N-am
dezertat, dar mi s-au terminat bateriile, erau din alea contrafăcute, de unică
folosință! Nu vă sfiiți, spuneți ce aveți pe suflet, sunt la datorie, că mie
îmi plac datoriile, abia mă pomenește lumea, se roagă datornicii, să nu mor,
până nu plătesc!
După un “MESAJ PENTRU O BABĂ HĂMESITĂ”, mă simt “CA
LA MAMA, ACASĂ“- foarte “PARALEL”! Adică
nu mai macin idei cu ghivent, nici nu emit pietre filozofale, “PRIVIND, DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNȚUITĂ”, “SUNT CALM! SUNT FOARTE CALM!” Ca “ION, FILE DIN POVESTE”! Nu mă mai
preocupă gestația la oi, nici sezonul cocotierilor, nici o măciucă, la un car
cu oale! Îmi ajunge să trăiesc ca un paria, se poartă paria! Cum se poartă și “HANDS,
CU PICIORUL”! Dacă ăștia E oamenii, cu ei votăm! Că alții, mama nu mai face, E
destui și-așa! Pot să jur, cu mâna pe
pipotă, că m-am obișnuit cu viața asta, ca măgarul, cu samarul, “ASTA E TOT”! Cu ochii la figurile neamului, puse tot pe
figuri, vreau să ajung în “REGATUL CERULUI”, “SUS, SUS, SUS, LA MUNTE SUS”! “CE?
VREAU PREA MULT”? Păi dacă eu vreau prea mult, jigăniile alea furioase, care ne
zic că ne vor binele, ce și cât vor? Nu vă pripiți! Suntem maturi, cu capete pe
umeri, cu pantofi în picioare și-n kil de vată-n nas și urechi, bașca găleata
de protocol, plină cu ulei! “O MICĂ NEATENȚIE” și ne dor țurloaiele, că doar
ascultăm de cei desprinși din “COAPSA
LUI JUPITER ȘI MĂRUL PUTREZIT”!
Mi-s
dragi cei care muncesc cu spor, pentru - al țării, drag, omor! Cei care dorm “CA
LA SERVICI” și mănâncă știuleți de Mai! Care vin la putere “FIECARE CU ANIMALUL
SĂU”! Când primește ordin ,,o dă cotită pe dreapta, se smiorcăie în public, că-i
“AMĂRÂT, DAR O DUC BINE”! Și face semnul ăla, cu degetul, când nu-i nimeni prin
preajmă!
Mi-e
dor de liniște și calm! De vorbe bune-ntr-un ulcior! De dimineți, fără scandal!
De-un vânt iutac, înnoitor! M-am săturat de “SPORTURI EXTREME”, care ne arată unde am ajuns cu
frivolitatea și cu egocentrismul, fără
să ne batem capul că ajungem la “CONFLICT DE INTERESE”!
Dragii
mei, pana mea! Adică pana mea s-a transformat în furcă, doresc să arunc, cu ea,
cât mai multe, dar are doar doi colți rari, scapă multe printre ei! “FUGA PE
ALTE COORDONATE” a devenit obositoare,
seamănă cu goana după o himeră!
Acidulat,
sau nu! sunt extrem de dezamăgit – pe când unii nu-și încap în piele, mie simt
că mi-a rămas prea mare! Dar dacă pe ei îi strânge pe la coate, unde-i doare, pe
mine mă strânge, nițel, la guler! Aș vrea să pot mai mult, dar nu-i loc!
Dacă
nu v-au plăcut postările mele de mai sus, îmi pare rău, dar mergem înainte,
c-un cartof, în mână, fierbinte! Dacă v-a plăcut cumva, îi dăm înainte tot așa!
Cui nu-i place, îi tăiem nasul! Și, dacă insistă, mai găsim ceva de tăiat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu