Auzind că s-a dat drumul la tăierile ilegale din păduri, ca să crească
importurile de lemn, G. s-a gândit să se aprovizioneze pentru iarnă cu lemn de
foc. Dacă îi apucă...și dau o lege care interzice tăiatul, de se rămâne numai cu furatul?
Așa face omul gospodar - iarna, cu
carul, vara, cu marfarul!
Formalitățile fiind
făcute, au mai rămas două probleme de rezolvat: forța de nemuncă și
transportul, deocamdată, aerian, fiind în aer. Găsi doi însetați, din cauza
închiderii cârciumilor, care să manevreze buștenii, pe care îi sechestră întro
magazie, în beci fiind riscant, și-i trecu pe secetă. Cu promisiunea că după,
nu le va face baie în șampanie, dar în vin de butuc, mai mult ca sigur.
Deocamdată, până la bușteni, constată că interesații nu erau nici trunchi, nici
crengi, ci doar tufă în ale mersului la pădure, unul singur recunoscând că mai
fusese, dar întrun vis.
Spre marea sa bucurie,
dădu bot în bot cu nea Ștrulea, care avea un camion vechi, pe care îl
modificase cu ceva ani în urmă și acum, din motive necunoscute, șoma. Bătură,
bătrânește, palma, până făcură bătături, iar G. plecă acasă, unde se culcă
liniștit – grijile lui încetaseră!
Două zile mai târziu,
împreună cu cei doi bâțâitori pe picioare, de la sevraj, urcă în camionul
respectiv, G. – în cabină, ceilalți - spînzurați de uși. În remorcă, nu
îndrăzniră să urce – cele două roți de rezervă ieșiseră din carantină, așa că
nimeni nu se gândi să le lege!
Gâfâind sub povara anilor și a
celor 16 modificări, camionul gemu constant până la destinație, nu fără a
scoate fum pe nas, atunci când era supărat. Spre norocul lui, G. găsi niște
iubitori de natură cu căruțe pline, cu care se înțelese să-l ajute la încărcat
(papagalii lui invocară că salamul pe care li-l dăduse fusese alterat, dar îl
mâncaseră așa, iar acum aveau o problemă de tufă).
Ca un făcut, stricară 3
drujbe obosite și din încurcătură îi scoase tot iubitorii de natură, doar că
aceștia ceruseră să mai aștepte puțin, să aibă timp să se răcească scula.
Cum e omul nostru, dacă îi
dai un deget, el îți ia și gâtul, încărcară peste măsură camionul și remorca,
în timp ce pădurarul admira niște lebede ce înnotau prin pădure. Și apoi se
împrăștiară, care, pe unde putea, ferind niște nori de ploaie ce stăteau
ofticați prin zonă. Cei doi care împrăștiaseră, până atunci, îngrășământ
natural, subit, deveniră veseli și se interesară dacă butoiul e mare.
Totul fu OK, până ajunseră
la coborâș – când urcaseră, panta nu păruse prea mare, dar acum părea că drumul
e pentru alpiniști profesioniști. Cu dinții strânși, începură să coboare, dar,
la un hop, pierdură controlul – G. văzu cum șoferul rămase cu volanul în mână!
-Am uitat să-i pun un șurub! mormâi proprietarul
volanului.- Dar merge și-așa, nu-i prima dată când sare de la locul lui!
Printr-un miracol, considerat profesionism de înaltă clasă, de către șofer, acesta reuși să
pună volanul la locul lui și se lăsă cu labele lui de gorilă, pe el, să nu mai
iasă. Abia atunci văzu G. că mașina nu avea schimbător de viteze – se folosea o
șurubelniță! N-ar fi observat, dacă șoferul n-ar fi scăpat șurubelnița, ocupat
să preseze volanul săltăreț. Tot atunci observă că unul dintre agățații de ușă
nu mai era la locul lui, și nici ușa.
-Lasă, șefu’! că ajunge mai repede acasă, stă pe undeva, pe-aici! îl
liniști celălalt ușier. – O să-i ia mai mult timp să se dea jos din pom, unde a
zburat! N-are nimic, a căzut el, fără să pățească ceva, de pe-un stâlp, unde
urcase la un cuib de barză, i se năzărise că avea cuibul o sticlă cu vodcă-n
fund. Da’
să știi că înainte de a ajunge-n pom, mi-a cedat mie
partea lui de băutură!
G. nu scoase o vorbă – era mult prea preocupat de o
rugăciune, pe care nu o mai spusese din copilărie: drumul, înainte de a coti,
dădea drept întro râpă! Iar când văzu că nea Frână iar rămăsese cu volanul în
mână, nu mai așteptă finalul rugăciunii și-i făcu vânt afară, unde poposi pe
niște urzici bâtrâne și supărate pe viață.
Spre marea lui mirare, camionul coti la timp și doar 4
bușteni ajunseră în răpâ. După ce opri, șoferul coborâ și-l așteptă, zicându-i:
- Bine că n-am sudat unde era fisurat! Acum s-a rupt,
exact la țanc, de s-a dus, singură, măgăoaia, spre dreapta! Mai avem puțin,
vreo 5 km, și ajungem la destinație! Și când ziceai că vrei să mai faci un transport?
