-Ce ești așa posomorât, vecine?
-Ei! am și eu o zi proastă! Dimineață, nu prea părea, dar
în ultima oră, a fost un dezastru!
-S-a făcut lumea, rea! Tare rea și needucată! Unde te
duci, unde te-ntorci, dai peste proști și măgari! Și asta li se trage din
familie, de la părinți, mai ales! Că și părinții sunt niște idioți, nu se ocupă
de copiii lor! Eu mai țin minte și-acum cureaua tatii și bățul maică-mi! Te
judecă repede cineva, dacă aude că ai dai o palmă copilului! Cică e mai bine să-l
lași să se dezvolte cum vrea! Dar, până la urmă, ce-ai pățit?
- Nici nu am ajuns bine la scara blocului și m-am trezit
c-un muc de țigară, ce-a căzut în gulerul meu! Până ce-am scăpat de el, de-a
trebuit să-mi dau cămașa jos, mi-a făcut o arsură, care mă ustură, de mă...!
-Vezi, ce ți-am spus? Nesimțire curată! Să nu-i omori, cu
parul să dai în ei, că nu le pasă de alții?
- Lasă, că nu-i dracul, așa negru! Mai greșește omul!
-Ce lasă? Să-i ia dracu’ de nenorociți, că nu se mai astâmpără!
- Apoi, m-am trezit c-un cartof în cap! Stricat! Cineva
făcuse pariu că mă nimerește cu el! M-a nimerit!
- Numai tembeli, frate, pe toate drumurile! Făcuți la
beție! Crescuți în coteț! Cu creierul mic, ceva mai mare ca o părinților lor,
care-l au cât o ghindă!
-N-o lua chiar așa abrupt, că n-a murit nimeni! O să-mi
schimb cămașa, și gata! Cum o să-mi
schimb și pantalonii, am călcat întrun rahat de câine și m-am murdărit!
- Nu ajunge că
suntem noi, oamenii, de rahat, ne mai copie și animalele noastre de companie!
Cum e stăpânul, așa și animalul – nesimțit!
-Nu vorbi urât despre animale, ele nu sunt vinovate! Ele fac ce știu, nu sunt ca oamenii, să-și calculeze orice mișcare! De fapt, dacă
stau bine și gândesc, mai atente sunt animalele - uite cum trece câinele ăla
strada, pe “zebră”!
- Ce ghinion pe tine, vecine, să se bulucească toți
analfabeții fără mamă și fără tată, să nu ai liniște când ajungi acasă! Eu,
unul, nu i-aș ierta deloc, i-aș reclama și le-aș trage un perdaf, să mă țină
minte! Cel puțin, știi cine sunt vinovații?
- Mmdda!
- Spune-mi și mie, să-i înjur și eu!
- Mai bine, nu! Are grijă Dumnezeu de fiecare!
- Dacă nu-mi spui, mă supăr urât de tot! Eu îți țin
partea și tu, te ferești de mine?
- Mmm! dacă așa vrei: chiștocul l-a aruncat nevastă-ta!
Cartoful, fii-tu! Iar câinele vostru încă mai pătează peluza la blocul de peste
drum, și-așa destul de cheală și plină de gunoi!
- ...Mmm! dacă stau și mă gândesc, noi, oamenii, suntem
supuși greșelii! Cine nu greșește, e un sfânt! Oamenii mai greșesc...! Și nu
trebuie să facem caz, din fiecare greșeală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu