Abia întors, după spusele lui, din Asia, Yo-N
Tzân-Tzar nu povesti nimănui ce făcuse pe-acolo, cum e obiceiul la plimbăreți, să
se laude cu ce mentă, au frecat. Tăcut, ca țiparul, și alunecos, ca poluarea
atmosferică, Yo-N nu ieșea din casă, nici să facă cumpărături. Moștenise de la
bunici o bucată de pământ, plină de copaci, stânci și izvoare, unde până și
bălăriile refuzau să crească vertical, așa că nu era de văzut nici pe parcursul
zilei, iar noaptea, nici atât!
Mare le-ar fi fost mirarea curioșilor, dacă ar fi avut
curajul să se aventureze noaptea, pe la el, prin poiată – camuflat în haine de
un albastru foarte închis, luate de la un răposat, Yo-N se antrena în secret la
ceva ce nu se putea spune! Nu putea spune el, că era mut și bleg! Mai ales după
ce mai multe vaci, capre, oi, câini și lăcuste dispăruseră, după ce săriseră
gardul în curtea lui, vecinii începuseră să bârfească că deprinsese gustul
cărnii de javră sau mârtan, pe acolo, prin Asia lui, că doar văzuseră, și ei,
pe Internet, cam ce se mănâncă în altă parte!
Mângâie, cu privirea, panoplia sa, în timp ce ținea în
mâna dreaptă superba NINJATO: zeci de SHURIKEN, înconjurând TESSEN-ul și
SAN-JIE-GUN-ul! Alături, KUSSARI-GAMA, KAKUTE și SHIKOMIZUE! În partea
cealaltă, superbele TEKKO- KOGI, o pereche de SAI, iubitele lui TANTO! Și, nu
în ultimul rând, NUNCHAKU ȘI URUMI! Mult s-ar fi mirat cei care-l cunoșteau,
dacă ar fi aflat că nu ieșise niciodată dintre granițele țării de obârșie! Nici
vorbă de Asia, Japonia, Turbația sau Gonfiblia, fusese țapinar timp de trei ani,
la furat lemne! Și, cum prin pădurile unde mișuna, nu era nicio urmă de
civilizație, singura sursă de inspirație fusese o roabă cu casete video, pline
de filme de acțiune, uitate de un grup de turiști, întro cabană părăsită.
De atunci,
ninja devenise obsesia sa – celebrii asasini, spioni și maeștri ai furișatului
îl ajutaseră să scape de pădurari, dar și de parii proprietarilor de copaci,
cărora le făcea păgubă. Odată cu studiul metodelor de luptă, se hotărâ să confecționeze
și armele necesare Karma-i sale, de ninjak: prima lui sculă fu sabia KATANA -
scumpa lui NINJATO, făcută dintrun arc de la o dubiță, luată la polizor, fapt
care-l costase 3 motoare, echivalentul a două căruțe cu lemn tare.
Muncise o săptâmână la armă, dar, în final, trecând cu vederea că părea
cioplită c-un pietroi, reuși să omoare, cu ea, o mâță care trecea stradă, dintro singură lovitură! Mă rog! lovitura aruncase mâța sub roțile unui camion, dar, în final,
sucombase, asta era important! Primele steluțe ascuțite SHURIKEN le făcuse din
capace de bere, luate cu pila. Apoi, descoperind niște conserve de ton cu
fundul gros ca la butoi, le făcu din ce în ce mai mari, până își dădu seama că
ajunseră cât niște farfurii, abia reușea să le ridice de pe masă. Și-acum mai
erau vreo câteva, înfipte prin pomii din grădinile dușmanilor, bașca în
peretele vechii biserici din lemn, secolul XVI!
Cel mai ușor
confecționă FUKIJA – 50 cm de țeavă de plastic, pentru izolații electrice, cu
săgeți de hârtie, înmuiate în otravă pentru gândaci! Arma redutabilă, de
aproape, îl ajutase se scape de soarecii care-i găuriseră bocancii, în iarna
aia afurisită, când se rupseseră copacii, de la gheață.Căpătând experiență,
reuși să facă inelele KAKUTE, și o SHIKOMIZUE, sabia fără mâner, care poate fi
ascunsă întrun băț de bambus! El nu avea bambus, așa că o ascunse întru tulpină
de păpușoi! Din niște furci super – ruginite făcu o pereche de SAI, sculele –
trident bune de parat topoarele gospodarilor și de ținut departe, colții
dulăilor. Evantaiul cu muchii ascuțite –
TESSEN-ul, fu ceva de antologie - munci o lună, să-l facă, deoarece superglue-ul nu
reușea să prindă lamele GILETTE, de
fâșiile de hârtie! Când reuși să-i dea formă, la prima mișcare cu evantaiul,
lamele zburară fericite, oprindu-se pe fața și pieptul lui, și în icoana Sfintei Fecioare, aflată în coliba unde
locuia temporar. Una dintre ele supraviețui întregii veri, ascunsă sub o
piatră, de unde scoase capul, în degetul mare de la piciorul stâng, a lui Yo-N.
Cât pe ce să se dea de gol, la vaccinul antitetanos, că era mare luptător
ninja, unde se făcu negru, fără prea multe eforturi, de era să nu-l mai
găsească doctorul!
Din niște
cuțite de bucătărie, găsite la gunoi, în spatele unui hotel montan, își
confecționă setul de TANTO, cuțițele scurte, de ritual. Toiagul SAN-JIE era
alcătuit din trei bucăți de cozi de mătură, legate cu un lanț furat de la un
dog german, ceea ce nu-l făcea să semene cu “toiagul flexibil al dragonului”, ci cu făcălețul rupt al lui
Yo-N! Pentru TEKKO-KOGI, folosi niște mănuși pentru sudură, la care prinse
niște cuie bătute cu ciocanul, până ajunseseră plate, prinse cu șuruburi.
Dragul lui NUNCHAKU fu modelat din două bețe de lemn de corn, legate cu o curea
din piele, luată de la niște sandale de damă - secolul trecut! Sau, nu știm
precis, poate erau niște bucăți dintrun ham, tăiate artistic! La celebra SABIE
A PRIMĂVERII - URUMI, se cam plictisise, așa că fură o sapă dintro curte și-o
boteză SCULA PRIMĂVERII!
După ce
termină de șters, cu privirea, armele sale imbatabile, Yo-N începu
antrenamentul: încălzire, prin stat lângă sobă! Mișcările de KATA, care îi
asigurau agilitatea unei maimuțe, împerecheate cu un rinocer operat estetic și
făcut bou sadea. Nu-i ieși salturile pe pereți - când pusese mîna pe plită,
săritura în sus, de usturime, îl vîrâ cu capul între raielele de la tavanul
colibei, astfel că nu reuși să-și scoată piciorul din peretele câș! Pentru că
asta făcuse toată viața lui - își băgase piciorul în toate și ajunsese luptător
ninja!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu