AGENDA HORROR

Steven Aisberg, creatorul celebrelor filme de groază "Dimineți cu zombie", "Măciuca salciei plutitoare", "Unde-o dai și unt ți - o crapă" și "Tocăniță de lipitori", a venit în România! Să toarne și el un film în țara turnătorilor la Securitate, ajunși președinți! Cum Netul e plin de monstruozități zilnice de pe pianul...plaiul mioritic, și-a zis c-a pus-o: noul său film, intitulat "Mâna morții care a scărpinat pisica" va fi capo-di-opera sa și blockbuster-ul anului! Cu condiția să găsească colaborare, cum se procedează la vânătoare de urși pentru străinache.

Inspirat de o vizită anterioară, când, vrând să viziteze UE, ȘUIE și TĂMÂIE, a ajuns la granița cu România în dricul său personal, era euforic: atunci, grație vameșilor români, a cunoscut zile de groază, așteptând să intre. Chiar s-a întrebat de ce motto-ul locației nu era dantesc - "Voi, ce intrați acilea, lăsați naibii vreo speranță"! După ce a înghețat bocnă în mașină, doar cu apă cu mormoloci, de la chiuvetă, scenele principale din "- 35 de grade la umbră", au venit de la sine. Când să plece, a constatat că are pană: cineva i-a găurit pneurile cu o pană de despicat cioate! Pe care i-a lăsat-o, poate îi trebuie!

Ca să evite coincidențele, de data asta a venit cu avionul. Care a avut, și ăsta, pană: de albatros! Care i-a intrat în ochi pilotului! Nefiind aer condiționat, se zbura cu carlinga deschisă și hop! pana!

Și-a frecat bucuros mâinile: începutul e promițător! Și sfârșitul - tragic, ca-n orice film de groază! Nu contează, bani să iasă!

În căutarea unui loc de filmare, a avut câteva momente de groază cu drumurile, băștinașii săritori pe capotă, polițiștii șpăgari, plus ursul care i-a cântat o serenadă și apoi a vrut să i se bage-n pat.

Autoritățile locale au cola-borât admirabil - peste tot a dat peste înțelegere, înțelegeri, între alegeri înțelegători și alegători! I s-au oferit zeci de variante: case memoriale aflate în paragină, școli și grădinițe făcute pe bani europeni, în care joacă table pensionarii, foste uzine dezafectate, văgăuni din vestite și apuse stațiuni turistice. Confirmând ideea de ostilitate... ospitalitate mioritică, i s-a propus oferta anului - un film făcut în WC-ul din curtea unei secții de poliție!

După ce a vizitat mai multe peșteri apărute în carosabil, a hotărât schimbarea titlului filmului! Cum se pare a fi în țara schimbărilor, el de ce să nu schimbe ceva, așa, ca investitor?

Noul film de groază se va intitula "Idoli și monștri de carton, în duel pe autostradă".

Bine că a șters-o cu tot cu distribuție, coloana sonoră, coloana oficială și întreaga coloană vertebrală, altfel ajungea la "Antipa"! Deja se gândește la alt film, "Jurassic Pork", unde vor juca toți politicienii români!

VIAȚA TRĂITĂ LA MAXIMUM

-Văd că timpul meu se duce!

Două paie, puse-n cruce,

N-am făcut, că nu am chef,

Eu mi-s singurul meu șef!

Toată averea, e pe mine!

Am pierdut orice rușine,

Căci la vremurile noi,

Stau călare pe butoi.

Mintea mi-e cam dureroasă

Și-are gust de tămâioasă,

Degetele au un har-

Stau lipite de pahar!

Am și burtă, da' n-am "șuncă",

Și detest enorm, cea muncă!

Eu mă bucur că exist,

Cred c-am fost și familist!

Viața asta, așa se ține -

Să ai tu, grijă, de tine!

Ai mai multe bucurii,

Dacă nu mai ai copii,

Ce nu le mai tace gura,

Și-ți termină băutura!

Viața-i scurtă, amețitoare,

Precum vinul în pahare,

Și când simți că ești pe ducă,

O dai neică, doar pe țuică!

Asta-i faza cea mai tare:

Bei banii de-nmormântare!

S-o găsi vreun prost, o țoapă

Să te ducă și la groapă!

Viața-i dulce și lălăie

Când la cap, beția suie:

Uiți de mama, uiți de tata,

Dintrun gât, clondiru-i gata!

Și în lumea asta, a mea,

Nu e nimeni, să nu bea!

Ca să-ți treacă de urât,

Torni în tine, torni în gât!

Vezi, prietene, dintrun of

Am ajuns mare filozof!

Nu mai sta aici, ascuns,

Fără vorbă sau răspuns:

Ieși din umbră, ca să bem,

Că tovarăși noi suntem!

Omul, după "n" pahare,

E prieten cu oricare!

Ăsta n-a avut habar -

Cel din umbră, e-un...măgar!

ȘI IADUL E PAVAT CU INTENȚII BUNE(II) ...

"Trebuie să gândesc pozitiv - îmi va face bine! Am auzit că, atunci când gândești pozitiv, fizicul tău respinge bolile, le trece pe linie moartă. Cică Dăi-cu-lama ăla, din Tibet, a scornit că sufletul e mai șmecher decât fizicul. Eu, cu fizica, nu prea m-am înțeles, da' la educație fizică aveam numai zece!

Mă gândesc serios să mă schimb - de două zile, nu mai înjur decât de mamă! Nu de cele sfinte, că mă bate Dumnezeu! Și gândesc frumos despre toată lumea, nu mai scuip pe nimeni și nu mai arunc cu ouă stricate, s-au scumpit prea tare. Îmi calc pe suflet și mă duc s-o văd pe mama, de 7 ani n-am mai dat ochii cu ea, de când mi-a spus că mă înșeală muierea și așa a fost. Până acum, n-am iertat-o, da' e vremea, că aud că nu mai are mult... Drept împăcare, îi duc niște căpșuni, e alergică la ele, dar nu pot să mă duc cu mâna goală! Și-i duc flori, niște cactuși, când s-o înțepa în spini, să-și aducă aminte și de mine, fiul ei iubitor. Ah! și niște ciocolată, îi plac dulciurile, că are diabet cu insulină.

Nu știu de ce s-a supărat vecinul pe mine: după 3 ani, de când l-am lovit cu lopata, nici nu ne-am privit! Acu, când vreau să mă împac cu lumea, m-a pus dracu' să-i dau bună ziua și să-i spun că își poate găsi câinele pe care îl căuta, să nu-l mai caute, e mort în spatele casei. A intrat, nătărăul, la mine-n curte și eu, știind cât îl iubește vecinul, i l-am trimis acasă, aruncându-l peste gard. De unde să știu eu, că are niște țăruși acolo?

Nevastă - mea s-a supărat și ea: avea un cui în roată și eu l-am scos. Am uitat să-i spun! Dimineață a întârziat la serviciu, nu avea roată de rezervă. De supărare, a plecat în papuci și nemachiată, de-a făcut taximetristrul accident, tot uitându-se în spate, să vadă dacă fiara nu-l atacă. Bine că am plecat înaintea ei și nu am răspuns la telefon, când a sunat ca disperata!

Azi am făcut și fapte bune: i-am spus șefului că e mai bine să-i dea concediu lui Mircea, colegul meu, că nu se duce la spital, cum zice, ci în Maramureș, de ziua lui. Are acolo rezervare, nu rezervă, ca la spital. Și nu i-am mai șparlit pixurile Mioarei, cum fac de obicei!

Mă simt mai bine: pentru prima oară în viața mea, vreau să dau de băut prietenilor mei! Deși nu înțeleg de ce m-au refuzat toți! Ba unul m-a întrebat - de când sunt eu prieten cu cineva?

Asta e - vreau, spre binele meu, să fiu alt om! Adică unul din ăia care se joacă cu copiii lui și le face temele, ajută babele să treacă strada, duce gunoiul și spală vasele.

Și ce-o ieși, aia o ieși!"

ADEVĂRUL SUNĂ NAȘPA!

Amândouă vorbeau fără să se privească în ochi, mai degrabă aruncându-și priviri furișe, din lateral:

-...și eu mă bucur să te văd! A trecut mult timp de la ultima noastră întâlnire și ți-am simțit lipsa!

- Chiar mă gândeam să te sun, dar mi-a fost oarecum, să nu te deranjez! Știi, noi două suntem cu prea mult bun-simț, să dăm așa, năvală, fără să anunțăm!

-Și cu virusul ăsta, mi-a fost teamă... Că am să te pierd! Ce m-aș face eu, fără cea mai bună prietenă a mea? Aș muri și eu, dacă ai păți ceva!

-Da, iubito! și mie mi-a fost greu fără tine! N-am avut cu cine discuta, nici afla lucruri interesante! M-am plictisit de moarte, toți din jurul meu sunt niște creiere de furnică. Cu tine e altceva!

Unul dintre cei doi soți care asistau la pupăciuni, nu mai rezistă:

-Mai bine nu v-ați mai screme și ați spune adevărul! Și-acum, când moare lumea, voi umblați cu prostii! Vă bucurați, când vă vedeți? Atunci de ce vă despărțiți cu un rictus, pe mufă? Pe care nici cu Domestos, nu-l ștergeți! Voi nu vorbiți, voi beți zeamă de varză stricată, amestecată cu oțet de la murături! Auzi - "mă bucur să te văd", "aș muri și eu", "bun simț"! De ce nu spuneți că v-ați urât întotdeauna și că faceți clăbuci la gură, când e vorba de cealaltă? Bot în bot, rânjiți una, la alta! Separat, nu vă place nici cum se îmbracă aialaltă, nici ce spune, nici cum își crește copiii, nici...! Vreau să aud barem odată, pe una dintre voi spunând ce are pe suflet, nu să mintă de îngheață aisbergul. Aveți vreo una, curajul ăsta? Ce zici, frățioare, n-am dreptate? Că și tu ai spus din astea!

Celălalt soț se schimbă la față, devenind pământiu:

-Mare ticălos mai ești - mă bagi în mizeria asta! Perfect! te-ai câștigat cu trei dușmani! Că m-ai făcut de tot râsul, și pe mine, nesimțitule!

EFECTE GLOBALE

Orătăniile din curte, lipsite de simț cinic...civic, au făcut un congres extra - ordinar, la care s-a dezbătut problema ouălelor! Adică ale celor care le mai au în lupta cu gloabele globalismului tim-puriu. Delegatele (pentru că, în contradicție cu obișnuința promovării masculilor, congresmanii au fost ouătoarele) au votat pentru, după cum au fost sfătuite de imparțiala mass-media, formată din eunuci, rectus - claponii de serviciu.

Adică au votat să se pună toate ouăle în același cuibar, să vedem ce iese din clocit. Dezbaterile au fost furtunoase: toate au vrut să fie folosit cuibarul ei! Când a venit vorba cine stă pe ouă, s-au arătat cu degetul între ele. Majoritatea a optat pentru 12 ore cu 24, dar multe au cerut să facă parte dintre majoretele care urmau să încurajeze personalul clocitor propriu-zis. Congresul a votat în unanimitate: la clocit, vor participa și masculii, că lor le clocește mintea prostii, și-așa!

Prin tragere la colț...la sorți, s-a stabilit ordinea defilării pe cuibar: primele vor fi cele care au ouăle cele mai dezvoltate economic. Și tot ele vor scoate și puii, să știe aceștia care le sunt mama-san! Orătăniile slabe și proaste nu vor cloci, ci se vor ocupa cu maintenanța, adică vor asigura forța de muncă necesară curățării cotețului. Și vor constitui piața de desfacere pentru puii handicapați.

Nu se știe cui aparține ideea strângerii ouălor, în același coș, dar acesta merită o statuie din găinaț - e formid-abil să piscuie puișorii în aceeași limbă cu găinile, atunci când le zboară fulgii!

Deocamdată se strâng fondurile pentru înființarea primei Bănci de Ouă, care va acorda ouă fără dobândă preferențială, doar celor care deja au ouă! Cei care n-au, vor primi doar ochiuri!

Râmele au organizat o mișcare de protest împotriva globalizării ouălor, pe motiv că ele nu au participat la discuții și nu și-au expus opiniile - delegatele la congres le-au convins de justețea măsurii, după care s-au săturat cu opoziția!

Și uite-așa va ajunge vrăbiuța să stea pe ouăle struțului! Și ce-or să mai clocească unii...!