Ghimbu
era mândru, de mureau curcanii, mici, mari și albaștri, de ciudă, că nu erau la
fel de înfoiați: lângă tânara lui nevastă, se auzeau cu tropăie hormonii, parcă
erau o herghelie de cai sălbatici! Mioara, în rochia ei albă, de mireasă,
tăiată economic, cu două palme mai sus de genunchi, vroia să-i arate lui Ghimbu
ce grijulie e,
și cumințică, arătând, la toată lumea, ce avea mai scump,
pe dedesupt! Și, slavă lui Eros, avea ce arăta, altfel nu se explică grimasa
rubedeniilor lui Ghimpu, cu care el era de-o vârstă, căutătura invidoasă, a
femeiilor și ochii, de melc vicios, ai bărbaților. Departe de a se supăra, lui
Ghimpu îi crescu inima cât turla bisericii, bucurându - se că, în sfârșit a scăpat de hoașca de nevastă-sa, prima lui
nevastă fiind cu 13 ani mai mare ca el. Acum, la 40 de ani, și-a luat nevestică
de 20, să moară de invidie foștii colegi
de școală și leatul lui!
Cei care îl cunoșteau pe Ghimpu, nu îndrăzneau să
comenteze, să vocifereze sau, Doamne-Sfinte, să bârfească - ultimul dobitoc
care făcuse asta, fusese găsit împușcat, la ZOO, lângă cușca crocodilului. Ori
Ghimpu avea permis și pistol, numai că, exact atunci, fusese văzut de o mie de
oameni, la o sindrofie cu cai mascați. Tot atunci o cunoscuse și pe Mioara, care-i
venea drept un soi de fină, mai îndepărtată și care se transformase întro
nevastă extrem de apropiată.
De multă vreme văzuseră cu toții cum îi curgeau balele
după fată, dar hoașca, cu care se căsătorise pentru banii ei, era ceva mai și
decât Cerber, ăla care păzea haznalele, la greci. Abia când a terminat Ghimpu,
s-o lefterească de parale, abia atunci s-au lămurit lucrurile - dragoste, cu
de-a sila și de-a mila, nu se poate! Și cum baba nu se dădea dusă din calea
fericirii lor, i-au făcut vânt pe fereastră, întro piscină goală! Cu 17
fracturi și-un picior în gips, baba a cedat nervos, de au fost nevoie de scutece.
Divorțul l-a eliberat pe Ghimpu, a legat-o, de țurloaie, pe Mioara și toată
lumea a trăit fericită, până la adânci...! Scuze! n-am văzut semnalul roșu
și-am deraiat!
Spre stima lui, trebuie să recunoaștem că Ghimpu nu a
băgat în seamă apropo-urile celor din jur, siliți să și le-nghită, cu tot cu
dinți! După 14 ani de sclavie, la
hoașcă, tinerețea Mioarei îi dădea aripi, de făcea reclamă la RED BULL! Se
hârjonea, de dimineață, până seara, cu prospăta și suculenta lui soție, care
părea cea mai fericită femeie din junglă! Iar Ghimpu nici nu-și dădea seama că
poate să-i fie tată, așa era de înfierbântat!
Au trecut 12 ani și în casa familiei Ghimpu soarele
răsărea și apunea, de pe aceeași parte! Cum? nu-i posibil? Invidioșilor, nu vreți să recunoașteți!
Ghimpu, de la o vreme, evita să se privească dimineața,
la bărbierit, zicându-și că face un serviciu, cuiva străin. Părul plecase cu
sorcova, mai avea o coroană căzută pe urechi, ca o tunsoare de călugăr
franciscan, tocmosan sau eolian, în timp de orice alt firișor părea un fulg de
nea, tăvălit prin cenușă. Foștii lui mușchi îl părăsiseră, și ei, îi dusese la
sală și-i uitase acolo, iar ei n-au avut glas, să strige după el! Dacă, în
copilărie, lumea zicea că era un pic, crăcănat, acum îl întreba dacă mai
călărește tauri! Și, mult mai grav, dimineața se simțea extrem de singur,
părăsit și de alte podoabe!
Mioara nu zicea nimic, conștientă că Ghimpu nu se mai
despărțea de pistol, nici în baie! Asta, poate, pentru a clarifica că are, încă,
cocoș, la echipament. Uitase, și ea, să se mai frece, de el, făcea numai păr
prin casă!
Întro zi, rumenă ca pâinea caldă, mă rog! ca ceva mai
rumen, năvăli în camera lui, se lipi de el și-i șopti:
-Am
păstrat secretul,
cât am putut! Sunt însărcinată!
-Iartă-mă,
draga mea! De la nuntă mă țin să-ți spun - sunt steril! o lămuri, blând,
Ghimpu.
Mioara
se înnecă cu propria limbă, vru să sară pe fereastră, își aminti că e zăbrelită,
iar ea, nu e tranșată, dar Ghimpu o opri de la cine știe ce faptă necugetată,
cum ar fi un cuțit aruncat în inima lui:
- Tocmai
mă pregăteam să-ți spun - e timpul să-ți cauți pe cineva, la mine, sculele s-au
uzat! Tu ești tânără și frumoasă, mai frumoasă decît la 20 de ani, n-o să stai
pe uscat, să prinzi broaște! Văd, însă, că mi-ai luat-o înainte și asta mă cam
supără!
Mioarei i se încreți pielea, de părea
făcută din zbârcituri - își cunoștea soțul, nu-i trebuiau prea multe, ca să se
aștepte la prea puține! A comis-o, a comis-o, acum să vedem urmarea!
Sâmbăta următoare, la Ghimpu se
adunară, cu cățel, purcel, scroafe și lăstuni, toți cei care, chipurile! îi
iubeau, dar, mai précis, iubeau mâncarea și băutura din belșug, cu speranța că
vor vedea gazdele, cu cracii-n sus! La aflarea veștii senzaționale, că Ghimpu
va fi tată, toată lumea râse mânzește și vițelește, cu excepția lui Mihu, nepot
după frate, a lui Ghimpu! Zâmbetul ironic nu scăpă găzdoiului, care nu-și
scăpase din ochii neamul. Îi făcu semn nepotului, să treacă în spate, și se
încruntă - plodul rânjea cu gura până la urechi!
Conversară peste jumătate de oră,
la început Mioara trecu, ca o păsărică-n zbor, aruncându-i lui Mihu: - Știe
tot!
La
final, zâmbetul tâmp, al nepotului, se tranformase în grimasă, de parcă
înghițise un sac de știuleți, unși cu hrean și pelin! În timp ce fața lui
Ghimpu se înseninase, din negru, cum era, devenise negru-roz-bom-bom! Mihu abia își târâ
copitele până acasă! Se culcă devreme, încă nelămurit dacă nu visase! A doua zi
trebuia să se trezească devreme, trebuia să înceapă serviciul la Ghimpu! Care
îi pusese să aleargă - groapa sau
serviciu! Că doar nu era să-i crească Ghimpu copilul, trebuia să fie
responsabil, dacă tot depunea icrele prin ape tulburi! Mihu vru să se revolte,
dar crosa pistolului îl convinse, până la urmă!
Ghimpu
își frecă tâmplele asudate - bătrănețe, haine grele! Ia, vezi tu, cum scapi pe
ele!
