(NEW!)
De prin racla cu marote,
Iese des, nea Conțopilă.
Stă aici de veacuri bune,
N-are creier, n-are milă!
Pentru el, suntem doar cifre,
Date! Și nu respirăm
Decât dacă el decide
Cât ...din ăla, să mâncăm!
Longeviv în postul ăla,
Conțopilă e hrănace -
Dacă simte vreun pericol,
El doar tace mâlc și face.
N-are pic de
remușcare!
N-are umbră de
regret!
E-un executant de
bază,
Care crede că-i
poet.
Îl găsești cam pretutindeni,
Obsedat să intre-n grații
Celor ce-s mai mari ca dânsul,
Chit că-s proști sau alte nații.
Conțopilă măsurează!
Chitănțește! Blefterește!
(Nu mă întrebați ce-nseamnă!)
Că, din asta, el trăiește!
Poa’
să moară toată lumea!
Are și copii, acasă!
De-ar rămâne numai unul,
El să fie! Și îi pasă!
De răsare câte-un ordin,
Lege, sau vreo ordonanță.
Nu prea știe de ce-i vorba,
Dar îi dă mărunt, din clanță!
Conțopilă e un veșnic!
Îl găsești mereu la post!
Știe să o dea cotită,
Să rămână cum a fost!
Cu el, saltă-n sus și neamul-
Ai lui fuck, la urmă, clan!
Mai târziu, când prinzi de veste,
Ei se sprijină-n ciolan!
Cu din ăștia, „serioșii”,
Vom clădi lumea cea nouă!
Doar atât – el se păstrează,
Și de noi,... se rupe-n două!
Cel mai trist, că se conservă
Și devine un robot!
Iar când ne ajunge rândul
El ne-o trage peste bot!
Să nu ne facem iluzii-
Conțopilă e de bază!
Fără el, cam moare lumea,
Cu el, lumea nu-i mai brează!
Și-uite așa! destinul nostru
Stă în neam de Conțopilă,
Devenim simple unelte
Pentru proști fără vreo milă!
Iar când saltă vreun pericol,
Se prăvale-o vale-n deal,
Conțopilă, mare sculă,
Ne aruncă la canal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu