SĂRITURA DIN LAC, ÎN PUȚ!

Broscoiul, înamorat de luna plină,

S-a uns, pe spate, cu frunză de sulfină,

S-a tuns, s-a ras și s-a spray-at,

Vrând să arate macho, ca bărbat!

Privindu-se-n oglindă, concluzie a tras -

Doar ochii mari, pe cap, i-au mai rămas,

Ca să-l detroneze pe balcâzul Făt-Frumos!

Doar nu degeaba spune lumea, că-i...ochios!

Anul trecut, se-ndrăgostise de-o gutuie!

Și se-apucase să-i facă și statuie,

Când fata, speriată de vânt și de ciclon

Căzu, ca proasta, zăpăcită, jos din pom!

Pălită și cu puful zdruncinat,

Gutuia, la nivelul lui, nu s-a săltat!

Fără o vorbă seacă sau orăcăială,

Broscoiul o părăsi, fără tocmeală!

Dezamăgit de trista lui idilă,

Spre Lună, aruncă privirea lui senilă:

-Vai! ce frumoasă e! Așa îi este firea!

Cu ea, o să-mi găsesc eu, veșnic, fericirea!

La vârsta ei, ce minte coaptă, are!

Are prestanță, frate! și candoare!

Nu-i trebuie sulemeneală! Nici parfum!

Ține la tăvăleală! Și la drum!

Își linse botul, tot cătând muscoi,

Cu ochii bulbucați, făcând cât doi!

Dar Luna, subțire și galbenă, la boi,

Nici nu-l zări pe verdele broscoi!

Broscoiul îndrăgostit, sedus fiind pe dată,

De maiestoasa damă, de ceruri subjugată,

Nici nu băgă de seamă că juna răsfățată

Nu dă o părăluță, pe limba lui spurcată!

Dar în lumina ei, în balta lucitoare,

Broscoiul se văzu în...marea lui splendoare:

Chel, paralitic, cu lungile-i picioare,

Părea cam anacronic și plin de îngâmfare!

Chiar orb, dacă era, sau dus, în jos, cu pluta,

Atuncea înțelese că Luna nu e sluta

Gutuie!  Nuu! Că doar face pe muta!

Și că mulți măgari, prin patul ei, trecut-a!

Cum strugurii sunt acri și sunt suiți prea sus,

Așa broscoiul nostru, pe dată, el, și-a spus:

-Hm! E pretențioasă! Și-apare la apus!

E-o divă cam mortală! Așa că eu m-am dus!

Luna-l privi cu scârbă pe trubadurul bălții,

Care, de mic, cât arăta, își arătase colții-

Cum să-nțeleagă brotacul, cum sunt sorții

C-un astru ce luminează cerul nopții?

Ea, ce-n poezie, era un bun - bunuț,

Să lege mariaj, c-așa nemernicuț?

O cântă-ndrăgostiții, și dulce, n-un picuț!

Cum pupăza! să cadă, din cer, direct în puț?

CONCLUZIE:
Nici aerele de superioritate, 
Nici bruma de jovialite,
Nu pot ascunde proasta calitate, 
Acolo unde nu e compatibilitate!

Greșit am judecat - din smârc și rele,
Am ridicat gunoaiele, spre stele!
Am investit în orișice hienă!
Și n-am căzut în puț, ci chiar în ghenă!