Dintr-o
eroare regretabilă, la postul local de televiziune s-au întâlnit atât
candidații la locale, cât și la parlamentare, pentru că lumea se întorsese cu
susul în jos, revenind la un normal anormal de serios. Cele două tipuri de
alegeri, din motive de money-money, se desfășurau în același timp!
Și
dacă tot au venit, unii chiar neinvitați! alții, chiar neaveniți! i-au băgat în
direct pe toți, să vadă ce putea să iasă! Ideea nu era inspirată dar, după
atâțea ani de democrație turbată, s-au văzut atâtea, nici nu se mai comentează
și nici nu contează! Astfel,
în jurul mesei rotunde, fostă pătrată, își aruncau priviri patimașe diferite
soiuri de omuleți, care-mai-de-care mai țâfnoși și mai nervoși, adunarea
semănând cu Roata Norocului, împerecheată cu Sorcova-Vesela !
Moderatorul,
vădit dat jos din patul nu știu cui! arata de parcă participase la Campionatele
Mondiale de Tropăit prin Beznă, ulterior aflându-se că locul lui nu
era acolo, fiind om de serviciu la ospiciul din apropiere! Și cum moderatorul
adevărat dăduse bir cu fugiții, auzind doar! ce-l așteaptă! rămăsese
singurul candidat viabil la atare
paranghelie!
Seara
debută cu intonarea imnului național, iar cel care venise cu ideea se trezi
sodomizat verbal de (ne)recunoscătorii respectivei manele, mai degrabă
cunoscători ai imnului na-ți-o-anal! Mai complicată a fost așezarea comesenilor
care vor mânca doar un singur fel, pentru că nu se știa care-i de stânga,
care-i cu dreapta, care servește din centru, chestie de care nici invitații nu erau deplin lămuriți!
-Domnilor și doamnelor! consideră oportun multiplul deputat
Similică să înceapă dezmățul!, el fiind singurul ales de mai multe ori în forul
legislativ datorită familiei sale numeroase și sus-ținătoarea banilor împărțiți
cu dărnicie și figurii antrenate tip ogar la pândă, moștenite de la un unchi
vânător de funcții de partid!
Unii
dintre cei prezenți se uitară în oglindă, să vadă când au ajuns și ei domni! iar
alții se simțiră flegmați! pardon! flatulați de epitet! Cât despre doamne,
nefiind niciuna de față, li se așezară inimile la loc, convinși cu fuseseră
inspirați să monteze bariere în jurul clădirii, cine știe ce le mai trecea prin
cap nebunelor!
Gheața
fiind spartă, se apucară să dezbată cu frenezie subiectele toride ce
încălziseră atmosfera (că de-aia se spărsese gheața!):
-Eu
voi milita pentru construirea de autostrăzi, dintre care una
care să lege satul nostru de Berlin! declamă Pișbulea, candidat la Senat.
-Eeuu, vreeau să aduuuc invevestitori
străini, săă aveeemm locu-curi de muncă! se bâlbâi, de emoție ssspontană, candidatul la Coconsiliul
Local Ilie Aluipleașcă.
-Mai presus de toate, trebuie să
ridicăm nivelul cultural al oamenilor, greu încercat de ultimii 27 de ani! Am văzut
pe NET niște cricuri performante, ideale pentru zona noastră defavorizantă! se aruncă în lupta de clasa I,
candidatul la județene, Cricuș Bănțescu.
-Vreau să transformăm industria
cocso-chimică, în industrie chicso-comică, așa cum dorea tovarășul Nicolaie
Ceaușescu, când a pus în practică împrăștierea în țară a 22 milioane de
lihniți!, sări și
octogenarul dizident Paraschiv Nomenclaturistul.
-Să întărim statul de drept! Eu deja
am strâns una mie araci și 15 șpalieri, fix în acest scop! nu se lăsă fostul primar, actualmente
din nou candidat, Coțofel Plătică.
-Domnilor, problema e gravă! acoperi orice intervenție glasul
baritonal al lui Don Similică.
-Care-i problema, șefu’? îndrăzni Gugulea, șoferul Marelui Deputat, după
scenariul prestabilit. Surprinși cu mâța-sac și găinile subțioară, prezenții și
absenții se opriră, contrariați, fără să se întrebe ce căuta acolo Gugulea, din
postura sa de candidat la pușcărie.
-Cum vă spuneam domnilor, trebuie să
ne unim forțele, să dăm ce-i mai bun din noi (și lui Coțofel i se opri voma-n gât!), să aducem urbea la un standard european,
să promovăm interesele fiecăruia (și lui Gugulea îi săltă inima!)! Uitați-vă, numai, la bogățiile comunei
noastre: avem noi
trei vaci, dar sunt cele mai mari vaci din țară, nici nu știu să se semneze!
Avem o turmă de miei, avem! Sunt tot mieii de anul trecut, n-au mai crescut,
dar sunt miei! Avem exploatarea de salcâmi, delta pârâului Seculeț, unde numai
anul trecut am făcut o investiție, populându-l cu broaște, să le dăm la export
la italieni! Avem și mina de bălegar, dar și mina din creioanele cumpărate anul trecut, c-am dat doar 100.000 lei pe
creioanele alea! Dacă mai punem și
potențialul turistic, ne-am scos! Numai din bojdeuca unde a murit de foame țața
Glafira scoatem asfaltarea drumeagului până la mormântul străvechi a lui moș
Gargui, din a cărui vizitare scoatem alți bani! Vedeți, soluții există! mai
rămâne să puneți osul la treabă!
Și s-ar fi văzut din nou ales dacă cameramanul nu
ar fi obosit (din mai multe cauze!) și
nu ar fi oprit filmarea, comentând în silă:
-Doamne!
multe prostii am mai auzit și azi! Păi bine măi românilor, ce-are candidatura cu Prefectura? Mai
gândiți-vă, oare parlamentarii n-ar trebui să facă LEGI care să NE APERE PE
TOȚI, SĂ TRĂIM ÎNTR-O LUME SIGURĂ, ÎN CARE COPIII NOȘTRI SĂ FIE ORIUNDE ÎN
SIGURANȚĂ? Oare primarul n-ar trebui SĂ GESTIONEZE CU CAP BUGETUL, SĂ STRÂNGĂ
BANII NECESARI, CA SĂ NU MAI DEA ÎN GROPI? VOI TOȚI AR TREBUI SĂ NU MAI
DESCHIDEȚI GURA, AȘA ÎN DORUL LELII! CĂ NU TOATĂ LUMEA-I PROASTĂ ȘI IA DE BUNE
TOATE SCLIFOSELILE VOASTRE! CE-AR FI DACĂ FIECARE ȘI-AR VEDEA STRICT DE TREABA
LUI?
Ariciul ascultă
toată discuția și reflectă în cotlonul său intim:
"Unii
au chiar și dreptate, deși nu au și curajul să o și
exprime! Dacă toată lumea ar fi cameramani, poate că am aveam și noi, aricii, curaj șă
ieșim din cochilie! mde! dintre țepi! Uneori e greu să fii tu însuți, cu atât
mai greu să te lupți cu propriile îndoieli!''
În stilul Rodica Ojog-Brașoveanu- Tu ce părere ai, frate cetitorule?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu