Te-ai făcut mai prostovan!
Că, de când te-ai însurat,
Ai uitat ce-ai învățat!
Cartea! nu ți-a folosit,
Ci mai tare te-a
prostit!
Nu știu ce ți-au dat, să-nveți,
Dar vezi cai verzi pe pereți!
Nu mai pleci, nicicând, urechea!
Îți auzi numai perechea!
Te-am tolocănit la cap!
Inutil! Te ia la trap,
Și te ia și la galop!
Dacă ești cu capu-n plop!
-Măiculiță, mama mea,
Nu mai fi o soacră rea,
C-o să vină ziua-n care
N-o să stai nici în picioare,
O să stai mai mult culcată
Tot cătând după o fată!
Te-a pus naiba, ca să feți
Nici o fată, doar băieți!
Care au adus, drept flori
Pentru tine, cinci nurori!
Dar nu-ți place nici o noră!
E drept, nici nu te adoră!
Nu îți fac, nicicând, pe plac,
Dar nu bleastămă! Și tac!
-Dragii mamei, nătărăi,
Voi ați fost copiii mei!
V-am crescut, v-am alintat!
Nicio palmă, nu v-am dat!
V-am certat, v-am pedepsit,
Dar eu, încă, n-am murit!
O să stau, cât
mai trăiesc,
Cu un ochi, să vă privesc!
Ca să fiți pe drumul bun,
Nu intrați, voi, la stăpân!
Că destul v-am dus de mână-
Asta-a dragoste, nu sună?
Nu mai sunt a voastră mamă?
Nu mă mai băgați în seamă?
-Mamă! mumă ne - ai rămas
Până-n ultimul tău ceas!
Dar mai stai și potolită!
Să nu ieși nepotcovită!
Spui de slugă, la stăpân,
Și că nu e - un lucru bun?
Dar, te rog, nu mai uita
Că nu este treaba ta
Cum e treaba-n curtea mea!
Uite, am încărunțit!
Copiii, ne-au părăsit,
Ne-au scăzut puterile
Nu ne tac muierile!
Dar suntem stăpâni, cu acte
Pentru a noastre, toate, fapte!
De te bagi și ne dai canci
Sărim iute, din bocanci!
Noi te-om respecta, mămucă,
Dacă nu ne dai de furcă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu