Cine mai ține minte chestia aia, cu – Dă, maică, un leu, pentru Ateneu? De la
o vreme, mă paște-un gând, zici că-i cal flămând, de curse, se aude cum rumegă,
de aici, până la Wașinton, și, slăbuț, până la MosCow! Dacă tot rumânul e-n UE,
FeMeI, bașca în NA-T(I)O și-n O!-NU!, înseamnă că-i ceva de capu’
domniei sale!
Numai că mârțoaga a pre-puit că iarba verde de acasă,
place iepelor de pe 11 continente, plus la doi canguri chiori, pripășiți în Tibet! De la o vreme, marea clismă privind datoriile externe fuge, cu colacu-n
gât, de la WC, după tot soiul de zvonistici privind personali-Țăți-le din
fruntea și dosul țării! Pe scurt, nu ne mai spune nimeni cât din prostia marilor noștri conducători, s-a metamorfozat
în datorie personală, a fiecărui rumân!
Sunt foarte curios - cât datorez lu’ unu și lu’ altu? Să nu grohăie, cineva, că-s pe zero, că prost, nu-s, doar
dus cu pluta! De! și ca! toată populația ancestrală și incestrulă, de pe aceste
meleaguri!
Când, încă, ni se mai mozolea datoria pe cap de individ,
spirtul meu patriotic, naționalist - bovin, încălzit pentru frecție, mi s-a
urcat, ca tot alcoolul, la limbă! Mai sus, nu! și-așa sunt aburit din născare!
Nu contează că vorbeam cu cineva sau mă răsteam la
oglindă, ideea era că, dacă mi s-ar fi cerut să fac rost de 2 mii de euro, să
ne plătim datoria, că să nu mai râgâim, când auzim de ea, m-aș fi băgat la un
împrumut în franci elvețieni! Cu o condiție - să mi se garanteze că nepoții și
copii mei vor avea o viață mai bună, ferită de primejdii! Bla-bla-bla!pe scurt,
altceva decât ce ducem, noi, astăzi!
Curios! dar mai erau și alții, care copilăreau, ca și
mine! Care ar fi făcut prostia asta! Dacă
nu ne puteam da sângele, precum strămoșii noștri, pentru apărarea, nu a țării,
ci a celor pe care, chipurile! îi iubim, măcar o minusculă ofrandă puteam da! Că
donator de sânge, nu poate fi decât unul sănătos, nu cineva bolnav! Iar
bolnavi, slavă Cerului! avem! Nu avem destule ospicii, pentru ei!
Zău că nu știu ce m-o fi pălit atunci! Oricum, planul de a ne
transforma în sclavi, funcționa și fără idei tâmpite! Păi! cine ar fi fost
prostul (cu excepția mea), să se îndatoreze, să aibă șmenarii, de unde fura?
Calul zălud aleargă în jurul meu, n-a mai lăsat fir de
iarbă, să ciugulească o vrăbiuță la regim! Cum fir de iarbă n-o să mai rămână,
dacă mergem tot așa! Calul a pus ochii pe frunza aia, care e logo, ego, lego și
gogo, pentru România! Cică-i face cu
ochiul! Până nu dispare și aia, pe undeva, unde să n-o găsească pui de dac și
de roman, împerechiați cu un slav și-un babuin! Apropos! Mai avem puțin și aflam că ne
tragem direct din arca lui Noe, dar nu s-a depistat specia! Ho! înțeleg că om fi
fost mințiți, dar mă simțeam bine ca sarmat, mult mai bine decât ca ostrogot,
mongol sau mohican! Credeți că am fi scăpat de datoria externă, dacă eram
eschimoși?
Mi-e teamă că nu! Zilnic, propaganda non-valorilor ne
obligă să stăm cu capul în pământ - suntem o țară de datornici! Chiar dacă
muncim, fiecare fraier, zece vieți, tot nu reușim să punem la loc, ce mănâncă
boierii noi și vechi! Sau ciocoii noi și vechi, cum era poezia aia, sau ce
pupăza era, am crezut, mereu, că-i proză contemporană?
Nu știu cu cine țin ăștia, dar cert e - nu cu noi! Și
când spun ĂȘTIA, mă refer la toate speciile, indiferent de programul lor
politic! Mi-e și frică să mai gândesc, cum va fi peste câteva decenii! Bine că
n-o să supraviețuiesc până atunci! O fi bine de mine, dar ce vor face urmașii
noștri, cu excepția datoriilor?
Calul întreabă dacă știu ce se spunea despre comunism!
Știu! Se spunea că este singura și cea mai înaltă formă de societate! Am
întrebat – atunci cum e cu dezvoltarea,
dacă am ajuns la capătul superior al vieții omenirii? M-au înjurat și mi-au
spus că mai bine tac, nu-i bine să vorbești de funie, în casa spânzuratului!
Mai târziu, după ce s-a terminat cu cea mai superioară
formă de viață, teorie care contrazice, văcărește, teoria dezvoltării rasei
umane, a apărut soră-sa, capitalismul! Fără de care, omenirea ar dispare ca o
bășică cu heliu, dusă de vânt! Și, de atunci, am rămas datori, trebuie să
contribuim, și noi, la bășici, cu bășici în palme și-n suflet!
Băi! calule! Ia du-te și nechează în altă parte, nu mai șopti, în urechea mea,
că n-am făcut mare frunză tăiată la câini, să îndrept lucrurile! Gata! m-ai
convins - m-am născut să fiu sclav, pe plantație! Dar să știi ceva, de la mine - când o să mor, tot dator o să mor, da’ și cu datoria neplătită! Să-și bage ghiara-n gât! Cine are gât și cap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu