Eram curios, ca o puștoică de 10 ani, să văd ce n-a văzut Parisul - urmarea la “APĂ, PAIE ȘI BĂTAIE!...” Oricum, cunoștințele mele în materie de democrație fiind mai mici decât cele sexuale, ale puștoaicei în cauză, am așteptat mult și bine! Prea mult și deloc bine! Să-i mulțumim, din nou, iubitului meu prieten, Traian Băsescu, care a făcut posibilă întoarcerea la patriarhat, matriarhat sau la alt HAT! Datorită lui și grație curentului internațional de călcat în picioare așa - zisa democrație, pe care călărea, căzăcește, lupul de mare, fără să intre la apă, iată - ne astăzi ajunși la capitolul SE POATE! TOTUL E POSIBIL! Adică MĂ DOARE-N ȘURUBEL DE VOI!
A fost odată ca altădată, că de n-ar fi fost, aș rămâne prost, când nu mi-era frică să spun ce gândesc! M-a mâncat sub limba clanței, să mă dau pe politică, și primul lucru pe care l-am învățat e că trebuie să-ți ții gura și să nu te mânânce fundul! Așa că am tăcut, și bine am...tăcut! Am învățat că, dacă deschizi gura în post, mânânci zeamă de cucută. Am renunțat la a mai spune prostii în public, și să nu le cred nici eu! Și am legat politica de-un gard de sârmă!
Numai că, după puțintică întâlnire cu tanti Moartea, am descoperit că o fi ea, tăcerea, de aur, dar nu-i Roșia Montană! Tăcerea mea, pliată pe tăcerile altora, ne-a făcut copiii tăcuți, blocați în subsolul dezamăgirii! Și ne-au învinuit pe noi, că suntem tăcuți când nu trebuie. Muți, ca macroul congelat! Așa am ajuns să nu-mi mai placă tăcerea, rezultatul e același, de taci sau dai din clanță!
De când nu mă mai cenzurez foarte strict (îmi mai înghit, uneori, limba!), mă simt mai bine! Dar nu se schimbă ceva, pesemne că această cale nu-i cea mai potrivită. Aici voiam să ajung – vorba lungă, sărăcia omului, spuneau bătrânii! Și de aia n-are ursul, coadă...! Dar de ce ar avea, ar câștiga ceva?
Gropile sunt la locul lor! Nu că ar fi trebuit să plece cineva urechea, la zumzăitul meu, minuscul fir de nisip întro clepsidră, dar se pare că o să-mi ies din pepeni, doar e sezonul lor! Că îi doare la bascon pe cei responsabili cu datul în gropi! Ba am început să bănuiesc că s-au înmulțit groparii, numai că nu-s pe invers proporțional cu adâncimea găurii primordiale! Știți voi care! Și am început lor, gândindu-mă că acesta e motivul din cauza căruia nu dăm înainte - insolența!
Românul nu era așa, a devenit mai târziu insolent, tupeist și săritor peste cal! Nu aștepta decâ un îndemn și o încurajare! Dar e exagerat să spunem că TOȚI românii sunt insolenți, până la absurd! Să nu spunem, însă, hop! n-am ajuns pe malul celălalt!
Deci, asta era – câinii latră, ursul, calm, tot trece, lasă-ne în urmă rahat, cu multă apă rece! Și n-are, bietul coadă, conform poveștii cu vulpea și pescuitul la copcă! Și noi ne-am dus pe copcă, putem urla ca lupul, la lună, că cine trebuie să audă, are sfinterul înfundat și n-aude!
Așa arăta strada asta după ce au trecut vandalii, ostrogoții și (h)unii care și-au băgat ceva în pământ!
Așa arată, azi, aceeași stradă, se văd bine urmele lăsate de migratori! După cum spuneam zilele trecute, după lamă, au venit ploile! Și canalizarea tot nu funcționează!
(Altă stradă, în prezent!) Ăsta e prezentul nostru, care seamănă cu trecutul și aduce, dintro parte, cu viitorul! Până și mâțele au ieșit la miting, după cum se vede, numai oamenii, nu!
N-am vrut să vă sperii și vă spun, dar când a început bortelirea străzilor, am tăcut! Apoi, am tăcut și când trebuia să merg "răcește", cu spatele, când tipii de la SC GROAPA CU CIUDAȚI SRL, lucrau la ceva, punând indicatoare de Canci trecere sau Ocolește, boule! doar cu vreo doi metri în fața și spatele gropii, nu la intersecții sau capete de străzi, cum e normal! Ca să nu mai vorbim de blocarea străzii, în același mod, ocolirea făcându-se pe căi nebătute și necartografiate, respectiv numai gropi și șanțuri, plus indivizi cu locuință acolo! Enervat că a trebuit să ocolesc un cartier, până am ajuns unde trebuia, (drum de două minute, pe traseul obișnuit), am avut oroarea, pardon! onoarea, să stau față-n față cu Master Commander al lucrărilor stradale. Deși trebuia să se ridice pe vârfuri, ca să se uite în ochii mei, s-a uitat la mine, de sus, și mi-a spus, rece, că semnalizările sunt cum trebuie! Apoi mi-a întors spatele și s-a ușchit! Cred că s-a mirat cum de am îndrăznit să-l deranjez, nu cred că știe că sunt, și eu, un banal contribuabil, mai bun sau mai rău, căruia ar trebui să-i dea explicații, că nu-i, el, Dumnezeu, să nu i se ceară socoteală! Urmarea a fost dezastruoasă, după cum știți!
Deși ar trebui să tac, din postura mea, nu pot să nu spun - oare când cei responsabili cu ceva, vor veni și, în mod cinstit, ne vor spune adevărul despre problemele noastre? Un funcționar public nu este rupt din coapsa lui Jupiter, nici Papă! Iar un ales nu este un soi de NEW GOD, ci a ajuns acolo pentru că NOI L-AM PUS ACOLO ȘI NI S-A PĂRUT CĂ MERITĂ ÎNCREDEREA NOASTRĂ! De unde Dumnezeu! aroganța asta, că ei sunt mai presus decât orice pîrlit? Și de ce sunt supărați, când nu mai sunt ce-au fost, adică aleși, când îi înjură lumea? Trebuie, totuși, precizat - acum să nu credem că putem să ne batem joc de ei, doar pentru că sunt acolo, să ne ajute să ne rezolvăm belele! Că și-aici e de muncă, fiecare crede că are sclavi - la magazin, la coafor, la oi, la capre, la Stat! Acolo unde intră, se crede jupân! Poate că din cauză că, la el, la serviciu, freacă numai WC-uri! Și chiar dacă nu freacă nimic, propaganda cu cetățeanul european îl face să se creadă Tarzan! Nu e bine, fraților din ambele tabere, din cafteala dintre noi, profită mulți jegoși! Și credem că trăim întro lume de nebuni, în loc s-o îndreptăm!
Pe scurt - n-am făcut nimic! Sau am făcut nimic, ghem! e mai corect spus! Putem behăi cât vrem, s-a dovedit, cu acte-n regulă, că mustăcim degeaba! Gradul de nesimțire a ajuns prea mare, cum se cocoață unul, în pom, cum nu-i mai ajungi cu prăjina, pe la nas!
Știți unde e buba? Că nu ne folosim de toate armele pe care le avem, când apar niscaiva probleme! Cum ar fi folosirea Internetului! Ia să vedem, cine are sânge în instalație și intră pe site-ul Primăriei, să protesteze? Alo! sper că nu v-a căzut curajul, unde nu trebuie?!? Numai să fim de acord cu ceva, nu înseamnă că am și făcut acel ceva - să îndreptăm lucrurile!
