Dacă îmi aduc bine aminte, am mai povestit de “blasfemiatorul” de mine, în
discuția aprinsă cu un preot! Și, dacă până acum nu v-ați convins, am să încerc
să reiau tema bisericii ortodoxe române, pe care n-am putut să n-o iau peste
picior, ori de cîte ori mi-a sărit muștarul, după ce s-a luat singură, de mult
prea multe ori! Poate că-mi vedeam de bătăturile și cucuiele mele, dacă o
postare a d-lui Mircea Vintilescu nu
m-ar fi dat de-a rostogolul pe panta rușinării.
Să ne reamintim ce scriam
în urmă cu vreun an: invitat la o onomastică, m-am nimerit la masă cu un preot, despre care toată lumea vorbea numai
de laudă. Cum sunt refractar la lăudatul intensiv, ce ascunde, de multe ori,
culmea ridicolului sau/ și a subiectivismului, am studiat personajul, dorind
să văd de ce capăt să-l apuc! Contrar tuturor bănuielilor, nu sunt chiar o persoană
băgăreață în seamă, dar când discuția de la masă a apucat spre construirea
Marei Catedrale a Neamului,(pe atunci, în fază de proiect!) am intervenit!
Vai! mie, păcătosul și desfrânatul cucului cu ceas! ce mi-a trebuit să contest
necesitatea unui asemenea monument al opulenței, sfidării și cheltuirii banilor
fără rost?!? Domnul părinte m-a crucificat pe masa din bucătărie - eu, un hulitor de doi bani cu gaură, NU
înțeleg rostul unui asemenea monstru al religiei creștine!
- Cum
poți gîndi așa? m-a trecut părintele pe sub furcile lui caudine,
încrucișîndu-și ochii, cu ciudă, spre mine. Dacă au catolicii o mulțime de
catedrale, și noi, nix! de ce să nu avem și noi, barem una?
Dobitocul
din mine a sărit în sus, pe tavan, de unde a explicat că el, dobitocul, vrea să se roage întro bisericuță de lemn, mică, numai să se simtă aproape de Dumnezeu,
care, sâc! a avut grijă de dobitoc, chiar și atunci când acesta nu merita și
făcea prostii! Că, dacă tot vorbim de alte religii, blasfemiatorul ar vrea să
găsească bisericile deschise, la orice oră din zi sau noapte, unde să-și
găsească liniștea! Așa cum fac alte religii! Și că religia nu trebuie
confundată cu biserica, care este doar o reprezentare a normelor creștine și care
are și-un picior de lemn! Că fala bisericii nu stă în catedrale, ci în
sufletele credincioșilor, care sunt siliți să plătească cash pentru iertarea
păcatelor, în loc să se lupte cu diabolicele lor răutăți, sub aspra
supraveghere a slujitorilor Domnului! N-am pomenit nimic de orgoliu, sado-masochism, traiul în sărăcie, nici de împărțirea celor lumești, cu cei pe care trebuie
să-i iubești ca pe tine însuți! Cum n-am pomenit de curățenia preoților, pe care,
zău că n-are rost să-i condamnăm la foame și sete, drept exemplu personal, așa
cum ne îndeamnă biserica, adică la post și cumpătare!
Părintele
a uitat că trebuie să îndrepte, cu evlavie și răbdare, ca un Iov modern, pe
păcătosul care lua în derîdere Mărețul Edificiu, precum și slava bisericii
ortodoxe, care se confunda, din nou, cu credința creștin ordodoxă, doar că nu
avea catedrală:
-Cum
să fie deschisă o biserică tot timpul? Sunt atîtea lucruri de preț întro
biserică, cine s-o păzească de hoți? Și cine să-i plătească pe paznici, că
drept-credincioșii nici contribuția nu și-o plătesc?
Nu
mai reproduc ce-a mai spus, închei tirada preoțească cu smerita concluzie - eu,
păcătosul, am îmbulinat-o! mi-am făcut un dușman din taica popa, dar și din toți
cei care vor să se fălească că au Catedrală și Casa Poporului!
Vezi,
părinte, asta e problema noastră – prea multe lucruri de păzit și prea puține
de învățat!
Uitasem
de faza asta, când d-l Vintilescu, om de bună credință, mi-a adus aminte de
micimea sufletului meu, deoarece fac parte din acea categorie de indivizi care ”din invidie că nu-i duce
mintea la realizarea unui lucru bun sau
util”
trec la “cârcoteala
prostească a acestor indivizi fără educație”, luând în zeflemea
denumirea Catedralei “Mântuirii Neamului”! Stimate domn, nu vă supărați, recunosc că sunt așa cum spuneți - fără educație, dar v-aș întreba – dacă tot argumentați așa
frumos demersul dvs, de ce-i trebuie poporului român,
“mântuire”? Pe cine
a gîtuit, fără aprobare, sau pe cine a ucis fără milă, de trebuie să se mântuiască?
Păcat că multe dintre ce arătați, sunt elocvente pentru existența neamului
românesc, pentru ele, sunt alături de dvs! Dar să nu amestecăm marele IMM, care este biserica, devenită
ditamai concernul, și care nu etalează super - bogăția, ci sfidează sărăcia! În
locul catedralei, aș fi aclamat contruirea unui azil de bătrâni, a unui spital,
a unui cămin pentru copii, ba chiar și a unei pușcării! Cred că astea ar fi
făcut fala religiei noastre creștine, nu ziduri de beton ridicate până la
poalele lui Dumnezeu, care s-o fi săturat de atâta ipocrizie!
Mă mir că nu se comentează altceva
– oare Domnul nu a fost foarte bun cu noi, de ne-am păstrat, până acum, prin
vicisitudinile vremurilor, cel puțin, pînă acum (și fără catedrală!)
identitatea națională? N-am dispărut în negura timpurilor, cu toate păcatele
noastre! Babele cârtitoare spun că ne iubește Dumnezeu, nu ne-a potopit cu
nenorociri, ca pe alții, să fim cinstiți și să recunoaștem!
Poate, când se vorbește de
MÂNTUIRE, se referă la halul în care ne-au adus alții, dar a ne reveni nu
însemnă că am fost niște damnați, ci doar niște fraieri care trebuie să vină cu
picerele pe tăpșan! Noi avem nevoie de îndrumare și credință, ori o catedrală,
indiferent cum s-o numi, te face mai pofticios la cele foarte pământene! Și
biserica creștin ordodoxă numai spre minte limpede și suflet curat, nu mai îndeamnă, s-au văzut, deja, prea multe, pe sub cojoc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu