Și pentru
bun, și pentru prost!
Mai e și
grajd, și bar de zi!
Nici nu
mai știu ce naiba o mai fi!
Cu greu am
înțeles că n-are nuri,
Și are-n
ea și multe uscături!
Pe care, în loc să le aruncăm,
Le facem
temple şi îi adulăm!
Pădurea
are mulți copaci,
E o
bătrână cu mulțimi de draci!
La umbra
ei stau pui de urs, de râs!
Şi râd de
noi, că suntem mare fâss!
În ea găsești de toate pentru toți-
Peturi,
cărbuni, gunoaie și chiloți!
Și cei ce
n-au un cer deasupra lor
Mai rup
ceva din ea, doar e a tuturor!
Aș vrea ca
țara mea să fie o pădure!
Să pot,
mai lesne, pune mâna pe secure!
Să fac un
foc din tufe si tufani,
Din fiare
rele şi din mocofani!
Mi-e dor
s-aud colinde haiducești
Și nu
făcute-n fabrici chinezești!
Pe
vremuri, ieșeau la drumul mare,
Azi, hoții
stau la noi, pe noi, călare!
Mi-e dor
de mielul haiducesc,
Şi nu de
lupi în strai domnesc !
Mi-e dor
de flinta haiducească,
Şi nu de
trânta nebunească!
Să fim
haiduci, ce bine-ar fi!
Ia să vedem, cine-ar domni?!
De ce n-am
lua, de pildă, calea lor?
Sau mult mai
bine, …calea codrilor?
Apuse
vremuri! Ajuns-a ca să fie
O mare
nepăsare de om și omenie!
Mai bine
trai, neneacă! Feriți de răgălii,
Decât ca
în pădure, mai bine-n colivii!
Dar tot ca
în pădure, trăim de ani păgâni,
Avem cu
noi şi fiare, avem şi mulţi stăpâni!
Trăim acum
mai bine! Şi binele rămas
Ne iese,
câteodată, ceva, mai mult! pe nas!
O palidă
sclipire din umbra unor fagi
Ne
aminteşte de cei din vechi, cei dragi!
Pădurea
mea cea bună, nu poţi fi ţara mea?
Nţţ! S-au
adunat prea multe, ca să încape-n ea!
Putregaiuri
, cioturi şi multă umilinţă,
Apar din
frunze moarte şi sapă în credinţă!
Apoi, într-o
clipită, copacii cei mai fini
Devin
lesne o marfă şi pleacă prin vecini!
Pădurea seculară
se duce la străini.
Aşa cum
pleacă toate !Şi pleacă de mulţi ani!
Beleaua e
a noastră! Noi cultivăm ciulini!
E plină
azi pădurea de târfe şi golani!
Să dăm foc la pădure? Mai bine, la valiză!
Au năpădit pădurea mulţime de cretini!
Sau să ne adunăm, să facem analiză,
Şi să scăpăm, odată, de sufocanţii spini?
Pădurea are-n ea o inimă nepieritoare!
Nu valorează cât o ceapă, fără de noi, în ea !
Iar cei ce cred că lumea-i prostuţă, visătoare
Ar fi cu mult mai bine, cuminţi, în ea, să stea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu