Nu mă mai opresc din minunat! Nu din miaunat! Și nici minunat, nu mă simt,
mă uit, și eu, în oglindă! Cât despre ce-o fi în interiorul rămășiței mele de
suflet, nu văd decât țepi de arici tuns, ras și împăiat!
De exemplu, s-au înmulțit
cazurile de persoane care apelează la unic-cu-cul și spăimosul arici, cu una
sau mai multe treburi mari sau mici, dar care uită să mai dea un semn de viață!
Nu că doresc să conversez cu niște zombi, ci doar că m-ar încânta câte un
MULȚUMESC, în loc de obișnuitele “vorbe dulci” cu care
sunt gratulat, flatulat și
combinat! Lipsa mea de logică mă obligă să mă-ntreb cum de pot unii să fii atât
de ..., încât să depindă de tine și să nu dea un telefon?? Uite! zilele astea, cineva, în loc să sune și să mă înjure, a uitat! Nefiind prima dată când uită,
după ce m-am făcut rudă cu Negru Împărat, de mă confundam cu noaptea, m-am dus
s-o caut! Am găsit-o muncind, ceea ce e bine! Dar, când m-a văzut, s-a scuzat exact cu asta – ce? am găsit-o
stând? Nu era treaba mea, eu n-aveam nicio problemă! Mi-am dat seama că i se stricaseră cele două telefoane de pe birou și
m-am retras, agățându-mi vreo doi țepi de clanța ușii. S-a supărat - De ce m-am
supărat? Cum aricilor nu le place agresivitatea, am dat înapoi! Dar nu! cum să
plec așa, fără explicații? Ia spune, bă
ariciule, cum o rezolvăm? Păi! mă sunați când terminați (dacă e anul
ăsta!)! Azi e vineri, am de făcut niște
acte! Luni am treabă toată ziua cu contabila, știi cum e, multă muncă! Marți am
programare la coafor...!
Pricepeți cum stau
treburile – ariciul nu e important, mai important e coaforul! Bine că sunt
arici, și nu om, că mă simțeam jignit! Dar nici oamenii nu sunt importanți,
sunt niște biete furnici, călcate pe capete de niște furnicoi! Sau cam așa
ceva! Oricum, să nu se mire membrii societății multilateral necivilizate, că sunt aici, și nu răspund la niciun apel - mă duc la manichiuristă!
Când am ajuns acasă, un
nene se holba, în fața porții mele, la fața mea pământie, de la statul în
pământ, cu mâinile pe piept și fața-n sus – Pot și eu
să arunc gunoiul meu, pe ăsta de - aici?
Mormăi ceva urât, când l-am refuzat - scosesem niște spărturi de gresie, s-o car
undeva, ăștia, de la CUP, nici cu bani nu ți-o ridică, iar lenea mă împiedică
să duc așa ceva la colț, unde duc toate - toate gunoaiele și unde sunt niște
recipiente, dar nu pentru gunoiul menajer! Că veni vorba, ăla nu putea să le
ducă acolo, nu pe movila mea? Deși stă 7 case mai încolo și are și curte? Ei!
și na! și eu! e același personaj care mi-a cerut, acum câțiva ani să-i dau o găleată de
nisip și a cărat juma’de metru cub!
Trăim vremuri grele, rămase grele
cu toți nemernicii, pe zi ce trece simt că devin mai țăran (nu fermier!), mai
zoologic (nu zoofil, ci pur animalic!) și mai turbat (mă mușc singur în fiecare
zi!)! De aceea, prefer să scriu! Place, nu place! îi dau înainte! Ce mă
întristează este că, exceptând grupul mic și sufletist, al prietenilor mei, nu
văd alte reacții! Am văzut, cu tristețe, ce se întâmplă cu postările mele gen
(A)MESTECÂND CUVINTE CARE MOR – nu cad bine la foarte mulți! Dacă m-aș fi apucat de scris texte la manele și-aș fi behăit în același ton, aș fi devenit,
demult, celebru! Oricum, m-am vulgarizat destul! Am avut un vis – să mă
înconjur cu oameni mulți! Am rămas cu umbra
mea din vis! Păcat de umbra mea din vis!
Am să scriu în continuare,
pentru mine și prietenii mei! Nu e prima oară când sunt dezamăgit, o știți prea
bine! Dar devine din ce, în ce, mai greu să te menții întro lume nebună, care
devine constant, mai nesimțită și mai tupeistă, în care oamenii, cu adevărat, oameni, se simt prizonieri și condamnați
la tortură!
Pe mâine, frați de
suferință! Nu vă pup, că vă-nțep! Și nu sunt vaccinat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu