Dar sunt alergic la prostie, ură și gluten!
Nu pot trăi în tihnă și în simbioză,
Cât sunt alergic la măgari și la lactoză!
Sunt, pur și simplu, trivial și imoral,
Când văd că viața-i un rahat de carnaval,
Și mă amestec, în limbajul deșănțat,
Spunând prea lesne, stupid și deocheat,
Un adevăr adevărat! La care nu s-a aderat!
Cuvintele par bancuri îmbălate, răsuflate
Mustând de glume piperate și spurcate,
Ce fac amestecul de limbă, cam porcesc,
Dacă-i ceva, ce doare, și chiar îl nimeresc!
Sunt, vă jur, un mare binecredincios,
Vulgar, picant și slab-licențios,
Când, necioplit, prin impudica tarla,
Vă-nchin, puțin parșiv, povestea mea!
Nerușinat, la chip, nesănătos, la fire,
Iubesc ce-i omenesc și-ntreaga omenire!
Și n-aș dori, să văd pornografie
În simpla și umila mea biografie!
Slobod la gură! Și indecent în scris,
Rămân mereu al vostru, așa cum am promis!
Mă-ntreb dacă sunt, încă, întreg și sănătos,
În lumea asta mică, cu glasul porcotos!
Umil, vă cer iertare, că sunt un deșucheat!
Păcat că maica mea, nu asta m-a-nvățat!
Dar pare că angoasa și sufletul scabros,
Mă face să fiu mârlă, total necuvincios!
De la o vreme, rău ne-apasă greața, poate, ura,
Dacă, în orice clipă, ni se tot... umple gura!
În loc de scuze, folosim doar... puncte-puncte!
De parcă ne-am născut cu ele, în loc de frunte!
Să fie creierul îngust? Sau poate e mai cool,
Să fii un dobitoc, un prost și un fudul?
Măi oameni buni! Dar stați așa, o țâră-
Ce pleonasmul mă-sii! în creier, ni se vâră?
N-ajunge că și lumea ajunse obscenitate?
Mai folosim, și noi, cuvinte “colorate”?
Îmi
cer scuze, din nou! Atâta răbufnește,
Nici nu visați, ce mintea mea clocește,
Când văd pe cei "măreți", cu capul în izmene,
Că folosesc, cu fală, doar vorbele obscene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu