Ce-are mândra sub fustiță,
De se dă drept copiliță?
Are cont, cât sunt Carpații
Și nu-l dă, deloc, la
alții?
Să vă vând și eu un
pont:
Nu mai ține nimeni,
cont,
Unde-are mândra,
piteala,
Când toți tâmpii-au
socoteala!
Ce mai vremuri trăim
azi:
Cum o dai și cum o
scalzi,
Pe mândra, atunci când
doarme,
O țin jmecherii, în
palme!
Iar pe noi, ca pe
rebuturi,
Ne țin, frate, numa-n șuturi!
Mândra mea tare-i
fudulă:
Cu
dosul, ca o pendulă,
Când se… culcă pe
ogoare,
Face cât două tractoare,
Iar atunci când
soilește,
Orice pasăre,... mierlește!
Mândra mea e soi, de
soi,
Ține-n casă un pisoi
Dar al naibii! el, mârtanul,
Îmi ține locul, cam tot
anul:
Mie-mi place să
trăiesc,
Nu ca ea, să pisicesc!
Tare-i hoață-a mea
mândruță,
N-are nic, în tărtăcuță,
Da’ nici lipsuri parcă n-are!
Da’
nici lipsă de parale!
Mă întreb - care e prostu’
Ce vrea mariajul nostru?
Dară nici tehui, să stau,
Doar în cârciumă, să beau,
Să-mi fac griji, că dumneaei
A trecut și la femei!
Soartă, soartă, rea și crudă,
Mi-ai ieșit în cale, nudă,
M-ai legat la ochi și minte,
Și mi-ai dat soață fierbinte!
Acum, na! ia deslușește
Ce-am greșit și ce greșește:
Ea, că are câte-o fiță,
Sau eu, că mai port fustiță?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu