CI-NIC!( Partea I)

CÍNISM = școală filozofică greacă din antichitate, care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură, disprețul pentru normele eticii religioase, pentru convenționalism, bogăție și onoruri;

ATUNCI:

CÍNIC, -Ă =  care exprimă deschis și fără jenă, atitudini și gânduri condamnabile?  

SAU

CÍNIC, -Ă = (om) nerușinat, fără scrupule care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent?
---------------------------------------------------------------

(NEW!)Se simțea un nimic cu urechi - tocmai fusese dat afară de la petrecere, fără să fie beat sau să mâzgâlească baia, cum au făcut unii deștepți! Se mai simțea, un pic, și vinovat - nu-și putuse, de la început, ține limba-n gură, sub teasc, așa cum proceda, de obicei, în public! Mmm! în public! Dar nu mai putuse rezista la asaltul de prostie gâlmoasă, de care erau pline gazdele, și de ipocrizie domestică, de care erau în stare oaspeții!

De fapt, nici nu se gândise să meargă acolo, dar la insistențele bunului său prieten, (dovedit a nu fi chiar așa!) se îmbrăcă cum putea mai bine și se trezi în vacarmul monstruoasei coaliții a dezmățului și duplicității. Băutura, în sticle cu denumiri pompoase, era, toată aceeași - cu gust de gândaci macerați. Mâncarea, după opinia snoabă, a gazdei, un soi de bufet rusesc, amesteca săratul, cu dulcele, întrun mod neserios. Toate, ca toate, dar cea mai urâtă era așa-zisa conversație, ornată cu gârâieli și chicoteli deșănțate. De aici i se trăsese necazul cu datul afară - nu se putuse stăpâni și, până la urmă dădu drumul la vorbe, care ieșireră șuvoi și împroșcase o mulțime de "personalități". Nici el nu mai ținea minte ce spusese, doar că începutul fusese dat de remarca lui, atunci când un individ emfatic spusese că nu-și mai simte creierul de cât gândește, el îl sfătuise să-și pună atele sau, dacă nu, să-l schimbe cu unul proaspăt, de la abator. Individul îi întorsese spatele, permițînd vizualizarea unei perechi de chiloți cu elefănței, îi crăpaseră pantalonii, de  la șuncime!

-Iată ce însemnă să-ți pui mintea la contribuție! se trezi comentând, în timp ce indica, cu degetul ce-l ținuse, până atunci, în sus, găuricea inteligenței celuilalt. - Stimată doamnă, nu vă mai holbați, nu e partea pe care i-ați admirat -o în grădină, aia e mult mai mică! se întoarse către o blondă trecută, machiată abundent.- Ați dat cu spaclul sau cu mistria, pe obraji, că aveți denivelări? Încercați cu un flex, merge la retușuri! Și, la fizicul dumneavoastră, mai treceți pe la sală, nu vă lăsați lăsată pe la șolduri!

Se trezi singur, înainte să se prindă gazdele. Cum i se deschisese gustul spre comentarii, se apropie de un grup, reunit în jurul unui pictor obscur, care picta numai nuduri și componente sexuale foarte vizibile, dar care prinsese ceva notorietate, tocmai datorită acestui fapt. Și cum maestrul explica ce-a "făcut" el cu ultimul său model, spre satisfacția damelor din jur, nesuferitul nostru se trezi că-i spune:

-Meștere! Nu te mai lăuda cu “scorul “tău, tipa s-a îmbătat și a spus la juma de oraș că ești impotent 200%! Iar privind viitoarea ta expoziție, cu ce-o faci? Că tot ea a spus că n-ai decât două tablouri noi și-o mulțime de rufe de dus la spălat! Și după ce ți-au găsit criticii, că ”Dama cu lulea” e inspirată după o schiță a lui Picasso, nu te văd bine!

Îl lăsă în pragul apoplexiei și se proțăpi în spatele gazdelor, hotărât să tacă, ca să nu fie linșat. Dar când auzi pe stăpîna casei că rochia ei e adusă de la Paris, renunță la tăcere:

-Nu-i de la second-hand, unde o probați acum trei zile. Atunci, când v-ați cumpărat și pantofii?

I se arătă ușa, în timp ce musafirii întrebau cine e neobrăzatul:

-Cine-i cinicul ăsta? Câtă nesimțire și cinism!

Gazda, fost ospătar, acum căsătorit cu fiica unui măcelar de pe vremea lui Împușcatu, îi lămuri:

- Ce cinic? Un nic - nimic! Nici nu știu cum a ajuns aici, că eu nu invit la mine toți mârlanii!

- Bine că-i alegi pe cei mai mari! nu se putu abține, pentru ultima oară, cinicul.