ASIPTOMATIC

Se simțea puțin penibil și foarte timorat: cum pisici! a ajuns aici, să dea cu buricul de pământ? Dacă n-ar fi fost perioada ante-Covid, ar fi putut să dea vina pe virus, la fel de bine ca și pe eclipsa de lună!

Prima oară fenomenul a debutat cu niște ani în urmă: sfătuit de frățiorul lui, l-a pus necuratul să fiarbă în ulei niște cepuri, pentru butoaie, cică să țină mai mult! Numai că în instrucțiunile de folosire nu scria că trebuie lăsate la foc mic, până ard. Fumul din casă l-a împiedicat să ardă cu tot cu casă, a ars numai hota, aragazul și plasticele din jur, spre slava cepurilor care s-au carbonizat, dar nu au ars complet. Asta i-a fost învățătură de minte creață, care nu l-a oprit să mai lase la prăjit și alte obiecte de uz casnic. Doar că genialitatea sa, mai puțin, și țipătul senzorului de fum montat ulterior primului incendiu, mai mult, a stopat la timp pârlitul porcului, cu tot cu bucătărie.

Nu l-a încurcat, însă, deloc, când a lăsat apa caldă, să curgă în neștire, în chiuveta din bucătărie, iar el s-a destresat urmărind un serial coreean. Noroc ca centrala era aproape - de atâta funcționare, nu s-a înroșit decât puțin, de ciudă că n-o bagă cineva în seamă, dar nu a comentat. El nu a îndrăznit să povestească cuiva beleaua, de teamă că cei de la firma cu apa Sâmbetei, să nu-l pună la panoul de oroare, în calitate de făcător de premii cu apometrul.

Cât s-a mai bucurat când prima lui ciorbă cu oregano, în loc de leuștean, s-a terminat în castronul câinelui, și acesta vizibil neliniștit de noul gust aparent exotic.

Ultima explozie de genialitate a fost de curând, când s-a dus la țară, la munca câmpului: l-a lovit, din senin, pântecăraia! Mai ușurat în WC-ul din fundul curții, dovadă a progresului post-decembrist, și-a amintit că, la dumnealui acasă, utilizează și bideul, nu ca alții, care se spală doar pe dinți. În lipsa acestuia, a înșfăcat prima sticlă aflată la îndemână și a folosit-o conform obiceiului. I-au dat lacrimile, de bucurie că hemoroizii personali au strigat - Ura! lichidul din sticlă fiind un soi de țuică plecată spre alcool! Abia atunci și-a amintit că tot domnia sa pusese țuica, aproape și la îndemână, doar că a uitat!

Adăugând și alte trăznăi asemănătoare, plus momentele când ținerea de minte a plecat în concediu, s-a întrebat dacă nu cumva e îndrăgostit!

L-a lămurit nevastă - sa :

- Ce îndrăgostit, la 64 de ani? Păi acum nu te mai poți îndrăgosti decât de doamna doctor, medicul de familie!

CRIZA POLITICĂ, PE ÎNȚELESUL TUTUROR

- N-am prea înțeles de ce omul este cel mai superior dintre ființe! Poate pentru că vorbește, adică scoate sunetele alea pe gură, și nu recunoaște că mai mult latră! Aci, în România, cred că e la putere, tot timpul, indiferent cine se coțăie în frunte, numai dintre ăia, din Clubul Făcăturilor de Bine. Numai ăia știu că nu poți face bine cuiva, care nu vrea să i se facă bine! De aia în țara asta n-o să fie bine, niciodată, nimeni nu vrea decât cu forța. Doar fraților mei, poate, dacă nu-i calcă mașina pe urechi. Lătra unul, mai deunăzi, că Rusia vrea să hingherească Ucraina, adicătelea se pune de-un război! Vivandierele românești, ce s-or fi gândit? ia hai să ne bălăcărim nițel, acu-i momentul să ne punem poalele-n cap! Povestea bunelul că a rămas în oralul, nu în scrisul neamului, precum că șarpele când vrea să moară, face o criză politică, în timp ce oamenii obișnuiți fac o criză de nervi. Nu le am eu, cu înțelesul oamenilor, care nici ei, barem, nu se înțeleg, da' cred că taman asta, lipsea! Nu înțeleg de ce se tot hămăie, că merg lucrurile prost, văd că ciolanele se împart, deși nu ajung la toată suflarea hămesită. Ce nu pot înțelege, însă, e cum de se schimbă oamenii: după ce ajung la putere, se transformă în javre nevaccinate și dau în turbare, la fel ca predecesorii lor! Să fie și puterea un soi de coronavirus? Asta ar explica de ce sunt asimptomatici, până li se rupe-n două, când sunt prinși cu rața - n gură, cum era în poezia aia pentru alegăto...copii! Până și noi, javrele ordinare, avem ce învăța de la o criză politică - cum să ne mușcăm între noi! Apropos! știe cineva dacă ăștia care ajung la putere, fac regulat antirabicul? Se pare că da! la cât se mușcă - ntre ei, trebuiau să moară demult, da' uite că n-avem noi, norocul ăsta!

Uneori, criza politică mă deprimă: nimeni nu mai taie frunză la câini, o consumă pe toată! Prin urmare, poa'să ningă, poa' să plouă, am de furcă, pân' la ouă, am canadiană nouă! Cam așa văd că se petrec lucrurile, când se fată o criză politică, ce bate sub coadă criza economică. Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră! Ia mai bine să văd eu de când n-au mai luat gunoiul, poate prind vreun minister, măcar la Sănătate!

Și bătrânul câine maidanez, care a prins 5 mandate, se duse să vadă ce fac cățeii lui!

SĂRĂCIA DRACULUI!

- Noi am fost săraci, foarte săraci! Zece bucăți - gură, când ne adunam la masă! Noi, băieții, aveam doar o pereche de încălțări noi, pe care le văcsuiam cu rândul și, teoretic, le încălțam tot cu rândul. Asta, când eram mici! Când am ajuns flăcăi, care-i prindea primul, ăla ajungea la bal. În rest, purtam rufoasele ălor mai mari sau, mai degrabă preferăm masajul natural cu pietre - mergeam cu picioarele goale. După o lună, călcai și pe sticlă pisată, fără să-ți spargi "pneurile"!

Mama gătea, când venea de la colectivă, câte-un oloi de 15 l, care nu ajungea chiar întotdeauna. Mămăliga intra în Guinness Book, dacă ar fi fost FB-ul de-acum! Am pierdut șirul vagoanelor cu fasole și cartofi, pe care le-am mâncat! Cât despre porc, nu prindea Boboteaza, și asta cu măsuri de austeritate! În schimb, primăvara aveam normă la săpat, cotorât, legat la vie, mâncat jordii la cotoaie... Mama ajunsese campioană la aruncat cu târnul, la cât de cuminți eram!

Când ne așezam la masă, fiecare avea cârnatul lui! O dată, soră - mea, Camelia, a înfipt furculița-n porția ei, pe care, s-o ferească de furt calificat, a dus-o la ureche și-a uitat de ea. Când a dat să mănânce, ioc! cârnat, era la ureche și nu se vedea. S-a pus pe urlat - care i-a mâncat cârnatul? Până s-a lămurit, toți am luat o porție de râs.

Vecinul, un ciufut și-un încrezut, avea olecuță de stare și copii, vreo doi. Care plozi veneau la noi, unde era înghesuială la masă, și mâncau cu poftă terciul nostru. Când mergeam la ei, că televizor n-aveam, noi, strangerii, eram cazați pe jos, să nu le uzăm cuverturile, în timp ce copiii lui stăteau pe pat. Și acum vrea să-i dăm bună - ziua, ca la boieri!

La noi, nu se făceau piftele - s-a încercat, dar nu rezistau decât cât erau foarte fierbinți! Cum se prăjeau, cum dispăreau ca prin farmec, depinde cine era mai iute de mână și avea mestecăul, mai rapid! În consecință, până am ajuns la casele noastre, n-am văzut un castron plin, decât în filme. Tot atunci am aflat că există și musaca pe lumea asta, nu doar lapte cu mămăligă. Pentru că, am uitat să spun, eram bogați - aveam vacă și, uneori, vițel! Alții nu aveau decât copii, nu erau ca noi, mulți, să le vină mai rar rândul la ieșit cu vaca, la păscut. Cu păscutul, ne înghesuim care să nu meargă! Noroc cu fetele, că le plăceau să citească pe coclauri!

Săraci, săraci, dar ne distram de minune: la noi se adunau o mulțime de copii, la joacă! Dar când ne pregăteam de masă, îi răream, poate ne ajunge și nouă.

Și-așa am ajuns gospodari: acum mâncăm pe săturate, avem de unde, că muncim! Sărăcia se leagă bine și cu lenea - n-ai, da' nici nu dai din coate! A dracului sărăcie! unii nu învață nimic din ea!

DEPENDENȚĂ

Cum tatăl dumnealui, din motive străvezii, a dat bir, cu fugiții, încă înaintea nașterii dumisale, lipsa părintelui inconștient și handicapat s-a simțit întreaga lui viață. Prin urmare, controlul a fost preluat de buna lui mămică, bănuită a fi cauza dispariției consortului. Ea n-a recunoscut niciodată că ar fi fost posesivă, și nici unde l-a îngropat...în sufletul ei. Cert e că nu s-a mai auzit vreodată de el, din momentul când a venit poliția să întrebe unde e!

Crescut de mama iubitoare, s-a trezit la 27 de ani, că doar mama îl poate spăla omenește, el nereușind decât parțial. Prin urmare, ea era singura care-l freca cu peria, la duș, și-l usca cu feonul până și pe buci. Ca să nu răcească, îi frecționa nudul cu prosopul, până se înroșea pielea! Dar nici frigul, nu-l simțea! Gurile rele spuneau că e un nesimțit, dar așa e lumea, rea!

Ajunsese la performanța de a nu mânca decât ce ieșea din mâinile maică-sii, care nu întotdeauna mai și gătea. Spre lauda sa, din acest motiv nu intra în restaurante nici împușcat cu cuțitul, fapt ce i-a economist substanțial veniturile.

I-a venit foarte greu să-și găsească de lucru - nimeni nu angaja doi, la preț de unul, dintre care unul stătea la poartă și aștepta ieșirea din schimb. Maica-sa cu greu a acceptat ca el să lucreze și cu femei, despre care avea o părere foarte proastă!

Într-o zi, lui i-a venit gând de sinucidere - vroia să se însoare! După 4 ani, mama i-a găsit o proastă, mută și surdă, da' gospodină! După nuntă, el mânca tot la mama și, uneori, când se simțea singur, nu se mai ducea acasă - conform obisnuinței, dormea cu ea în pat.

A fost dureros când maica-sa a murit, iar el a descoperit că proasta, nu era proastă, trăia cu altul, pe banii lui.

Și azi suferă - maica-sa a plecat dintre vii și a luat cu ea și rețetele ei, și banii pe care îi dădea fiul ei iubit!

ONLINE-UL ȘI "GUȘTERII"

Dacă extragem rădăcina pătrată a morcovului datorat COVID, poate, zic, poate! am observa și unele chestii interesante, cum ar fi dezvoltarea comerțului online. Dacă până acum ne era scârbă de ceva munci, acum ne e lene să mai facem și cumpărăturile, așa că apelăm la net. De! ne aduce sclavul marfa, acasă! Cum și munca la bordeiul personal, s-a amplificat, de ce să mai ieși în stradă, unde lumea e rea și poți fi călcat pe urechi, în timp ce treci pe "zebră! Apropos de munca la domiciliu - Epoca Sclavagistă este țâță de muscă, pe lângă ea: pe curentul tău, uneori, pe sculele tale personale, accepți recluziunea la domiciliu! Și se mai zice că e nașpa la pușcărie!

Nu credeam că am să pun botul la ofertele online, da' na! am comis-o: nu mai am mult și-o să stau pe "tron", cu telefonul în mână, căutând oferte promo la Hârtie Higienică!

Sincer, n-am o părere prea bună despre tipul ăsta de comerț, dar recunosc că e ușor să cazi în plasă, mai ales când ești bombardat în fiecare secundă cu reclame minunate, la tot felul de trăsnăi tentante. Prin urmare, eu mai prost? Paranteză: dacă ar fi marcate cu buline, de exemplu, una roșie pentru știfturi, aș zice că - i OK, numai că toate sunt Albă ca Zapata și cei 7 gogomani.

Eu mă credeam deștept, da' uite, că n-am fost: prima țeapă am servit-o cu niște suplimente alimentare care scoteau untul, din tine, cu tot cu viermișori. Cum mi se spune des, că mă mănâncă..., văzând și tot soiul de poze cu dihănii mățoase, am trecut pe porcăriile alea, deși ar fi trebuit să-mi dau seama că ceva nu era cu toții boii acasă - lipsea adresa lui nea Caisă, care mama lui! le-a făcut, iar prospectul era doar pe net! Rezultatul: mi-am paradit colonul și tot mai am viermișori, da' pe creier! Ca să știți, reclama a rămas identică, doar denumirea otrăvii s-a schimbat, precum și numele "marelui" medic care-o prescrie. Ah! și ce-mi plac ofertele care încep cu "Leacul miraculos - un sugar a pus cu botul, pe labe, cercetătorii ce studiază cancerul.."! Vă amintiți de siropul vândut odinioară prin bâlciuri, care vindeca tot, mai puțin decedații? Ăla era la baie!

Următoarea țeapă am luat-o cu "ochelarii reglabili- minune", niște știfturi care scârțâie din marele șurub de reglaj, pe care nu i-aș pune nici pe o păpușă gonflabilă, cu gura strâmbă. Și care vor duce de râpă ochii, de nici Meșterul Manole, n-o să aibă ce să repara! Să vă trimit o poză cu ei, să luați și voi, țeapă! să nu fiu singurul...?

Vai! da' ce mult mi-a plăcut, când am fost anunțat că sunt fericitul câștigător a unui cadou gratuit, în calitatea mea, de client fidea! Doar să plătesc transportul - 36 lei! De data asta, am vrut să văd până unde se ajunge cu măgăria, deoarece mi s-a aprins beculețul - în același zi, nevastă - mea a primit aceeași veste, doar că, la ea, cadoul era un epilator, care nici cartofii, nu-i gâdila! Și care, în mod obișnuit, este 30 de marafeți! Deci, conștient de țeapă, două zile mai târziu primeam un desfăcător de dinți, care curăță și smalțul, și gingia, nu doar dinții! Curierul a băgat capul, în pământ, recunoscând că firmele de curierat s-au săturat de "cadourile" astea și nimeni nu face nimic! Iar tariful transportului "gratuit" nu depășește, în mod normal, 7-8 lei, cu tot cu coamă! M-am gândit să reclam la Protecția Consumatorilor...!

Capcanele online sunt multe: una ceri, alta primești/ ți se înapoiază banii, la retur, a doua zi după Scripturi/ sunt tot felul de fake-uri, ce concurează mărfurile marțiene/ plătești garanție suplimentară, la Bau-bau-uri care mor în clipa doi, la folosire și îți dă Ulea, garanție în cazul ăsta/ ajuți niște săraci, pe care nu-i cunoști...! Și, cel mai frumos!datele tale personale, ascunse cu grijă în hazna, ajung până și la piticii lui Gulliver, ce te contactează, ca să-ți vândă gogoși!

Nu vă luați după mine - când sunt prost, eu, unul, spre deosebire de alții, recunosc: comerțul online este bun, cu o condiție: să nu fraierească prea tare! Oricum nu se compară cu vânzarea directă, unde lesne îi dai cu pantoful în cap, vânzătoarei, dacă te strânge produsul la minte!

Cum lucrurile iau viteză pe-aici, în zona online, nu ne rămâne decât să belim ochii, dacă nu vrem...să belim punga!

SANCȚIUNE

-Vecine! te-am rugat de nenumărate ori, să faci ceva, să nu-și mai facă nevoile câinele dumitale, în curtea mea! Am refăcut gardul, am turnat plintă nouă, am pus camere de supraveghere! Nu știu pe unde intră, îl văd doar în...momentul acțiunii! Hai, te rog, ajută - mă, că nu pot deschide ferestrele de miros!

-E și el, un animal, acolo, ce să-i fac, să-l educ eu? Ce, eu sunt profesor de câini? Face și el, ce știe! Înțelege-l și dumneata, că-i democrație! În plus, e câine cu pedigree, de casă!

-Atunci de ce nu-l ții în casă?

-Vrei să înnebunească? Are nevoie de aer, de mișcare, nu e ca noi, să zacă-n pat! Așa că scutește-mă de problema asta, n-am sa stau după câine, să-l păzesc. Mie nu-mi pute nimic!

Vecinul s-a obișnuit cu strânsul după câine, activitate devenită permanentă, spre mulțumirea stăpânului animalului, deoarece nu a mai fost solicitat în problema de mai sus.

Trei luni mai târziu, soția acestuia din urmă îi spune soțului:

-Nu știu de unde vine un miros urât, chiar de sub fereastra de la dormitor. Vezi care e treaba, că nu-mi miroase-a bine. Oi fi eu obișnuită cu afacerile tale, dar nu le mai aduce și acasă!

Când a verificat teritoriul, a descoperit gazonul plin cu...treburi de cățel cu pedigree! Atât de supărat ce-a fost, că i-a povestit și vecinului, care l-a consolat :

-E și el animal, vecine! nu poți să-l păzești, că nu ești dresor de câini! În plus, e democrație și fiecare face ce vrea! Apropos! acum 2 luni am descoperit pe unde intra câinele dumitale și i-am dat block!

A "uitat" să spună că, până atunci, tot ce strângea după câine, arunca peste gard!

COMPETIȚIE SPORTIVĂ, PUȚIN SPUS...!

-M-am săturat de individul ăsta, parcă e de pe altă planetă: nu mișcă nici din urechi și toată lumea îl ridică în slăvi! Dar e o javră, porcul dracului!

-Da! Da! când te uiți de departe la el, zici că-i prost! Când ajunge aproape, te convingi! Da' are, animalul urechiat, un noroc...! Se tot umflă-n pene, că are trei facultăți! Ce, noi n-avem? El susține că noi nu suntem în toate facultățile nostre mentale, care-s mai multe decât ale lui, dar îl contrazic - psihiatrul meu spune că-mi revin în curând.

-Ce tot face caz, din multa lui școală? Noi avem școală vieții, chit că am rămas repetenți de mai multe ori. Eu, una, nu-l invidiez - când vorbește, nu pricep nimic, folosește numai cuvinte de care n-am auzit. Și tot mă trimite la unul, Dex, da' nu-mi dă și adresa!

-Dă-l pocnetului, de cretin! Nici nu știe să râdă, cum facem noi, când începe cineva un banc. Nu deschide gura neîntrebat, cum facem noi cu gura plină, când mâncăm. Auzi! el zice că face conversație, nu bârfește ca toată lumea! S-a suit scroafa-n copac...!

-Cică ar fi misogin, că-i place gin-ul cu lămâie. El zice că e puțin lesbian, că-i plac femeile. Eu zic că e nebun, n-a furat o piatră, la viața lui. Să-l pici cu ceară de epilat, și nu minte! Se înroșește, dar nu minte! Cine-a mai văzut cioban ca ăsta, să nu mintă? Puțină minciună, cui a stricat?

-Partea proastă e că ne pune pe noi, toți, într-o culoare defavorabilă: noi toți, ne facem că muncim, boul ăsta muncește pe brânci! N-a dat de băut o singură dată, în viața lui, scoțianul naibii! Și nici de băut, nu bea! Nu face bisericuță cu cineva și se ia de șefi, de parcă el e singurul deștept și ăia, e proști!

-Ce mai, mare sportiv! Ne ucide cu sportivitate aia a lui, tot trăgând cu ochiul la noi, și zicându-ne pe păsărește: "Men sano în corpore barosano"! Dacă ar fi sportiv, ar fugi și el, ca noi, de răspundere! Ar juca șah cu sarcinile! Pe femei, le-ar pune la pământ, prin lupte greco-române, iar pe bărbați i-ar invita la un coniac-canoe! Când colo, el trage la fiare, nu-i ajunge colectivul! Și noi să intrăm în competiție cu el?

FAMILIA DEMOCRATĂ

Înainte de căsătorie:

-În sfârșit, ne căsătorim! Draga mea, vreau să știi, de la început, care este programul meu de guvernare! Am făcut mai multe sondaje de opinie în familie și se pare că eu intru la guvernarea familiei noastre, iar tu, în opoziție! Că tu n-ai un program, o să le faci pe toate, cum îți vine bine! Deci: în fiecare seară, ies la bere cu băieții, să punem țara la cale! Avem de gând să ne mutăm sediul, la altă cârciumă, așa că voi fi ocupat tot timpul, până la ore târzii. Tot eu voi face bugetul, dar te las pe tine să faci investițiile, să răspunzi și tu, de ceva. N-o să aruncăm cu banii, în câini, ăștia să se ducă la muncă, nu la lătrat degeaba. Copiii, îi facem on-line, iar pe părinții noștri pensionari, nu-i mai băgăm în seamă, nici nu le mâncăm pensia, trebuie să devenim responsabili, să furăm ...să muncim numai pentru noi. Măsurile pe care le voi lua nu sunt în interesul cetățenilor, ci doar în interesul nostru. Hai! și-a rudelor! Vom face reduceri de personal: mâța ta trebuie să dispară, ne va speria șobolanii. Nu creștem găini, că au aviară, nici porci, că au pestă. Mâncăm bio, ce gătești! Nu gătești, nu mănânci! Te voi ajuta la treburile murdare, dar numai la cele pe care nu le poți face tu! Din când, în gând, ne certăm, să ne audă lumea că suntem o familie tradițională, normală! De fapt, ne băgăm amândoi în pat și...! Cum tu nu prea deschizi gura, n-or să fie probleme, toate vor merge ca unse, mai puțin restul!

După 3 ani:

-Mă, măgarule! m-ai aburit cu programul tău de guvernare! Mi-ai trântit doi copii și m-ai lăsat cu toate pe cap! Îmi invoci greaua moștenire a lui măta! ca să te fofilezi de la muncă! Te-ai lăsat și de servici, că ai obosit făcând planuri! Noi mâncăm bio? de la fast - food și supermarket? Acum îl creștem și pe porcul de frate-tău, în locul mâței mele, de, noi avem grijă de rude! N-ai mai pus mâna pe-o greblă...! Și aud că te-a văzut lumea umblând pe la curve, nu-ți mai plac mitingurile cu mine!

În camera de-alături, cei doi copii fac planuri:

-Vin, acuși, alegerile! Ce-ar fi să facem noi o alianță, să intrăm la guvernare și să le mâncăm toți cârnații?

CE MAI E DE SPUS?

(Scrisă acum un an, în plină stare de alertă! Ce s-a schimbat?)

            Ce să mai fie de spus? Nimic! Nu mai sunt cuvinte! Și chiar dacă ar fi, nu știu dacă se mai potrivesc momentului: nu există nici chef de trăncăneală, nici de glume, nici chiar de plânsete! Ce poți spune, când toate sunt cu dosu-n aer? Viețile noastre, alea scârboase și deșănțate, s-au răsucit ciudat, împotriva noastră! Pe bună dreptate, erau cam urâte, dar, față de ce-i acum, erau bestiale!

            Mă simt vinovat pentru viața dinainte  - eram prea slobod, tot timpul pe fugă, irațional (uneori), egoist, cîrcotaș. Acum sunt și mai și: după ce păream că revin la sentimente mai bune, iar m-am răsucit. Doar că nu-mi mai vine să vorbesc! Și de ce aș face-o? mă ascultă cineva? Se schimbă ceva în bine? Nuu! m-am convins – cărțile sunt jucate și a câștigat cine a jucat la cacealma! Suntem prinși în jocul murdar al intereselor “subțiri”, legați la bot de starea de alertă, îngroziți de un pericol care există, dar nu se știe ce și cât, prostiți de îngrădirea libertății și-așa stupid de neclară. Pentru că suntem doar simpli spectatori la schimbările care ne afectează, degeaba dăm din mâini și din craci, rolul nostru e doar de aplaudaci, nu de comentatori sportivi. De aceea, nu mă aștept să citiți cele de-aici și să vă bucurați, nici mie nu-mi face plăcere ce scriu, mai de preferat ar fi o tâmpenie amuzantă.

            Nu poți rămâne decât mut: în timp ce ni se spune că vine Moartea în chiloți de tablă, asistăm la tot soiul de situații curioase, tocmai pentru că nu-s noi, dar sperăm că măcar acum, se uită de ele: ne batem ca proștii, între noi, în loc să “rarefiem” aerul și să-i mai trimitem la mamele lor pe cei care joacă țonțoroiul, pe viitorul nostru. Nici acum, când suntem la reciclare, nu suntem în stare să disociem binele, de rău, și luăm poziția mielului!

            Măsuri tâmpite, am mai văzut noi, dar niciodată cum sunt acum: fără perspectivă! Una mică: dacă durează mult, vreo 6 luni, o să arătăm ca dracul, mascat. Devenim pustnici, doar cu apă și pâine? De ce nu avem voie în aer liber, că așa se miorlăiau, că nu se restricționează libertatea de mișcare? Se tâmpesc copii, în apartamente, nici înainte, nu ieșeau, dar mai târziu, nici n-or să mai vrea! E o situație gravă, e pericol, dar mi se pare mie că e balamuc, și nu organizare! Cei cu afaceri sunt de acord că impunerea oricăror condiții, doar să nu moară de foame, ei și angajații lor, dar nimeni nu se sinchisește, zici că ne pregătim de bal mascat! Mai degrabă, ori nu-i duce capul, ori sunt alte interese zglobii! Vine un bou/ o vacă, spune că va fi secetă, că vom păpa mai mult din producția autohtonă, să facem agricultură și-n ghivece, dar nu avem voie să mergem la grădinărit, la livadă sau la mama mă-sii! De ce, dobitocilor? Pune-ne să respectăm ce reguli vrei tu – să tăiem la vie, din hectar, în hectar, cu fundițe la nas și cu dop în ..., doar să nu privim cum se duc naibii, toate! Sau crede cineva că mă duc la pescuit, să încing vreo horă și să spun bancuri politice? 

            Și uite-așa! se nasc întrebări întrebătoare, care duc la ideea  că totul e o joacă de-a maimuța, că nu-i niciun pericol, totul e o găselniță! Iar cei cu sapa și lopata-n mână, au alte preocupări!

            Deci, și-așa e restrânsă și libertatea guițatului, tăcerea e mai bună decât toate! Ferice de bețivi – ei nu vorbesc, ei sorb! Doar că nu beau din otrava asta, pe care o servesc doar cei care vor cu adevărat, să trăiască! 

CE-ARE MÂNDRA SUB FUSTIȚĂ

Ce-are mândra sub fustiță,

De se dă drept copiliță?

Are cont, cât sunt Carpații

Și nu-l dă, deloc, la alții?

Să vă vând și eu un pont:

Nu mai ține nimeni, cont,

Unde-are mândra, piteala,

Când toți tâmpii-au socoteala!

Ce mai vremuri trăim azi:

Cum o dai și cum o scalzi,

Pe mândra, atunci când doarme,

O țin jmecherii, în palme!

Iar pe noi, ca pe rebuturi,

Ne țin, frate, numa-n șuturi!

Mândra mea tare-i fudulă:

Cu dosul, ca o pendulă,        

Când se… culcă pe ogoare,

Face cât două tractoare,

Iar atunci când soilește,

Orice pasăre,... mierlește!

Mândra mea e soi, de soi,

Ține-n casă un pisoi

Dar al naibii! el, mârtanul,

Îmi ține locul, cam tot anul:

Mie-mi place să trăiesc,

Nu ca ea, să pisicesc!

Tare-i hoață-a mea mândruță,

N-are nic, în tărtăcuță,

Da’ nici lipsuri parcă n-are!

Da’ nici lipsă de parale!

Mă întreb - care e prostu’

Ce vrea mariajul nostru?

Dară nici tehui, să stau,

Doar în cârciumă, să beau,

Să-mi fac griji, că dumneaei

A trecut și la femei!

Soartă, soartă, rea și crudă,

Mi-ai ieșit în cale, nudă,

M-ai legat la ochi și minte,

Și mi-ai dat soață fierbinte!

Acum, na! ia deslușește

Ce-am greșit și ce greșește:

Ea, că are câte-o fiță,

Sau eu, că mai port fustiță?