Cunoașteți povestea lupului, ajuns paznic la oi, nu-i așa? Eu n-o mai țin minte, mintea mea debusolată a trecut prin mult prea multe, așa că m-am apucat să
povestesc, nepoatei, ce mi-am adus aminte:
A fost odată, că niciodată
nu e cum trebuie la noi, un lup mare, urât, mustăcios, tatuat și rău! Care
asculta manele, de dimineață, până seara! Și noaptea! Și în sărbătorile legale!
Și când era constipat! Nu că povestitorul ar avea ceva cu manelele, are, cu
cine le ascultă mult și degeaba, că altă treabă, n-are! Un cosit, un măturat, ceva? Ai văzut,
nepoată, pe elevii ăia, de școală profesională, cum treceau, la bustul gol, pe
stradă, cu telefonul dat la maximum, pe manea? Ei! bine, dintre ăia o să-ți
alegi tu, soț! Iar lupul sus - pomenit era pui de gărgăriță, pe lângă ăia!
Cum grăiam în dorul lelii...! ce te uiți, la mine, nu
înțelegi cuvintele? Păi, cum spiikăream mai devreme, lupul cel rău, frate cu
ăla de vine, să citească contorul la gaze, visa să ajungă așa bogat, ca nici
ANAF-ul să nu-i poată face nimic! Numai că nu știa să facă nimic, ai lui lupi
nu-l învățaseră decât prostii! Cum ar fi - să-ți schimbi părul și să-ți pui
perucă, să nu vadă lumea, cât de chel
ești ÎN cap! Noo! că nu era prost, să-și schimbe și nărăvul, că așa am avut noi
parte, ultimii 30 de ani, numai de schimbăcioși!
Lupul era, la vremea aceea, șoferul unui mare
nomenclaturist, care nu le avea cu nomenclatura, ci cu băutura și turismul. De
la ăla a învățat lupul nostru să vândă piei de cloșcă la export, vopsite kaki,
tipic pentru teatrele și circurile de război. Meserie grea, șoferia, trebuie să
știi să tragi de volan sau să schimbi
macazul la timp! ca la CFR!
Crescând lupul mai măruț, prin părul dat cu gel i-a
trecut un gând - până când o soartă crudă și amară? De ce nu e și el, lup, ca
toți lupii, cu blană și proteză, cu ochi sclipitori, de la sclipici, și cu labe
lungi-lungi, cum se purta pe vremea Scufiței Roșii? Ho! Nu sar la altă poveste,
pe asta, cu scufița blondă v-au spus-o toată lumea, dar n-ați înțeles-o, c-a fugit
Scufița și-a rămas bădița, să-și târâie mutrița, până o găsi olița, din care a
păpat cu cănița! Tu, nepoată, ești prea mică, nu l-ai prins pe lupul de mare, când a dat cep la toate sticloanțele, dar și la boulangeria românească! Când a tăiat salariile, de nu-mi ajungeau
banii pentru banca din parc! Că stăteam, caș-acum, și el ne lua caș-ca-valul!
mânca-l-ar steaua de mare, cu tot cu
păduchi!
Să revenim la
lupul nostru îmbrăcat în blană de oaie, care, de șmecher, ce-a ajuns, s-a
postat paznic la mioare! Apoi și-a făcut de cap și de ciolane, tot punând în
funcții, tot soiul de cucoane! Mioarele nu s-au prins decât când au participat
la un simpozion, cu tema “ Născătoarea mamei lui, la români”, desfășurat la porțile Purgatoriului! Unde au aflat că lupul
le-a vîndut pieile, din născare!
Lucru necurat, lupul n-a lucrat singur la planificare,
mai mulți ciobani cu vechime în câmpul muncii l-au ajutat să facă harcea - parcea
din turmă, dezbinând-o urât de tot, nici câinii nu mai știau ce să facă!
Nepoată, stai de 10 minute cu toate degetele în nas! Ce?
nu înțelegi ce spun? Nici eu! Sunt atât
de supărat, că nu știu unde am rămas!
Da’ știi
ceva? Vreau să spun cuiva că atunci când văd și aud un mincinos, mi se face
rău! Zic că-i ultimul pe care îl mai
cred! Apoi vine altul, mai mincinos ca primul! Și tot așa! La fel și cu lupii,
care vor să pară paznici la stână, dar n-au charismă, n-au obraz și n-au niciun interes să-mi urmărească interesul meu! Nici pe ăștia nu-i mai deosebesc, așa că rămân la povești de doi lei, bucata!
Și,
cum spuneam, lupul era paznic la miei…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu