N-am dat cu usturoi și nici cu vreun ardei,
Să fugă vrăjitoarele, să nu se mai pogoare,
Și spiritul cel rău, să crape din picioare!
Nu e nimic, prea magic, și nu apar strigoi!
E-o zi obișnuită, de post, și viața e în toi!
Fetele nu pun, sub perne, un fir de busuioc,
N-au chef de măritiș, ci doar de mult noroc!
Nu pun cărbuni încinși, pe funduri de ulcior,
Să plângă după cel, de care le e dor!
E mai comod un selfie, să vadă lumea toată,
Că biata fătucă-i bine și e... îndurerată!
Și vechiul obicei, care la noi, s-a dus,
De a întoarce vasele, să fie fundu-n sus,
A căpătat amploare, s-a generalizat!
Să fie totul vraiște - ce bine s-a păstrat!
Dar noi, românii, hâtri și puși pe veselie,
Găsim că-i ziua noastră, ne doare-n pălărie!
Cu toate nebuniile, care ne înconjoară,
Rămânem tot asemeni, la fel ca-odinioară!
Fiecare familie, tot are un Andrei, se știe!
De ce n-am fi voioși și plini de veselie?
De ce ne-ar trebui, să fie-UN Centenar,
Ca să ne bucurăm, să bem câte-un pahar?
Ai noștri, ne sunt totul! Și-n fiecare zi,
Am vrea un Centenar, ca să putem trăi!
Am vrea un Sf. Andrei! Nu se poate, oare,
Să ne-adunăm cu toții, să fie
sărbătoare?
Dar m-am întins cu vorba și, iată, am uitat
De ce, de versuri calpe, acum, m-am apucat-
La cei ce-n ziua asta, sunt, clar, sărbătoriți,
Urez un LA MULȚI ANI ! MEREU SĂ FIȚI IUBIȚI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu