că, uneori, o cădere te poate aduce cu picioarele pe pământ! De aia am cumpărat mult ulei, poate vine și ziua în care vom unge unde trebuie! Dar dacă măresc acciza la ulei? Asta chiar că mai lipsește!