Pe podețul din zăvoi
Se ciocniră două rable.
Una, zornăie, din zurgălăi,
Alta, geme încetișor, din table!
Amândouă au plecat
Depășite fiind, în ani,
Să ajungă la REMAT,
Prefăcându-se în bani!
Prima, e-a lui Nicolae,
Ce se saltă-n catalige!
Cea de-a doua,” e la baie”!
Moș Crăciun în ea se-nfinge!
-Ce faci frate, n-ai răbdare?
Ai plecat de prin nămeți,
Mai devreme! De ce oare?
Vii la fete? Ori... băieți?
Strigă Moș Nicu, obezul
Către blândul Moș Crăciun.
-Te învârți, ca titirezul!
Și de mult mă țin să-ți spun!
De ce faci spume la gură?
Îi răspunde blândul Moș.
-Lasă-te, de bancuri, frate!
Nu te da, și tu, cocoș!
Iar ne-a otângit sorocul
Ca, la cumpănă de ani,
Să le fericim norocul,
La bogați și la sărmani!
-Anul ăsta stă călare
Pe o pojghiță sălcie!
Nu prea am găsit noi sponsori!
E prea multă sărăcie!
Na belea! A crescut cursul
La importul de păpuși!
-Și mai pui că-n tot discursul,
Nu se mai găsesc mănuși!
Văd că ai ajuns, Crăciune,
Să îți vinzi vechiul Merțan!
Vrei să spun o rugăciune
Să o dai la preț baban?
-Râde ciob, de oală spartă!
Parcă tu nu ai venit
Să îți vinzi, pe două capse,
Rabla ta, cu fund dogit?
Ne-adaptăm la vremuri calpe,
Bucuroși vor fi, cu toții
Să le-aducem iarăși daruri!
Mame, tați, bunici! Nepoții!
Eu mi-aș vinde chiar și mâna
Să pot face fericiți,
Pe toți cei ce au un suflet
Și sunt palizi și smeriți!
-Eu am renunțat, fârtate
Să tot fac voluntariat!
Să mai treacă anul ăsta,
Și, de mine, au scăpat!
-Nu de dragul veșniciei,
Nici a datinii din moși
Mai venim noi, frățioare!
Ci-i iubim pe inimoși!
Dacă sunt și mici lichele
Printre cei ce ne așteaptă,
Nu ne răzbunăm pe lume!
Le dăm darul, după faptă!
Azi, din nou, e sărbătoare!
Nu o fă și tu, de
oaie!
Cum ar fi, ca să lipsească
Tocmai Moșul Nicolae?
Eu mă pregătesc de-acuma
Să încarc, cu daruri, carul!
Și mi-am lustruit și renii!
Cum? să-mi părăsesc, eu, harul?
Nu mai fi ursuz, frăție!
Fii mai vesel, că ai fani!
Și mai sunt cei ce nume-ți poartă
Du-le-n dar un
LA
MULȚI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu