Nu
e o greșeală, nu trebuia să fie gheață, nu se topește sufletul nimănui, deși
așa ar trebui!
Ultinul deceniu, răposat să-i fie
numele, ne-a adus noutăți! Lui, și celor care l-au făcut, cu mama lor cu tot! Arhitecților unei mișelii insinuante și băgăcioase, care s-a cuplat bine în
sufletele noastre - joaca de-a grămada! Mi se pare cea mai ticăloasă
născocire a minților bolnave, răutate
care a făcut și face zilnic victime și victimizări! Dacă ar fi după mine, i-ar
strânge pe inventivi la un loc, nu cum sfătuia Eminescu, în pușcării și case de
nebuni, ar fi prea elegant din partea mea! Și-a tuturor celor care au gustat
amărăciunea unui astfel de moment, când gaura de la cui era un orificiu prea
mare, prin care să se strecoare! Aia de șarpe, era deja tunel!
Despre ce tot frec menta? Despre
judecarea în masă, fotoliu și cuier, a unui om, sau mai multora, după apartenența
la o categorie socială sau profesională! Să explicitez - nu poți judeca un om,
doar după profesie sau stare de moment! Adică să zici că toți medicii sunt
spăgari, pentru că unul face așa ceva! Sincer, chiar dacă am un bâzoi pe creier
vis-a-vis de asistații social, nu sunt de acord să îi băgăm pe toți în aceeași
oală! Cunosc un caz, fantastic! pe care l-am întâlnit cu ani în urmă, a unei
profesoare, cu o pensie infimă, fără copii, căreia nu-i ajungeau banii pentru
cheltuieli obișnuite, ce să mai vorbim să dea o fugă la băi! Se încadra în
limitele legii, dar coloana ei vertebrală era chiar vertebrală, mi-a spus că, decât s-o vadă foștii elevi la Cantina
Săracilor, mai bine moare de foame, și-așa nu mai are mult!
Generalizările au devenit cotidiene,
cotiledonate și cotite, nu ne place cineva, înjuram întreaga categorie, să nu
facem efort intelectual cu fiecare în parte! Numai când noi, personal, suntem
centrul sfincterului atenției, atunci ne convine generalizarea. Dar nu are cum
să ne placă s-o luăm pentru alții, ar trebui să fim scoși din joc, cine face,
ăla e! Ne învârtim în cercul vicios:
Școala de arte și meserii, clasa
a IX-a ! Pe când nu era Liceu tehnologic, ci o banală școală profesională, unde
erau trimiși în colonie penitenciară elevii care aveau jenă la învățat, oricum
nu-i luau în seamă nici părinții!
Povestea
începu urăt, pentru că, între timp, faima și apucăturile condamnaților la munca
de jos s-au generalizat, generațiile recente au pata pusă pe învățat, în sensul
că nu-i înțelege utilitatea, tot buricul târgului are studii superioare, chiar
și unii care nu au învățat să scrie sau să învețe tabla înmulțirii. Nici unii părinţi nu-mai breji, doar li se pare că au grija copiilor, bine că nu-i uită prin restaurante şi gări!
Cel
mai bun din clasă are 9,56 la capacitate, dar bieții lui părinți nu au avut
bani să-l dea la liceu, mai bine să învețe o meserie, doar cu liceul, prinzi
muște cu nasul! Polul opus, cea mai mică medie, atât de mică încât îţi trebuie o lupă ca s-o vezi, o posedă un băiat
cu ceafa cât a calului de cursă lungă, cu tatăl pe undeva, prin spațiul ăsta,
cu mama plecată în Spania, de unde trimite bani copilului, pentru gazdă și
țigări! Cele două personaje au în comun doar nasul pe sus, unul e conștient că
e prea sus, de jos de unde se uită, iar celălalt e prea jos, ca să se uite-n
sus, așa că se dă șşşmecher! Mentalitatea copiilor care ajung la asemenea
instituții e una creată de părinți, profesori, prieteni, vecini și gândacii de
bucătărie, care-i judecă cu glas tare:
-Sunt
putregaiul societății, nu-i vrea nimeni!
Paradoxal,
mucenicii ce robotesc pe drumul servituţii, sunt şi ei oameni, că orişice
găini! Adică, dacă societatea n-ar fi aşa tâmpită, i-ar educa după aptitudinile lor, nu după pretenţiile unor
nesatisfăcuţi, mai mult sau mai puţin,
sexual! Orbi cum suntem, luăm de bune vorbele nesănătoase ale unor mujici,
batjocorind nişte suflete care nu ne-au făcut, încă, niciun rău! Dar o să ne
facă, pentru că aşa i-am educat!
Întorcându-ne
la cele două personaje contradictorii şi contra-versate, pardon! controversate,
trebuie să precizez că, între ele, mai există şi alte 23 de chipuri de
adolescenţi, care mai de care mai ciudat, ceea ce îi leagă e structura de
învăţământ în care coabitează!
Tipul cu
IQ-ul mare e şef de clasă, ceilalalţi sunt mormolocii lui, de unde şi aura de
mare sacrificat! Nu prea se înghesuie nimeni să-i fie prieten, tocmai pentru că
zic profesorii că e singurul deştept din clasă! Brava! la profesori, să fie tot
ăia care se plâng de elevii lor, că-s nişte puturoşi? Cam ăsta e teatrul de răz-boi, mai lipsesc boii!
Pe scurt, uşa
sălii de clasă vis-a-vis de clasa lor s-a stricat, nu se mai închide. Diriginta
de la clasa a VI-a a făcut referat, să i se repare uşa. A primit aprobare, dar nu
sunt bani, aşa că poate să aştepte! Mult şi bine, mai are până la pensie! Se
plînge dirigintelui clasei de ucenici, în jurul căruia sunt vreo şase elevi.
-Lăsaţi-ne pe
noi, dom’ diriginte, până mâine, o rezolvăm!
Nu i-a pus nimeni şi n-au întrebat nimic!
A doua zi, uşa ce zăcea într-o rână de trei luni luni, era la locul ei,
funcţionând ca unsă! Diriginta solicitantă a rămas mască şi nici azi nu crede
că au lucrat singuri, de capul lor! Crede că e o mistificare!
Spre popularizarea instituţiei, dirigintele s-a gândit să facă cu
ucenicii o acţiune de răsunet, la care să cheme şi mass-media locală. Numai că
orice acţiune trebuia aprobată de conducere, care, la rândul ei, trebuia să
informeze Inspectoratul, care inspectorat s-a adresat Primăriei, să le spună
deştepţii de-acolo unde trebuie ecologizat.
Cu o zi înainte de grandiosul eveniment, ucenicii şi-au desenat pe
salopete sigla şcolii, să ştie toată lumea de unde sunt. Ba, unii, şi-au făcut
şi pantofii, să nu se facă de râs!
Viceprimarul, în persoană, a venit să facă acte de prezenţă, cum să
lipsească de o baie de mulţime? S-a aflat, ulterior, că el a stabilit unde să se meargă
şi să realizeze socializarea - la groapa de gunoi a oraşului! Unde s - a strâns,
cu mânuţa, gunoaiele împrăştiate de pe un hectar! Unde ucenicii acţionau cot la
cot cu bruneţii ce căutau fier vechi! Acolo pot să-ţi faci prieteni, printre ai
tăi! Unde vântul aducea înapoi mai mult decât se putea strânge!
Copiii nu s-au simţit umiliţi, erau obişnuiţi cu mizerii din astea! Nu
au comentat şi nu s-au ruşinat, nu era vina lor că au fost trimişi acolo! Nici
media nu a fost prezentă, cum să te amesteci cu gunoaiele oraşului? Prin
urmare, ucenicii nu au comentat, au văzut că şi dirigintele lor era la fel de
plin de praf, ca şi ei, şi, în plus, mai era şi scârbit de ceea ce au reuşit
nişte jigodii să facă, să transforme o intenţie bună, întrun joc al nepăsării
şi prostiei. De aceea nu au comentat, cu salopetele lor , acum murdare, au mers
şi în parcul oraşului, unde au strâns urmele indiferenţei şi inconştienţei!
După care, au băut o bere şi au uitat!
N-au uitat, însă, ceilalţi - zile-n şir au fost ţinta ironiilor
colegilor şi profesorilor, care i-au poreclit Gunoieri! Ca să nu mai vorbim că treceau bruneţii în căruţe şi
strigau:
-Fraţilor,
când mai facem una mică, la groapă?
Cel puţin, ăştia din urmă nu o făceau cu răutate, ceva, ca o punte de
legătură unea cele două grupuri- ţiganii cu ucenicii!
Nu trebuie să căutăm prea departe, ca să înţelegem de
ce acest subiect! Nu importă cum s-a ajuns aici, contează doar efectele. Şi cum
ne umplem de greaţă, atunci când noi înşine avem parte de un astfel de
tratament! Se pare că nimeni nu va scăpa de trecerea prin sita deasă a subtilei
proceduri, prin care intri curat şi ieşi plin de scărnă!
Insulele de greaţă sunt ale noastre şi tind să formeze
continent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu