După atentatele din 11
septembrie 2001, un cioban mioritic stătea sprijinit în bâta lui din lemn de corn,
când un paranpatist se lovește de turla bisericii din sat. Ciobanul ridică din
umeri, comentând:
-La o
țară de rahat, atentate de rahat!
Scuze, dar nu-i de vină
țara! Pentru că e o sărmană țară bolnavă! Asta văd eu – o Românie bolnavă! Ah!
nu cu ochii mangosiților și preacurviștinelor care anunță că viața e rozalie,
ca boticul de porc, doar n-are sârmă-n nas, ci cu ochii unuia care stă chiar
binișor, la capitolul „venituri”! Dacă eram pe drojdie, nici nu
mai deschideam gurițometrul. Cum fac cei care numără boabele de orez, când le pun în mâncare. Numai că nu
știm tot – ne-o merge bine, la unii, dar, per global, mersul bine nu pentru
râsul nostru. Doar ceva capete țuguiate se vor simți liniștite, dimineața, la
spălatul pe gingii. Pentru că România e bolnavă, și nu de-acum, dintotdeauna,
mai ales - în ultimii 30 de ani!
Românașii sunt bolnavi de frică – ce-o mai aduce ziua ce
urmează? Mai trebuie să mă duc la muncă, sau mă targhetez la pat, cu zeamă de
urzici moarte? O să fac infarct, văzând prețurile scăpându-se pe ele, în jos?
Ce fac dacă mă îmbolnăvesc - mă duc la spital, să mor lent și dureros, sau o
iau tiptil spre locul plin de cruciulițe și de visători în mai bine?
Ridicarea pretențiilor, în raport cu prestația și
remunerația, ne-au făcut caraghioși - mai pe înțelesul tuturor, nu putem să ne
... pe noi, că nu ne place să dăm cu ghebul, pe bani puțini, și nici nu ne
lovește damblaua, cu mai mulți bani! Că nu-i de unde! Lăsați lozincile și
spuneți drept – ce dracu’ faceți unii cu salariile și pensiile,
mari cât să hrănească un batalion de fomiști normali? Și asta nu pe Lună, ci
întro singură lună? Hm? visează cineva că-l vor da banii, afară din casă, când
majoritatea celor ce muncesc,(sau pe-acolo), primesc doar atât cât să vâneze
reduceri și promoții, dacă nu, bagă laba-n buzunarul altora, căutând
mărunțiș?? Uite! - am auzit că București-ul e în mare vânzoleală – au ieșit
boschetarii, hoții, curvele și drogații și se uită urât la oameni! Cred și eu!
după atâta izolare, pe bani mărunți! Numai să nu fie și-o confuzie – ăi, de se
uită urât, sunt cei care n-au avut din ce să trăiască, i-a închis pandemia în
case, c-un coltuc de pâine, sau cei care se așteaptă, după rău, să vină ceva și
mai rău! Cum se întâmplă, de obicei, în România. Dacă vedeți liniștiți pe
undeva, să știți că ori nu sunt români, ori lucrează la Guvern sau
Președinție, sau fac politică sau învârt
afaceri necurate sau, pur și simplu,...au tras ceva pe nas. Pentru că nu mai
există nimic sigur în țara asta, cu excepția minciunii și a nesimțirii râzgăiate.
Românii ce muncesc afară? Nici ei nu sunt prea liniștiți – ce-ar putea să facă
întro Românie bolnavă, dacă s-ar întoarce la glodul de pe uliță și la șanțurile
comunitare?
Nu
prea văd ce mai rămâne de făcut – nu de SARS CoV 2, ne temem noi, ci de virușii
din creierele celor care s-au erijat în reprezentanții noștri, pe care tot noi,
frumoșii și deștepții lui Ghioagă Mafiotul, i-am uns cu mir, uitând să-i miruim
din când, în când! Pe Apa Zâmbetii trec corăbii cu pirați bătrâni, care și-au
pus proteze, să muște mai tare din ce-a mai rămas necotoit din bogăția țării
acesteia, care zace la reanimare și ventilatorul îi sulfa din nas. Zău că mă
apucă disper-ul – nu că nu mai avem mândrie, dar parcă ne tălâmbim pe zi, ce
trece!
Nici
în covalescență, nu cred că suntem: ar însemna că ne simțim mai bine și mergem
spre însănătoșire! Nnnuu! ne-am prăbușit la interioare și nu mai credem nici
dacă ni se vâră-n meclă! Degeaba ne prefacem că nu ne interesează, am avut
destul timp să vedem peste garduri, cum pot s-o ducă alții (tot cu mâini și
picioare, ca și noi!), mai bine, așa cum am văzut că se poate și mai rău! Mai
ales ultima variantă!
Oare
cine dă drumul la un virus care să scurteze viața la politicieni, că dacă stăm
tot cu gorilele astea, o să ne bucurăm de libertatea de exprimare în limba
sanscrită?
România
e pe faraș, și nu din cauza mea, a ta, a vecinului! Mă doare sufletul când văd
cum o mulțime de oameni caută să-și vadă de viața lor, de munca lor, de
familiile lor, în timp ce bolnavii mintal se rasolesc să ducă România la
cimitir, de parcă ar urâ-o, și odată cu ea, ar urâ poporul ăsta debusolat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu