Vecinătatea blocului ANL aduse obiceiuri noi prin preajma locului - furtul
de găini fu înlocuit cu cel de rufe de pe sârmă, iar cântatul cocoșilor, dimineața, fu înlocuit, din lipsa de cocoși, dar și de găini, cu lătratul câinilor. Pentru că noii locatari nu veniseră cu mâna goală, aduseseră cu ei și jumătate
din populația maidaneză a orașului, atrasă de grătarele făcute chiar sub casa
scării, cu lemne din gardul vecinilor.
Cu acest prilej, mulți
gospodari se treziseră cu o mare curățenie prin curte, pentru că, dacă uitau
vreo unealtă rătăcită prin zonă, aceasta dispărea, ca să răsară în talcioc, sub
o altă denumire. Acolo unde odinioară erau curți fără garduri, apărură niște
metereze, care urmau să stavilească atacul
marțienilor. Iar acolo unde fuseseră garduri, trebuiră renovate, după
cum spuneam, pentru grătare trebuie material combustibil. Ca o dovadă a
pauperității, taxi-urile nu mai pridideau să gonească pe străduțele învecinate,
aruncându-și mușterii ambetați de peisaj, iar viața ancestrală a zonei trebui să
facă cursuri de reconversie, fiind, clar, depășită.
Cei trei tineri
descoperiră că nu au nici tabletă, nici computer, după normele educative contemporane, iar telefonele lor mobile erau demult, vechituri, așa că se
plictiseau. Hălăduind prin jungla civilizației, dădură peste curtea plină de
pomi fructiferi ai lui nea M. Prin stuful de la gard nu se zărea mare lucru,
dar, de la înălțimea locuinței, fructele păreau mai mari decât în realitate și,
neomenește, le făceau cu ochiul.
Așa că - dădură iama în
ele! La început, după ce pândeau
proprietarul, să plece, în curte rămânând doar doi bătrâni surzi și nu prea
iuți de pas! Asta până s-au prins bătrânii și făceau cu schimbul, de veghe! Nu
le era teamă hoților, de vitejia celor doi, cu un scuipat, îi doborau la
pământ, dar făceau prea multă gălăgie și
trezeau vecinii, care credeau că hoții au venit și la ei. Poliția venise de
vreo câteva ori, dar hoții erau iutaci, dispăreau ca prin minune și nu i-au
prins, nici gând!
Apoi hoții s-au trezit cu
proprietarul pomilor, cu ditamai parul în mână, făcându-le prin curte. Nu au fost
accidente sau victime, dar exact asta i-a stârnit pe hoțomani – le intraseră în
cap, că nu pot fi prinși!
Nici cei trei câini legați cu lanț, nu i-au descurajat - i-au
învățat cu mâncare și nu ziceau nici pâs!
Hiba pazei era că nu putea sta trează tot timpul nopții,
omul mai și doarme, nu stă doar cu mâna pe par! Proprietarul muncea ziua, nu
putea sta și noaptea, că se ducea pupezii, de oboseală! Paznic serios și
netemător, nu se găsea, datorită mult hulitei vecinătăți, care prost ar fi luat
bătaie pentru ia! acolo! trei parale și-un pumn de caise?
Nici montarea camerelor de supraveghere, n-a dus la
nimic, după ce acestea dispărură, ca luate de vânt, primele!
Necazul nu era furtul poamelor, ci părăduirea grădinii -
hoții nu se mulțumeau doar cu prădatul, ci mai mult stricau, rupând crengile,
să le fie mai ușor la cules, și aruncau pe jos mai mult de jumătate, că doar nu
erau tembeli, să strângă după ei!
Precizare - curtea mare era mărginită în proporție de 85
%, de vecini serioși, cu câini în curte și reteveie zburdalnice. Că de-aia
ultima sută de ani o petrecuseră în liniște, nu ca acum, cu stricătorii, lângă
ei! Cele 15 procente rămase erau formate din două garduri ce dădeau la drumul
mare, pe unde veneau jigodiile de la drumul mic! Pe acolo pătrundeau, că
singura altă portiță era o gârlă aproape secată, cu stuf și papură, de-un stat
de om, unde nici șerpii, nici salamandrele, nu îndrăzneau să intre, de frica
lui Bau - Bau!
Și, întro bună zi (pentru majoritatea!) veni surpriza:
gospodarul livezii, când veni, găsi o liniște suspectă: nici urmă de hoți! Își
frecă, bucuros, labele bătăturite, mulțumit că, de data asta, găsise soluția:
în curte, lângă gard, în șanțul săpat cu o zi înainte, stăteau toți trei hoții!
Cuminți! Vârâți până la gât! Nici să miaune, nu cutezau, că le intra în gură!
Nici de ieșit, nu puteau - se aflau cam la 1 metru și, de margini, și tot la
unu, mai jos de mal! În groapa unde descărcase vidanja și care fusese acoperită
cu hlujani și cu bălegar! Groapa fiind soră cu cea de pe latura opusă a curții,
tot la stradă! Chiar surori gemene! Iar ideea nu costase mai nimic, doar un pol
de parale la transport! Pe post de experiment cu îngrășământ natural! Și ce
poate fi mai natural, decât niște hoți, în mediul lor?
Nenorociții mai stătură încă vreo câteva ore în hazna,
până veni poliția. Fură spălați sub presiune și duși să declare cum de se
plimbau prin curți străine, la ore târzii! Nu comentară mare lucru, se
săturaseră până-n gât! Nu se auzi niciun comentariu, presa nu află detalii, iar
hoții rămaseră cu un gust ciudat, în gură! Poate de aia nici să se răzbune, nu
mai avură glas! În schimb, deveniră politicoși cu toți cei care erau la curent
cu pățania lor și care promiseseră că nu vor povesti nimănui, dacă hoții se lasă de furat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu