Pardonez-moa! Au trecut ceva
sărbători, cică, printre ele, Crăciunul și Revelionul! Mai avem vreo două-trei
băute și simțim că trăim și noi, regulați! După Bobotează, când se sfințesc
apele, toți troscangii revin pe la bodegile lor, cum nu le place apa, că-i
sfințită și fac bube la intestinul gros! Noi, ăștia, nebăutorii, rămânem la
bere și la băuturi subțiri, nu le mai trebuie sifon, apă carbogazoasă sau apă
barbohazoază! Gata și cu grăsimile, mujdeiul și plăcinta de târfe, pardon! de
trufe, trecem pe miel la jar și găină la ceaun!
Ca să nu tihnească la iubitorii de arici cu maioneză,
m-am decis să ies nițel în lumea largă, că de aia-i strâmb-tă, m-am săturat să stau în casă!
Vreau, anul acesta, să trăiesc ca și cum ar fi ultimul, că așa îl și văd, cum
mă tot îndeamnă mai mulți, să trăiesc clipa, ca și cum ar fi ultima! De unde
știu ei că poate fi ultima, nu știu, dar n-are importanță, trăitul de pe-o zi,
pe alta, e sport național! Deși niște nivele, niveluri sau denivelări, cresc
începînd cu 1 Ianuarie, 30 Decembrie și 1 Aprilie. În timp ce trântorii de pe
toate crengile se pregătesc de un an plin de ifose și mârlănii, marea masă de
viețuitoare, printre care și aricii, se așteaptă la ce-i mai rău și mai ciudat.
După o pauză binemeritată, unde mi-am mai pus, și eu, pe mine, colăcei și șunculiță, am zis că
nunta, fără smulta, n-are aspect comercial, și am venit să vă spun că sunt,
încă, viu și stresant! Nu scăpați voi, așa ușor, de mine, decât dacă mă trageți
de urechi cu patentul sau mă legați de labe! Nu de toate, mai lăsați-mi și mie
vreo cîteva, să am de cine mă lega!
First -LA MULȚI ANI! CU SĂNĂTATE! CU O CARTE DE BUCATE! CU
PASTRAMĂ ȘI CU CEAI! CU ZAMFIR, CÂNTÂND DIN NAI! CU CINCI ROȚI, LA HARDUGHIE- BUCURIE, SĂ VĂ FIE! ȘI, CÂND LUNA STĂ-NTRO RÂNĂ, VOI, CU PĂLĂRIA-N MÂNĂ, SĂ
CUPRINDEȚI COLȚ DE CER! SĂ CÂNTAȚI DOAR
LERU-I LER! ȘI, ÎN FIECARE ZI, SĂ ȘTIȚI, ÎNTRE VOI, SĂ VĂ IUBIȚI!
Second – nu v-am spus vreodată povestea “ARICIULUI”- acum vreo 20 de ani,
cârtița de mine se cam săturase de bocit și s-a gândit că un ONG, călare pe -
un ARICIUL - REVISTĂ DE UMOR, n-are fi chiar o idioțenie, ar mai descreți unele
frunți și le-ar încreți, pe altele. Nici pe-atunci treburile nu erau diferite,
față de-acum, tot cu fața dosului se făceau unele trebușoare, dar, în niciun
caz, cu perseverența actuală. Și crețișorii de la minte au venit cu ideea că
psihologii, psihiatrii, proctologii și ginecologii ar avea de suferit, dacă noi
am râde mai des. Numai că ONG-ul s-a confundat cu OZN-ul și a murit tânăr, iar
foaia de umor a fost măturată de ordonanțe de urgență și tot soiul de acte non-native,
la care nu au râs prea mulți. Grație Internetului, ARICIUL a înviat din nopți,
pe post de blog, unde capsează și azi. Acum să nu-mi cereți să schimb macazul,
necazul fiind că nu mai e prea mult umor în cele scrise, zău că mă spânzur, la
cerere, de prima cioată, cu ciorapii lui madame Udrea (ea mi-a venit în minte,
grație pictorialelor, a devenit obsesia mea blondă!). Cum aș putea zace ca
un...era să zic –președinte, de scară de bloc, când nu trece clipa,
ronțăindu-și aripa, fără un mozol de bâlbâieli, o ciutură cu frecții fără
Carmol și - o stivă din cel mai pur cap de lemn? Cum să pot dormi cu mâna-ntre
ugerele vacii, dacă, în mod exploziv, toată populațiunea n-ar avea câte ceva de
comentat, iar eu să chiulesc la festin? Păi dacă nici acum, când tot tălâmbul
poa’să-și
etaleze speech-ul, cineva nu contribuie la dezmorțirea fălcilor, e mare păcat
de la Dumnezeu și se va închide poarta Raiului, unde, presupun, vom încăpea cu
toții, deja s-au făcut și rezervări!
Precum Regele Mihai, eu nu abdic, dar nici nu plec din
țară, să mă frece cu usturoi politrucii, dacă nu stau agățat de vatra milenară,
care a luat-o-n nară - noi nu ne vindem țara! Doar bucăți din ea! Unde aș mai
găsi atâta material de fabule, că e ceva
fabulos la noi, să ne rupem gâtul, începând de la genunchi? Care nația mă-sii!
e mai presus de noi, popor hilar și pus pe șotii? Și cum ai putea să stai în
băncuța ta, când vezi că, de 3000 de ani, încoace, suntem conduși, pe alocuri,
de zimbrii cu belciug în nări?
ARICIUL nu se predă, pentru că nu-i în război cu cineva!
ARICIUL nu se vrea adulat, ci doar să nu fie ignorat! Îmi pare rău că nu l-am
deschis către voi, dar am văzut ce ușor transformă netul o floare, întro cacialma,
și un cactus saharian, întro floare de colț! Nu am ce să promit, decât că, și-n
2019, ARICIUL, chiar dacă își va schimba frecvența, nu va renunța la a fi
prezent, după orele 17.00, la festivalul rânjetului amator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu