Mi-am făcut o socoteală și mi-a ieșit socoteala, pe nas! Nu fiți vulgari,
vorbesc serios, atât de serios cât pot fi eu! Și mi-a ieșit că n-o să ajung în
Rai, nu se primesc specimene ca mine, să le stric cheful de raiiit! Adică de trăit
în Rai!
Cum am ajuns la
concluzia asta? Cu mult consum nervos și cu sacrificarea conștiinței de sine!
Ce să caut, eu, în Rai? Acolo e doar pentru nepăcătoși, nu pentru lichele care
au lipsit la slujba de duminică! Nu e pentru mormoloci, care înjură și aerul pe
care îl respiră!
Ca să realizez fenomenul, am pornit de la o analiză
amănunțiță, plecând de la ce spun preoții!
Cum am mai procedat odată, (cei care mă urmăresc, știu asta!) am plecat
de la spusele preoților, care glăsuiesc prin pilde și porunci dumnezeiști! Și,
prima oară, am descoperit că încalc prima poruncă - Să nu ai alți dumnezei! Nu din ăia pe care îi tragem de poale, de
fiecare dată, când ne enervăm! Din ăia, cum ar fi: cârnații, șunculița,
țuiculița, vinulețul, poponețul, gușa și copanul! Să nu intru în detalii, că nu
mai termin! Cum îmi plac prea multe, cu un ochi mă închin la făină, și, cu
altul, la slănină, și lista e lungă! Nu ca persoanele cucernice, care nu se închină
decât la Dumnezeu și-l pomenesc pe oponentul său! Eu recunosc că sunt mistreț,
mi se par prea multe, că mă depășesc intelectual, așa că pot afirma că mă închin
la prea multe! La șefi, la nevastă-mea, la copii, la vecini, la rude și
prieteni! Dacă aș fi un binecredincios sadea, m-aș închina numai la EL, nu la
toate matracucile!
Chestia cu - să
nu-ți faci chip cioplit, nu mi-a reușit, dar apropierea mentală de model, adică
de super-EU, a dat roade. Ce am înțeles, e că, dacă n-ai încredere în tine,
cunoscându-ți valoarea, și te lași călcat pe urechi, nu realizezi nimic! Ori
asta intră în contradicție cu chipul tău cioplit! Ai nevoie, câteodată, să te umfli-n pene! Dar
să nu rămâi umflat! Cât despre luarea numelui Domnului, în deșert, nu-l iau,
dar tare mă enervează câteodată și mă iau de EL! Cum face toată lumea, când e
supărată pe viață! Duminica mă... mânîncă, să m-apuc să fac de ce-am uitat să
fac în ultimii zece ani, iar cu mama, am ceva de împărțit, tata, a plecat dintre
noi, așa că nu-i pot cinsti, le face rău băutura! Azi am omorât o furnică, nu
știu ce gând sinucigaș a pus - o în calea mea! Deci - am ucis! Des-frânat, sunt! sau eram! Când vedeam femei, aveam frânele uzate și alunecam în păcat! Fiindcă îmi plac
femeile! De furat, am furat, că, de bună voie, nu mergeau toate cu mine!
Mărturie mincinoasă, am ridicat, că oricine, luat pe nepregătite, se pierde și
spune și ce nu știe! Iar de poftit ceva de-a aproapelui meu, nu mă pot abține! Mai
ales dacă-i apetisant!
De ce am revenit asupra subiectului? Pentru că mi se pare
că toate regulile au fost făcute de oameni, pentru a-i ține sub papuc! Niște
deștepți, cum e Băsescu, au descoperit că e mai ușor să faci pe cineva să stea
cumințel, dacă-i dai să înghită reguli, deși tu nu le respecți! Nu că poruncile
sau regulile astea sunt rele, ba dimpotrivă, ce mă revoltă este că cer supunere
necondiționată - BĂ! AI GREȘIT? DA? EȘTI UN PĂCĂTOS! IA DE-AICI, CANON!
Nu simt nevoia să mă duc în Rai! Cum nu-mi fac iluzii
întro viață viitoare, frumoasă și deșteaptă, și devreme, acasă! Din păcate,
judecând după toate aceste reguli, nici prin fața Raiului n-ar trebui să trec!
Cum n-ar trebui să treacă niciun păcătos! Adică, noi, toți! Nu ține nici
cu revenirea pe făgașul cel corect, pe
ultima sută de mm! Că de-aia se bulucesc babele și moșnegii, după ce au spurcat
și cerul, să se împace cu sfinții! Și de ce nu vine biserica să ne spună, să nu
fim așa tâmpiți, să facem păcat, după păcat?
Oare din cauză că n-am mai fi cuprinși de frica pedepsei dumnezeiști? Cred, mai degrabă, că ne apucă dumnezeirea, când ne lasă fizicul și psihicul, dintrodată! Devenim toți sfințișori! Sau măcar candidați!
Eu rămân la ideea mea - Dumnezeu nu este nemilosul care
pedepsește, noi suntem cei care pedepsim! Cei care dăm cu ghioaga în ceilalți
și, când primim feed-back-ul, ne zburătăcim precum găinile în fața vulpii! Și
poate că nu aș fi revenit, mereu pornit
pe aceeși idee, dacă nu mi-ar fi ciudă că nu am locul meu, în Rai! Unde, știu
sigur, n-am ce căuta!
Mă-ngrijorează viitorul! Nu al meu, că e pe sfârșite! Ci
a urmașilor mei! În lumea, pe care au croit-o niște idioți în ultimii 30 de ani, nu
vor mai exista reguli! Cu legi strâmbe și ucigași eliberați, vom ajunge carne
de mici! Nu suntem suficient de mari pentru altceva!
Oare n-am putea trăi corect, fără tendințe, din astea, perfecționiste? Dar să fim mai îngăduitori și să greșim mai puțin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu