Bătrânul oftă și povesti mai
departe:
-Eu am fost, și rămân, un nostalgic – mă dor
și-acum degetele, la câtă bătăiță mâncam, când nu scriam cum trebuie! Învățătoarea, pe de-o parte, mama, pe de altă parte, chit că aveam degetele
strâmbe și ochii sașii, eu trebuia să scriu frumos! Câte coji de nucă nu am
sfărâmat cu „genunchele”, ca să-mi iasă scrisul, înflorit, n-au habar elevii din ziua
de azi, care nu mai scriu cu tocul, ci cu laba gâștei. Grație iubiților lor
educatori, care nu mai au nicio tragere de labă, să-i învețe cum să scrie, că
vine părintele cu tableta, și-i dă la oase, ce? el plătește educatorul, să-i
chinuie copchilul? Că doar nu-i mai trebuie pix, are tastatură și aia scrie
frumos, oricât de bivol e ăla care-o “bate”, de-i sar fulgii! Violentă epocă trăim, totul merge
numai cu bătaie! ...lungă!
Cum spuneam, caligrafia a
fost feblețea vieții mele, mai ales după ce am devenit Caligraful Anului, pe
vremea când stiloul era la putere! N-ai cum să spui celor de azi, că definiția
caligrafiei sună ca o poezie – „arta vizuală și deprinderea de a scrie frumos
de mână prin poziționarea armonioasă a unor cuvinte care să demonstreze
integritate, ritm și creativitate, dar și să aibă ceva din stilul original
caligrafic redat”. În epoca roboților, mai poți crede că această caligrafie îți permite să creezi opere de artă prin
aranjarea unor simboluri pe hârtie într-un mod deosebit cu ajutorul unui
instrument de scris, folosind anumite abilități și tehnici, care țin cont de un
set de reguli geometrice și de design? Fâss! arta se obține pe computer!
Cuvântul „caligrafie” vine din limba greacă, de la
cuvântul „kalligráphia”, unde „kalli” înseamnă frumos iar „gráphia”, scris.
Prin urmare, ce rost are să ne mai preocupe ceva ce vine dintro limbă moartă, care-i vie, când
limbile nostre sunt vii și pot fi folosite în alte scopuri? Proști, chinezii
ăștia - scrierea chineză a fost dezvoltată în Nordul Chinei sub forma unor
ideograme, semne picturale care mai sunt folosite și azi în alfabetul
chinezesc. Ca și instrumente, chinezii foloseau penelul și cerneala, fie pe
materiale moi sau pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască
țestoasă). Chinezii sunt cei care au pus bazele caligrafiei ca artă. Proști,
nu-i așa? da’ mulți,
vorba aia din opera celebră, cu Lăpușneanu! În Europa, scrisul pare să dateze
din jurul anului 4000 î.Hr, dovadă fiind Tăblițele de la Tărtăria, județul Alba, România. Hai sacâz! doar suntem
cetățeni europeni și scrie FACE BOOK-ul, în locul nostru! Prost, da‘ scrie fără înflorituri, că n-avem bani și pentru floricele și
bastonașe! Edward Johnston este recunoscut ca fiind părintele caligrafiei
moderne care, în prezent, are diverse utilizări: designul grafic, pictura,
hărțile, invitațiile, documentele legale sau chiar imagini animate pentru filme
– toate create pe calculator, tablete grafice sau telefoane. Doar că ăl de
scrie, n-are niciun merit, lui i se limbă plimba-n gură!
Știe cineva cum se scrie cu pana de gâscă? Am prins ceva
– ceva, înainte de a trece la toc și cerneală! Că nu prea erau bani de aruncat
pe toc, apoi, pe stilouri! Și când te gândești câte milioane de pagini au fost
scrise cu pana! De-au rămas gâștele dezbrăcate, peste iarnă! Pentru
cunoscători, Noul Testament a fost scris pe Yphone! Direct! Care prost s-ar mai
chinui azi, să facă vreo literă așa, îmbârligăcioasă, ca s-o țină minte și
ultimul manelist? Cu bidineaua, nu-i mai ușor? Banii vorbește!
După ce ani, la rând, am fost mândru de scrisul meu
ortografic și de caligrafia mea excelentă, m-a chemat unul să-i fac o firmă cu
reclamă. M-am chinuit două zile, cu ore suplimentare neplătite, să fac ceva
frumos, de care să fiu mândru! La final, ăla a venit, s-a uitat lung și-a zis:
-Ce căcănărie-i asta? În ce limbă e, că nu înțeleg decât
un P și-o A! Ce-i cu zorzonele alea, că nu le-am învățat la școală? Faci mișto
de mine, buric cu pensulă, ce ești? Cum să-mi atârn ștoarfă asta, la ușă, să
zică lumea că-i bordel? Marș de-aici, cu tot cu panarama asta, că nu vezi un
ban! Intelectualii lu’ Macrou , francezu’!
Gândesc că suntem pe drumul cel bun – dacă tot mergem spre
Comuna Primitivă, nu-i normal să revenim la cioplirea pietrei? Când s-o termina
curentul electric și-o rămâne doar curentul de peșteră, o să trecem, din nou,
la hieroglife! Scrierea cuneiformă e prea avansată pentru vremurile astea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu