Ieri, 8 Martie, nu am vrut să mă manifest, sub nici o
formă! Ce, Ziua Femeii? Ce, 40 de pahare? Ce sfinți, cu nucă și miere? Vrăjeli,
stimabililor, vrăjeli! Urâți-mă, cât vreți, dar chiar așa de prefăcut, nu sunt!
Cum de ne
reușește, să ne prefacem că sărbătorim, când ne țâțâie fundulache, la cum se
petrec lucrăturile în patria noastră, ubi habitare decimatus? Coană Olguța,
vezi mata, că știu matematică, cât cuprinde? Da’ mata ai auzit de gradient? E chestia aia, de la
butelia de aragaz, pe care stai matale, cu…?
Ce m-a apucat? Dorul de DNA? Nu! M-a apucat
pandaliile, cum să mă prefac că
iubesc toate femeiile din lume, numai pe motiv, că știu mai multă matematică,
decât mine, corigent, în clasa a IX-a, la acupunctură?
În fața evidenței, am plecat capul și m-a
apucat flatulența – trăiesc degeaba pe pământ, dacă nu-mi dublez eforturile, să
fie cu 40% eforturi, mai puțin!
Se întrezărește, pe undeva, de ce nu stimez toate femeile? Îmi spune, și mie, cineva, mai cu doxă, cum să mă duc, cu un buchet de
ghiocei, să-l ofer unei matracuci, la care admir numai dosul, pe care-l mi-l
arată des? Oameni buni, nu e o scuză că-i femeie, iar noi trebuie să-i oferim
totul, haideți să ne mai uităm și la calitate!
De fapt, îmi
repugnă prefăcătoria, modul în care vrem să arătăm afecțiune, când, de fapt, suferim
de tot soiul de afecțiuni! Putem iubi femeia și în restul anului, nu numai de 8
Martie! Un buchețel de păpădie, îl putem pune la picioarele femeiilor adorate,
fără să percepem să ne sară-n brațe! Oi fi, eu, nebun de legat, dar tot gestul
contează, ce, un cactus, nu-i floare? Cum ar fi, în fiecare lună, cu un cactus,
la iubită? Sau ni-l pune-n cap, vrea la restaurant?
Cred că sunt
obsedat de propriile mele idei, dintre care aia, contrară cu HAI SĂ SĂRBĂTORIM CEVA, NU
CONTEAZĂ CE, NUMAI BINE SĂ NE SIMȚIM! Asta presupune să coabitez și cu unele
persoane, care îmi stau pe greabăn, numai pentru că așa cer legile
socializării! Avem o stivă, de noduri, în gât, dar rânjim diabolic - Cât de mult vă iubesc!
De fapt, lucrurile sunt simple – de 8 Martie,
poți să zâmbești! Atât! Bineînțeles, dacă poți! Dacă nu, iese altceva! Poți, însă,
să încerci! Nu e obligatoriu, la toate femeile, poți să mânânci bătaie, dacă au
soții, iubiții, sau șefii, pe-aproape! De exemplu, încercați să zâmbiți la
femeile de la ajutor social, poate se vor simți mai bine!
Mă întreb prostește – pe vremea lui nea Homo sapiens erectus, la care restaurant serbau
femeile? Grota verde sau aia de granit?
Pe scurt, nu
putem încerca să ne iubim, zilnic, să ne înțelegem, tot zilnic, și să ne oferim
flori? Mie mi-ar plăcea să primesc flori, (cu excepția cazului, când ar fi de
la un bărbat, care dă, din pleoape, foarte erotic)! Nu e discriminare, să primească
flori, doar femeile, și, cu soț, decedații de toate sexurile?
Asta e ideea –
prilej de bucurie/ sărbătoare, poate fi în fiecare zi! Nu 364 de zile - copii,
oale cu prăjeală, rufe la uscat și una zi - 8 Martie, dezlegare la restaurant! Cu sau fără flori!
Doamnelor, iertați
păcătosul, care nu e de acord cu
farafastâcurile! Există iubire și înțelegere, doar acolo unde e respect și
comunicare, nu flori, cu spini și pupăciuni de fațadă! Nu vă mai plângeți că nasolul se poartă urât,
dați-i motiv să dea din coadă și amintiți-i, mereu, că nici unul dintre voi,
doi, nu e fraier și că nimeni n-are dreptul să speculeze un singur moment, doar
așa, de dorul lelii sau de dragul sărbătoririi!
Dacă subscrieți la cele de mai sus, vă doresc, la toți,
TOATĂ DRAGOSTEA
DIN LUME!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu