Nu
știu mai nimic despre boli, doar când am boală pe câte cineva! Sau când dă
boala-n noi, cum se pare că se întâmplă frecvent, mai ales când sunt schimbări
și numai de natură climatică, cât de sorginte clismatică! Zău că m-am săturat
să mă simt ca naiba-n pijamale roz, mai ales că mai toată lumea în jurul meu
simte idem și la fel, de parcă avioanele alea care trec pe deasupra noastră
împrăștie și ceva Boliosan, nu numai vrajbă și prostie! V-am mai spus – mie
nu-mi miroase a bine, cu starea asta la români, că doar nu ne-a blestemat UE, să
dea boala-n noi! Să fie mâna divină sau doar laba companiilor de medicamente?
Și cum pivotul lui Pupăză! ne apucă boleșnița pe toți, exact când e treaba mai
fierbinte și cu moț? Să fiu al mamei, dacă nu-mi îngheață polii, de ciudă!
De fapt, există o explicațiune - suntem obosiți! Și deshidratați! Și constipați de
mizeria zilnică! S-a dus imunitatea, odată cu râsul și voia bună! Cete de
vidanjori sufletești patrulează printre noi, căutând victime inocente! Râsul ni-i rânjet și nici ăla nu-i rânjet, e
grimasă!
Când eram mic și prost, mă întrebam de ce nu m-am născut pe vremea
cavalerilor, să îmbrac armură! Să omor balauri și să salvez domnițe suave ca
frunza de pătrunjel! Mă simțeam depășit și regretam turnirurile, unde brațul
puternic valora cam de o sută de ori, cât valorează azi un creier ceva mai
cultivat, dar nu cu soia modificată genetic!
Apoi, după ce am mai studiat problema, mi-am făcut mia șulpa! pardon! mia și
culpa, descoperind că trebuie să fii creier de bostan, să faci pe cavalerul!
Care armură scapă din colții javrelor ordinare? Și care mai sunt domnițe? Cât despre balauri, ăștia E prolifici, nu ca
sămânța cavalerilor! Bă! care ești așa cavaler, să-mi explici și mie de ce n-am
haz? Să fie din cauza căldurii din vară, s-o fi uscat hazul de necaz?
Nu
mă mai chinuie creația, se pare că și anti-idiotul pentru creier a fost lansat pe piață! Dacă fac ceva la
plesneală, adun un cârd de gâște în jurul meu! Dacă fac pe deșteptul, număr pe
toate degetele de la mâini și de la picioare, cine mai zăbovește prin
preajmă! Așa că nu mă miră dacă postarea “(A)MESTECÂND CUVINTE CARE MOR” a avut soarta
vaporului care, lansat la apă,
s-a și scufundat! Trivialitatea a
căpătat atâta forță, că nu mai încape mare lucru pe lîngă! Am lăsat cuvintele
să moară, tot n-avem nevoie de prea multe, ucid neuronii!
Mi
s-a părut că e mai bine să mă axez pe “ GUSTURI SIMPLE, CA LA
MAMA ACASĂ”,
dar au fost doar “GÂNDURI PUR
TÂMPITE! CUI PRODEST”! N-a țipat nimeni, dar, la o “VÂRSTA INGRATĂ”, numai cine e “CI-NIC”
în rate, face prostia să se apuce de “HAIDUCIE DE VREME NOUĂ”, dacă nu vrea să apuce pensia!
Ne-am
obișnuit cu micii și cîrnații, ceafa și pulpele fripte, cu răbdările prăjite,
nu ne apucă doar “PATIMI LA ZI ANIVERSARĂ” cum e, de exemplu, Centenarul, ci mai
degrabă o curioasă ”DRAGOSTE (ATOMICĂ) DE NATURĂ”, născută din grătarul pe care ne perpelim năzuințele,
până devin scrum, fum și TelDrum! E vreo
zi în care să gândim frumos, omenește? Nu cred! nici în mama postului nu ne
stăpânim să nu zicem ceva de dulce!
E greu să mulțumești pe toată lumea! Fiecare dintre
noi, e unicat! De aceea, fiecare poate să privească, cum vrea, și să ia, tot
așa! Și atunci, întreb și eu, precum analfabetul care citește poezii de
Eminovici - mai are vreun rost să ne
plângem soarta? Sau e mai bine să râdem de ea, așa cum se întâmplă de milioane
de ani la ființele cu brumă de creier? Poate hazul de necaz ne-ar lecui de
bolile astea, care circulă dezlegate, de nici mama lui Hipo-carte nu ne mai
lecuiește!
V-aștept
la “APOCALIPSA
ȘI APUCĂ-LIPSURILE”, ca să nu fac singur “SĂRITURA, DIN LAC, ÎN PUȚ” și să prindem, împreună, “RĂZBOIUL STELELOR - DE LA TREI, LA ȘAPTE STELE”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu