Ada
rămăsese în grija unchiului și a mătușii, mama fiind plecată în Spania. Despre
tată se știa că trăise, cândva, înaintea erei noastre, adică înainte de a pleca
după țigări, uitând să se și întoarcă!
Copila,
în vârstă de vre-o 7-8 anișori, fusese primită în casă cu surle și trâmbițe,
toată mahalaua aflând că cei doi au luat fata la ei, ah! nu! nu din milă! și
nici din interes, ci doar ca să facă o faptă bună! Depinde pentru cine!
Ada
și-așa suferea de-o problemă -de 3 ani mama nu era lângă ea, fiind plecată la
muncă. Copila suportase cu greu să treacă din mână-n mână, și nu întotdeuna în
mâini binevoitoare. Mama ei venea o dată pe an, stătea 5-6 zile, cel mult 10,
după care iar urma o perioadă în care fetița suferea de dor.
Ultima
dată o așteptase pe mamă aproape fără să mănânce și fără să doarmă și fu mai
mult decât dezamăgită când aceasta, obosită de pe drum, cum ajunse, se și
întinse în pat și adormi instantaneu! Ada petrecu cam 9 ore la căpătâiul ei,
veghind-o, de parcă i-ar fi fost frică să nu plece iar și să n-o mai vadă multă
vreme! Când mama își făcu somnul de frumusețe și de restabilire a funcțiilor
vitale, desfăcu bagajele, scoțând tot felul de lucruri ce luau ochii, dar nu și
sufletul Adei, care vâna altceva –interesul mamei pentru fiica ei! Nu trecu
mult și oboseala își spuse iar cuvântul. Mama se culcă din nou, avertizând-o să
nu se mai foiască cât doarme ea, că-i strică somnul!
Ada nu
se supără. Mamele sunt și ele obosite, fiind greu să muncești ca un sclav la
alții, iar când prinzi un moment de
respiro, te bucuri de el ca de altceva! Ada auzise discuția asta, purtată de
maică-sa, cu o prietenă ce o asculta cu gura căscată, ea nefiind sclava
nimănui! Copila nu înțelegea mare lucru din cuvintele alea încurcate dar știa
că Mama o iubește și are întotdeuna dreptate!
Tot la
ultima apariție a Mamei, copila își lua inima-n dinți și, cu lacrimi în ochi, o
rugă să o ia cu ea, promițând că va fi cuminte-cuminte! Însă femeia nu cedă și
încercă să-i explice, fără să și reușescă, că deocamdată, abia se descurcă ea,
fără fetiță! Și mai trebuie să trimită și bani pentru ea, ce? nu are destule și
nu e sătulă? Îi promisese, însă, că-i va oferi un loc sigur și permanent unde
să stea, nu ca până acum!
Așa
că, iat-o instalată în casa rudelor binevoitoare, unde, ce-i drept! avea
propria ei cameră, nu ca până atunci -dormit la grămadă, pentru reducerea
cheltuielilor!
O
vreme lucrurile au mers normal, dar pauza s-a terminat. Mama a anunțat că trece
printr-o perioadă nașpa, nemaiputând, temporar (până găsește alt loc de muncă), să trimită niciun
ban. Promite că, imediat după ce treaba
s-a rezolvat, să-și onoreze datoriile!
-Lasă, soro! Asta-i problema? o
liniști frate-său. Doar suntem rude, și mi-e nepoată!
Pentru
Ada lucrurile s-au schimbat pentru că perioada cu probleme pare că s-a
prelungit peste răbdările RUDELOR! A început să primească mai puțină hrană,
apoi a trebuit să doarmă cu mama bătrână a mătușii, de! era iarnă și gazul e
scump! În camera ei s-a așternut praful, iar pulberea s-a ales de liniștea
copilei, când a rămas fără credit la telefon! La început n-a priceput de ce nu
i se mai reîncarcă telefonul. Mama mai trimisese ceva euro, e drept! nu destui!
dar copila a văzut că e obligată să vorbescă de pe telefonul unchiului, în
prezența lor, trebuind să spună că totul e nemaipomenit de bine, pentru că
altfel s-ar fi supărat neamurile dacă spunea ceva de rău!
Buboiul
a plesnit când a plecat pe o stradă din cartier, împreună cu o altă fată,
proaspătă achiziție în materie de prietenie! La vârsta ei cum să calculezi
efectele nebănuite ale unei banale copilării?
Lipsa ei
a fost observată abia pe seară, când găinile trag la culcuș, situație în care
și copiii sunt retrași în case! Bineînțeles, acolo unde părinții consideră că
au chiar și copii care trebuie, neplăcut lucru! să fie supraveghiați! Ada, nenumărându-se printre aceștia (mai ales
că unchiu-su, când era nervos, zicea că seamănă cu tacsu’,
deși nu-l văzuse niciodată!), uită că trebuie să mai ajungă și acasă!
Mătușă-sa mai că nu dădu în nebunie, când
constată fenomenul! Cu fața schimonosită de ura -poreclită, popular, ARE DRACI BENGOȘI!, tropăia prin curte, jurând
răzbunare cruntă și crudă copilului nerecunoscător care-o bagă-n boale!
După ce-și termină repertoriul de înjurături (care-l
făcu pe Jambilică- cățelul, să se înroșească până la coadă!), coana
mare-ofilită își compuse figura de ieșit pe stradă, executată dintr-un amestec
de neliniște, ciudă, spaimă, etc,
un tot ce suna fals, găunos,
efectiv-parșiv!
-Unde ești,
fata mea? se căina ea, alarmând câinii din cartier, babele surde și
lehuzele indiferente! După care se răsucea, șerpește: -Las că pun eu mâna pe tine! singura variantă credibilă din tot
circul emoțional!
Au început
s-o caute amândoi prin cartier, în timp ce fata intra senină în curte, neștiind
ce tsunami stârnise!
Dacă trecem peste cele 4 perechi de palme
răsunătoare, pe care le încasase în fundul curții, putem spune că nu a pățit
nimic! Ah! și peste lipsa pachetului la școală, ca și peste închiderea în
cameră, timp de-o lună! În seara aceea paharul s-a umplut: au sunat-o pe Mama,
la care au urlat în cor -Să vii să-ți iei ploada, că ne-a mâncat sufletul!
Ada a dispărut din vizorul cartierului și nu s-a mai auzit
de ea, rudele suferind, brusc, de muțenie, când venea vorba de copilă.
Am văzut-o zilele trecute, după 6 ani, coborând dintr-un
taxi! Nu se știe dacă a luat-o Mama la ea, dar cert e că nu era însoțită de
maică-sa... doar dacă femeia își lăsase barbă între-timp! După cum se pupau!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu