Vizionând pe CINEMARATON, filmul
BUNĂ! CE FACI?, mi-am adus aminte de o bună prietenă, despre care nu mai
știu chiar nimic, nici măcar dacă mai trăiește.
Filmul de mai sus, spre
stupe - fracția mea, a stârnit niște ecouri demult apuse, de prin sufletul meu –
nu credeam că, de la un film românesc, inima mea mai poate să tresalte și să
plângă! Ei, bine! povestea celor doi soți seamănă destul de bine cu povestea
doamnei de care vorbeam, finalul fiind, întrun fel, asemănător, dar, totuși, un
pic diferit. De fapt, povestea lor seamănă cu mii de alte povești, poate chiar și cu a noastră!
Dotată cu o minte
sclipitoare, dama cu Camelii (avea două fete) a rămas doar cu liceul, pentru că
a trebuit, pe lângă creșterea copiilor, să țină și-un soț, la facultate, care
el, bietul, avea gâlci! Nu putea munci, el trebuia să fie creator! De păduchi!
După ce Buli a
terminat școlile, rând pe rând, s-a trezit geniul din domnia sa și s-a apucat
de poezii, devenind mare, și trainic, scriitor! Serios! prost nu era, dar
mârlan, da! pentru că nu s-a mai gândit și la alții, de exemplu, la nevastă-sa!
Și cum meseria de scriitor cere muze, nu s-a dus la muzeu, ci prin cârciumi,
inclusiv la frații noștri moldoveni, care l-au primit cu paharele deschise. Laurii de pe fruntea sa ruginită trebuiau unși cu ceva și, în lipsă de
vaselină, mergea și trăscăul.
Prin rarele sale
incursiuni pe la domiciliu, cum o găsea pe nevastă-sa cu cartea-n mână, o lua
peste copită, zicându-i că citește degeaba, tot proastă, rămâne! Ce-i a lui,
e pus deoparte – avea jmenarul, ditamai biblioteca, v-am zis - prost, nu era!
Nevastă-sa, după ce i se
făcuse lehamite de continuarea studiilor, problemă contopită cu lipsa de
dorință, de a mai face o facultate, preferând copiii și serviciul, s-a obișnuit
cu stupizenia egocentristului ei, soț, și și-a văzut de citit! Astfel, pe la
patruzeci de anișori, oricine avea ce discuta cu ea, asta dacă nu era
prost-bâtă și scoatea doar onomatopee, pe trompă!
Divorțul nu a făcut decât
să lărgească gaura dintre ei și să împuțineze cărțile din biblioteca rămasă
copiilor. Nu-i vorbă! le citise doamna pe toate și, ca să-ți împrumute o carte,
trebuia să stai popândău, ca altfel, nu te lipeai! Cât despre uitat de adus înapoi, mai bine îți
tăia-i venele!
Și i-a venit în minte
IDEEA - s-a înscris facultate, secția psihologie! Copilele crescuseră și-și
luaseră zborul, putea să se gîndească la propria persoană. Grație colegilor
binevoitori și a unor întâmplări nefericite, a rămas fără serviciu.
A terminat șefă de
promoție, la 43 de ani, deși se rușina tot timpul că se simte ca o babă,
printre colegii ei, mult prea tineri! Se văita că nu-i merge mintea, că uită,
că nu-i intră-n cap, că...!
Studiile nu i-au adus
aprecierea meritată – cu noua diplomă, nu s-a putut întoarce la vechiul loc de
muncă! Nimeni n-o vroia, pentru că trebuia să fie plătită corespunzător
studiilor! A încercat să declare doar liceul, pentru un colț de pâîine, dar n-a
mers, i s-a spus că o trădează vocabularul și manierele! Cu chiu, cu vai, a
intrat în învățământ, unde făcea naveta la țară! Și unde era încadrată ca
suplinitoare, că nu le trebuia copiilor, psiholog, ci moașă!
Datorită ei, am trecut
printrun divorț, rămânând destul de teafăr. Nu prea îmi convenea ce descopeream despre
mine, la ședințele cu ea, dar mi-a prins bine, sfaturile ei privind băutura și
femeile au făcut pui și nu m-am scufundat! Ba chiar, aș putea spune, m-au
ajutat să mă reclădesc!
N-am mai auzit de ani buni, de persoana ei! A
vândut apartamentul și a dispărut! Se spune că s-ar fi recăsătorit cu un fost
profesor de-al său, undeva, prin Ardeal!
Nici nu știe cât îi
datorez – pe lângă faptul că m-a ajutat întrun moment de răscruce al vieții
mele, mi-a fost și exemplu! Exemplu care dovedește că niciodată nu e prea
târziu să iei decizii importante pentru tine și să le duci la capăt, cu mult
curaj și chiar cu suferință!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu