HAIDUCIE DE VREME NOUĂ!

       Când i-au mai venit două somații de la ANAF, a privit măldărul de facturi și ordine de plată și a simțit că i se face rău! Dăduse toți banii pentru reparații la acoperiș, să-și ia casă nouă de marcat, dar nu i-au mai ajuns banii și pentru stick-ul aferent, așa că nici treaba, n-a rezolvat-o, și nici acoperișul, iar o să aibă piscinuță în casă! Tot e la moda casa cu piscină, el de ce n-ar avea?

            Dintrodată, i se întunecă înaintea ochilor sașii, de la calcule, și se hotărâ să se facă haiduc! De ce să nu fie, el, haiduc, ca toți haiducii? Să ia de la bogați și să dea săracilor? Să jefuiască la drumul mare, cu flinta-ntro mână, și cu... cu ce-o fi, în celalaltă? Să tremure ciocoii vechi și noi, să-i cânte faptele rapsozii și să fie pomenit în veci, ca dezrobitor de neam și țară?

           Gândind la măreția alegerii sale, simți că-i crește pulsul - tocmai ce-l mușcase un maidanez de buca stângă, acolo unde trebuia să-i fie straița cu merinde de haiduc, dar unde, acum, nu era decât o pungă de plastic de la supermarket, golită de niște hoți versați. Nu numai pulsul îi crescu, ci și tensiunea, în lipsă de cal de haiduc, hotărâse să se ducă în pădure, cu rabla lui, cu ITP-ul expirat și fără asigurare, dar n-o mai găsi la locul ei, o ridicase Primăria, neștiind a cui e! În loc să chiuie haiducește, găsi mai nimerit să ia o pastilă de nitroglicerină, conștient că și haiducii pot face atac de cord, de viteji ce sunt!

        Ușurat și de portmoneu, porni spre pădurea seculară, dar obosi pe la jumătatea drumului, așa că înoptă, deși nici nu se-nserase, la niște cumetri, cărora le spuse ce vrea să facă! Se trezi dis-de-dimineață, constatând că marele haiduc nu mai avea nici izmene, din cauze neelucidate. Gazdele îl consolară, în timp ce zărea pe fiul gazdei cățărat în prun, îmbrăcat pe dos cu izmenele sale:

-Lasă că haiducului nu-i trebuie izmene! Rămânem noi, să ne scăpăm în ele, după cum gândesc ăștia care ne conduc! Mai bine te-ai îngriji de armament, că n-ai plecat de-acasă decât c-un pix cu mina uscată, barem de-ți luai un stilou!

Tensiunea îi crescu din nou - furios și înflăcărat, uitase să-i spună și nevesti-sii că se duce să se facă haiduc! Așa că se așteptă la o trosneală, la întoacere, din partea ei, nu-i spusese că-și ia câmpii! Anul trecut pierduse trenul, care venise cu întârziere de 3562 de minute, și, două săptămâni, stătuse în gips, după mardeala ce-o luase de la soață, care nu că nu-l crezuse, că pierduse trenul, dar fusese supărată că nu găsise mixerul, să facă niște clătite.

Pe drumul spre fratele românului, codrul cel frumos și merele de aur, se gândi ce nume de haiduc să-și ia – îi plăcuse unul, Mărgelatu, dar i-o luase Florin Piersică, înainte, așa că își zise Mărgelungu, că e deja în top! Numai că pietonul - haiduc nu băgă de seamă tirul cu lemne, fără acte, care era să-l calce, și se trezi amendat de polițiștii care făceau un grătar la marginea pădurii, împreună cu ăia de la Silvic. Cică n-a acordat prioritatea de stânga, care-i la putere!

Când, în sfârșit, crezu că necazurile lui s-au terminat și că și-a găsit adăpost sub umbra deasă a pădurii, constată că singura pădure erau doi salcâmi schilozi, se pare că fratele românului, codrul, se înfrățise cu fratele lui, neamțul, pentru fonduri europene.

Acum unde să haiducească, că și copacii de pe marginea drumului fuseseră defrișați, în locul lor plantându-se multe specii de nimic? Cetina de brad, unde e cetina? că doar nu era să ia de-acasă salteaua Dormeo?

„Bă! da' prost mai sunt!”gândi proaspătul haiduc deja pensionat, văzând cu ce viteză treceau mașinile. Cum dracu’ să le oprească și să prade boierii din ele, că nici poliția nu reușește, poate doar copacii, care nu sunt? Să le pună piedică, să arunce cu noroi, din groapa aia adâncă, din carosabil, pe parbriz?

Și exact când vroia să se muște, singur, de ciudă și de picior, apăru o căruță! Numai bună de haiducit, în lipsă de altceva mai bun! Dar nu apucă să urle, pentru că văzu maceta pusă la vedere, alături de spray-ul cu piper și banala bâtă din lemn de corn, cu noduri! Viitorul urlet haiducesc, tot de la noduri, se transformă în chițcăit, în timp ce haiducul se încheia la șireturile de la fermoar, aparent turist rătăcitor.

După ce o vulpe rahitică îi dădu târcoale, cuminte, nu cum îl atacă viezurele ăla nesimțit, de-și pierdu ochelarii, fugind, haiducul se sătură, până peste cap, de umblat creanga. Descoperi că vremea haiducilor s-a dus demult, nu are haiducul unde să se ascundă, îl dă în gât până și fiu-său, cu telefonul mobil, numai ca să vadă dacă are semnal! Și ce prostie e asta, să haiducești fără televizor, internet, grătar, mașină de spălat rufe, două mașini și jacuzzi? Ce oaie haiducească, în spuză, nu se vede că și oile sunt bolnave de nervi? Lasă c-or să facă și supermarket-urile, oi, în timp ce ai noștri or face numai măslinele!

Ceva mai vesel, o luă spre casă, unde urma s-o ia și de la nevastă-sa! Tot i-a prins bine haiducia asta, în sfârșit apelase la sfatul medicului și făcuse ceva mișcare! “Uite, bă! haiducia face bine la tonus și la colesterol! În rest, ...!’’