duminică, 27 februarie 2022

INVITAȚIE LA PUZZLE


"Suntem ceea ce iubim."
(Nichita Stănescu)
___________
Stau, ca de obicei, într-o rână, și cujet cu piciorul: oare ăștia, doritorii de război, marii Războinici ai Cucului, tolăniți în fotolii, au pus laba vreodată pe vreun pușcoci? Să le tremure dinții în cavitatea bucală, odată cu creierii din cealaltă peșteră, de la recul, în timp ce peretele cade? Să vadă cum saltă pământul, de la la explozie, cu tot ce are semănat pe el, apoi cade, fără să mai fie aceeași ordine? Cum tremură cafeaua, când trag salve tunurile? De obicei, ce nu știi, nu te omoară, nu-i așa?
Abia recuperați parțial de la ospiciu, unde tabăra vacci-națiilor purta război de Gherla...gorilă...gherilă cu opozanții turbați, iată-ne iarăși scindați în pro și anti Putină! Zău, suntem veșnic blestemați să fim în tabere opuse!
Să vedem puzzle-ul și vă rog să mă corectați: așa se vede la mine din avion! Desființarea Tractirului de la Varșovia a lăsat orfan NATO de război - războiul rece a devenit călduț, a dispărut obiectul muncii. Ca să-și motiveze existența, NATO, în frunte cu americanii, s-au mai fluturat pe ici, pe colo, cu mâna pe măciucă și sub drapelul democrației. Ba au mai participat și la niște războaie care nu existaseră fără ei! Care au bufnit așa, ca explozie a revoltei măselelor populare! Cam în genul Revoluției române, care a fost, însă, se pare, tare spontană!
Rusia, scăpată din mână de către Gorbaciov et Comp, era undeva la baie, ocupată cu mafioții și oligarhii ei. Cu ciocul mic, să nu piardă finanțarea externă, cum facem noi acum! Scapă Putin pe strasse și-l apucă reforma, aplaudată subtil atât intern, cât și extern! De! era cuminte-n pătrățel! Bașca că și-a făcut niște amici printre nemți, americani, chinezi ...și alții!
Doar că în sufletul lui clocea altceva: revenge, imperium, money, waste time, habits...
Să nu-l fi mirosit nimeni...?
    Greu de crezut!
Trec peste chestia cu schiurile pe noroi, porția de charismă pe care și-a tras-o, tehnicile de pus piciorul pe gât, las doar imaginea rusului cucernic și pios, conductor obsedat de naționalism și de țara sa, prietenul tuturor până la proba contrarie... Atunci, plăcea! Cu o poză cu Putin, lângă o grădiniță de copii, om erai!
Nici acum nu am înțeles: Rusia a atacat Ucraina sau eFederația Rusă, e agresorul? Că lumea le cam confundă, deși de Federație n-a mai auzit nimeni, decât noi, când trebuia să se aloce fonduri pentru zona Moldovei! Din cauza lor nu sunt autostrăzi în zonă!.... Nu vorbim de Republica Moldova!
Dacă războiul e al Rusiei, se cheamă că nenea Putinică o s-o ia în frezulică! Apropos! ce i-o fi venit lui Putin să se bată cu toată lumea? - that's the question! O fi având viermișori!
Brusc și instantaneu, rusnacii ocupă Crimeea, fără ca un singur serviciu de informații să se prindă! Datorită conjuncturii de-atunci, NATO o ia în freză, după câteva mormăieli ai "marilor", Putin joacă nestingherit kazaciok în zonă. Fără să-l observe cineva! De aceea trec neobservate declarațiile sale fățișe, defilările trupelor rusești mereu în crescendo, luările sale de poziție în cazurile de cafteală din lume! La urma-urmei, cine-i Putin? Aha! e dictatorul intrat în legendă prin modul cum își "rezolvă" opozanții, care conduce cu mâna de fier o țărișoară fostă mare imperiu, alesul-aleșilor, KGB-istul fioros care iubește copiii, cântă, dansează, înoată și merge la sală, subiect de bancuri...! Să nu uităm că-i băiat deștept - are propriile mijloace de comunicare în măsa și-n scaune, s-a adaptat vremurilor. Cât stă cuminte, e băiat de băiat!
Aproape de coasta lui, noi, românii, avem parte de atenția sa când își trimite măscăricii să declare că, dacă Rusia vrea, MIG-urile rusești pot vâna berze în spațiul nostru aerian, unde putem circula dacă le cerem aprobarea. Motiv de amuzament la o bere - ha!ha!ha!io-te ce spune ăsta! Putin nu comentează, se face că nu știe despre ce e vorba, e dreptul lui constituțional să tacă. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute! Nu se aude nimic de fostul tezaur!
După ce prospectează bine solul, subsolul și rasolul din România, americanii, sub umbrela NATO, ne bagă-n zeamă cu scutul anti rachetă. Lui Putin i se pune la lingurică - vă băgați în coasta mea! Românii, mulțumiți că au reușit, după War Wold Two, în sfârșit, să vină americanii, își freacă palmele - au de unde fura benzină! Li se rupe de Putin!
Și iată-ne cu un război lângă noi, despre care nu știa nimeni! Nici nu visau ucrainienii la el, vrând să adere la NATO și UE! Lor nu li se mai aprobă cererea, după condiții, cum au pățit alți proști, sunt victimele unui război la care nici nu visa cineva! După cum se vede, le iese pasiența, cu ceva pierderi colaterale, de exemplu - niște civili!
Războiul ăsta pute! Nu e singurul! Face parte din marele război mediatic al globalizării. Când vezi copii terorizați, te gândești la copii tăi! Când vezi tancuri, te gândești la casa ta! Cu o condiție - războiul să fie lângă tine și să bată la ușa ta! Dacă e la mii de kilometri distanță...! Să îl tot duci!
Până mai ieri, nici nu băgam în seamă Rusia - azi, cu morcovul bine amplasat, urâm Rusia, deși nu noi suntem atacați! Mai lăsați-mă-n democrația mea, cu tirania și alte gogoși, noi n-am reușit să stăm drepți când, cu pandemia, ni s-au f...urat drepturile!
Și vine întrebarea: nu s-a prins nimeni, nu s-a prins, da' de ce nu s-a mers pe forțarea cailor diplomatici, când nu era scoasă sabia din izmene? Parcă scenariul ăsta l-am mai văzut: Vietnam, Liban, Siria, Irak, Kosovo...! Și ce s-a ales...? Aha!e la mijloc Cernobalul!
Sincer, sunt îngrozit: nu de război, deocamdată unul clasic, pe televizor și net, ci de ce va urma: destabilizarea economică a zonei. Mai-mai că suspectez că ăștia s-au înțeles: mai un război, mai o creștere a prețului la combustibili, ceva de refăcut cu eforturi comune... Ne cam plictiseam doar cu NATO, fără dușmani potențiali!
Altă întrebare: pe cine s-o fi bazat Putin, că îl susține, când se bate cu juma' de glob? Să fi cerut China, Iranul, țările arabe, să intre în Federația Rusă? Că atunci am îmbulinat-o: avem război total! Doamne, ferește! Cât despre stârnirea rușilor împotriva tiranicului lor leader, asta e treaba serviciilor secrete.
Aseară am privit cum o rachetă presupusă rusă, a lovit un bloc de locuințe. Rușii neagă că-i a lor, ucrainienii plâng că e o manevră televizată a rușilor. Interesant e că pe ruși îi face de kakao, așa că nu-i în interesul lor. Chestia mai interesantă este că am văzut lovitura înregistrată din mai multe unghiuri și făcută profesionist, fără tremuriciul justificat - de teamă. Iar imobilul părea părăsit! Până la urmă, câți morți a făcut racheta? Ieri aflăm că au murit eroic frontieriștii ucrainieni de pe Insula Șerpălăilor, azi sunt sunt foarte vii, mutați de-acolo!
Dacă nu ar fi tragic, m-ar amuza comentariile "specialiștilor" ce se frăsuie pe la televiziuni, unii mai inconștienți ca alții, prea-ocupați de propria persoană, ca să înțeleagă ce rău fac vorbele lor!
Războiul ăsta nici nu trebuia să înceapă! Și ar trebui să se termine repede, dacă miza n-ar fi și stupidă, dar și foarte mare!

marți, 22 februarie 2022

UNIVERSUL RÂDE ÎN HOHOTE DE NOI (din ciclul "Filizof de cherhana"



"Uneori cred că cel mai sigur semn că există viață inteligentă în univers este că nici o civilizație nu a încercat sa ne contacteze".
(Bill Watterson)
________
Când Universul e atât de mare, cum am putea crede că noi suntem mari? Acum depinde ce înțelegem prin "mari": mari, ca înălțime, ca inteligență, în urechi, balls, interese...!
Dacă, pentru o secundă, uităm dramul de nesimțire care ne caracterizează, am putea descoperi că Universul face pe el de râs, numai uitându-se la noi! Vă dați seama cum arătăm noi din avion, ca să nu mai vorbim de ani-lumină?
Totuși, are el ceva în plan, de ne suportă - să fie un plan secret, absconcs? Că ceva pute pe-aci!
Ca să ne simțim noi bine, am inventat pe aliens, extratereștrii ăia urâți, care par mai mult alienați mental, decât frații noștri de Univers. Privind din alt junghi... unchi... unghi, cred că lor, extratereștrilor, li se pare că noi suntem urâții, cu ochii ăștia mici, închiși când nu trebuie, cu gura asta lăbărțată și nesuferită, cu urechile astea lungi... Noi fiind dați în ... Peștera Plăcerilor Materne, avem o părere așa bună despre noi, că vrem ca toată lumea să fie a noastră! Doar că Universul stă la ușă, cu un făcăleț în laboanță!
Am intrat la bănuieli acum vreo 7 ani: pe când nepoata se pregătea să se mărite, bunicul s-a gândit să se accidenteze cerebral, faptul consumându-se prin decesul ultimului. Cum nunta era pe-aproape, toată lumea s-a pleoștit din două motive: din motiv de deces și din motiv de nuntă amânată. Nu s-a observat coincidența: cele două evenimente au fost urmate în scurt timp de nașterea unui strănepot de-al decedatului! Pasămite, Universul își avea socotelile lui: viață, pentru viață, necaz, pentru bucurie... Doar că n-avem noi ochi, să auzim Universul cum ne-njură! Nici să distingem cu ce mâna ni se ia și cu care ni se dă! Ia spuneți, v-ați gândit că pentru o stea ce moare, se naște alta tânără? Păi n-aveți cum, că nu țineți voi evidența decât la mici și la bere!
Ce-o fi având în cap Universul ăsta, nu știu, dar știu că nici prin grăunțele ce ne țin loc de creier, nu ne trece: nu știu cum de ne suportă! Oricât de mintoși ne credem, mare lucru nu înțelegem: de exemplu, de ce unii oameni se trag din mamifere și alții ies din ou, scrot, vestibul, ghenă...? Cum ar fi o lume fără pisici? Ar fi lumea șobolanilor, în pisicii mei? O lume fără păianjeni, care halesc muște? O lume fără gândaci, să dea faliment fabricile de insecticid? Ah, nu!de gândaci nu scăpăm...! O lume fără arbori, să n-aibă de căra austriecii și chinezii afară? Din ce și-ar mai face prăștii armata română, dacă n-ar mai fi arbori? Sau să nu mai existe pelicani, s-o luăm numai noi în gușă? Sau țânțari, să dispară țânțarii? Ei, aici se găsește cine să ne sugă sângele, să ne sugă de tot...!
Universul le-a aranjat pe toate, mai bine decât orice guvern post - decembrist: el nu uită nimic! Și când îl apucă așa, flatulența, mai emană și câte -un asteroid, meteorit, ceva, cât să ne sperie pe moment, da' nu ține mult, că se răcește mâncarea!
Unii îl confundă pe Univers, cu Dumnezeu: eu nu fac greșeala asta! Că dacă ar trebui Universul să-și sacrifice fiul pentru omenire, nu cred că ar face-o: ar lăsa omenirea să se omoare singurică, apoi ar popula Terra cu extratereștri la dietă, cu sape în mâini și cu creier în "cutiuță"!

MAREA PĂCĂLEALĂ


"Marea tragedie a vieții e că îmbătrânim prea devreme și devenim înțelepți prea târziu". – Benjamin Franklin

__________
Dacă am fi un pic isteți, noi, oamenii, chiar ne-am ocupa locul pe care credem că-l avem, acela de "cei mai ce"! Din păcate, mânați de orgolii de cin'șpe bani - bucata, furăm curent cu sacul, pe care îl plătim uneori înzecit. Ce trai-neneacă ar fi, dacă ne-am vedea fiecare de ce avem în chiloți!
Mentalitatea asta de prost-gust, de a gândi cu turul pantalonilor, vine la pachet cu educația primatelor...primară, recte - după cum taie capul pe fiecare, în frunte cu părinții! Și cum nu există nicio școală a părinților, ci doar frânturi de păreri...!
Plecând de la un film difuzat aseară, m-am întors în timp: născut cam târliu, m-a trezit pe lumea asta rahitic și bolnăvicios: eram așa slab, că puteam intra în casă, crăpând ușa cât să încapă mâța. Cei 7 ani de-acasă i-am făcut mai mult prin policlinici, spitale și farmacii, hrănindu-mă cu diferite diete bazate pe medicamente. De aceea, și azi, mi se zbârlește părul de pe picioare doar când aud cuvântul magic - "spital"! Am febră doar cât văd halat alb! Și de aceea am o boală, da' pe zistemul...sistemul sanitaur românesc al tuturor tâmpurilor!
Ca majoritatea celor din neamul meu, prin clasa a treia, aia dificilă, pe care nu toată lumea o depășește, urmare a unei hepatite, m-am făcut cât o balenă eșuată pe malurile Kakainei: semănam perfect cu un poloboc lansat la apă, pe două sticks-uri! Nici prin sfincter nu mi-a trecut că proporțiile erau rezultatul descendenței din taică-meu, care nu era pitic de circ, ci destul de găligan! Grație bunăvoinței colegilor de școală, a vreo doi profesori și educatori, care din "umflat", nu mă scoteau, trecerea din extrema stângă, în centru - dreapta mi-a adus o nouă fobie, pe lângă cele de mâncău, puturos și împrăștiat. Trebuie să recunosc: semănam cu fobiile mele, ulterior descoperind adevărul!
Prin urmare, deși eforturile mele de a ignora cârnații din bucătăria de vară și șuncile - porcului și porcului din mine au fost satisfăcătoare, tot mare am rămas - în clasa a VIII-a doar o colegă depășită numeric de kilograme, mă băga în penumbră, și asta până la clasele de-a zecea, populate cu pigmei destul de mari.
Prin urmare, am crescut sub zodia batozei, urmărit și-n somn de spectrul grăsimii proprii. Abia ajuns în liceul militaur am descoperit că și -acolo figuram tot umflat, da' în primii ani eram nalt ca bradul, ulterior, spre anul IV, rămânând în zona mijlocie, tot mare. Numai că obsesia față de șuncimea personală a suferit o modificare: cu ceva sport, diametrul burții a fost surclasat de cel al umerilor, deși până și azi tot mi se pare că sunt obez! (Ceea ce și sunt, odată cu vârsta, am pierdut și lupta eternă împotriva șuncilor!)
Aici vroiam să ajung: sub influența celor din jur, a societății, în general, devenim monștri sau pe-aproape, fără să ne dăm seama!
La fel mi s-a întâmplat și cu vorbitul: mut până pe la vreo 10 ani, am fost dat drept retardat prematur, nu ca prematur considerat retardat! Când am prins viteză la speech, iar m-am trezit arătat cu deștele, din sens contrar! Greu e să mulțumești pe toată lumea! Ei, bine! pentru tipele cu care am intrat în diferite contacturi, tot retardat am rămas, nu corespund profilului machomaan.
Și azi multă populație mă crede boul bălții, pentru că vorbesc mult. Ce nu se știe bine, este că ce spun e nimic în comparație cu ce gândesc și ce gândesc eu despre...! Să fie ei sănătoși, ăia care mă judecă cu...!
Altă belea: de mic copil, mama mă dezmierda cu cântecelul "Albul mamii ca un caș, cu ceaunul, te jucași"! În consecință, am fost silit să accept apartenența la o etnie din care nu cred că fac parte, dar nu mă afectează aspectul. Atât timp cât mă comport ca un om, nu ca o maimuță, pot considerat și urangutan, nu doar frate cu Cabral! Știu o mulțime de români verzi, care deși descendenți din triburi de indieni, strâmbă din nas, nerecunoscând că sunt iepuri altoiți.
Pricepură-ți ce vroi să zic? Adicătelea, cum stau treburile cu părerea despre sine și despre alții? Și cam pe unde am putea să ne ștergem cu părerea altora...?
Totuși să nu divagăm: situația a luat o turnură spectaculoară... spectaculoasă: am trecut în partea opusum, ne doare-n băsănău de cred ceilalți! A se vedea mulțimea de copii obijduiți...obezi, îndopați cu rahaturi poleite, care au boală pe condiția fizică și cred că mersul la sală rezolvă problema cu șunca și fată "pătrățele"! Nu și halitul cu moderație!
Dar ăsta, bârdanul, e ultima noastră problemă: nu știu alții cum au crescut, dar au crescut prost: au o așa părere bună despre ei, că nu se vor decât în fruntea mesei! Lipsiți de decență, dar și de simțul măsurii, uită ușor că au fost dintotdeauna măgari nesimțiți. Și asta ni se datorează nouă, ăstora mulți, care suntem mai preocupați de ce îngroapă mâța, decât de mersul corect al lucrurilor. Pe scurt: decât să ne luptăm, mai bine pupăcim în fund pe ăi tupeiști! Altfel nu-mi explic cum îi lăsăm să doarmă liniștiți, fără să aibă vreo greață!
A aruncat cineva cu pietre în madam Udrea? L-a stropit cineva pe Băsescu cu țuică de cazan? L-a luat cineva la fugă pe Iliescu? I-a aruncat în cap cu ouă lui Nastase? Cu borduri, lui Videanu? Cu DEX-ul, lui Vanghelie? Cu izmene, lui Oprea? Cu PITB-ul, lui Câțu? Cu râme, lui Ciolacu? Cât despre madam Veorica, tanti Țurcanca, ce să ne mai pierdem cu Firea...!
Noi, românii, avem, în schimb, chestia aia cu capra vecinului, care e curcă și-i mai grasă decât cioara din parul nostru. Cum să zic - avem noi o predilecție către a cotoi pe cine nu trebuie, da' ne pricepem la de toate! Mai puțin - la a ne alege conducătorii! Și la a ne respecta și respecta ce e valoros!

joi, 17 februarie 2022

TRATAMENT PENTRU NEVROTICI

(NEW!)


"Boala vine cu pași de elefant și se duce cu pași de furnică".(proverb)

La noi, la români, confundăm furnica cu elefantul, de aceea nu ne prea ies pasiențele și ni se înfundă trampa...trompa. Nouă ni se potrivește mai bine: "Boala lungă, moarte sigură"! Noi o dăm din boală - n boală, spre victoria finală! Nu ne mai facem bine, nici dacă mâncăm ciuperci cu mărar! Sacâz cu hrean! Rahat cu castraveți...!
Vă spun sincer: eu sunt recunoscător lui Sars CoV2, pe numele lui mic - Covid! Grație perioadei de vreo doi ani, am renăscut în altă piele, chit că mă strânge și-mi irită epiderma și mucoasa naval...nasoală...nazală! Cum să nu mă bucur? Cum mai învățam atâtea despre oameni și omenire, dacă nu era și nițică panda-mie? Să privim cinstit, că mulți avem probleme cu cinstea și cistita - chiar n-am învățat nimic?
Păi, să vedem: de obicei nu mă uit unde zace acul, când bagă manglea benzină, da' ceva pe retină, tot rămâne! Și az' m-am uitat: la taman aceeași sumă, acu' era la 3 sferturi din cât era acu' 2 ani! Nu e ăsta un progres? Mai puțină-n rezervor, mașina mai ușoară, consum mai mic! Dacă pun și c-am slăbit cu bolile vreo 10 kile, mai puțină greutate, consum mai puțin la drum lung... Cum? s-a scumpit benzina? Păi nu-i normal? Ce, chiar trebuie să știm de ce? S-a scumpit și gata - să rămână țările arabe, de unde ne tragem noi, fără profit? Dacă nu cresc prețurile, transnaționalele și-o bagă-n faliment, dau oameni afară, crește șomajul, statul nu are de unde încasa de la proști, nu se mai construiesc spitale și copiii noștri rămân proști online!
Ce...bureți cu perje mâncam noi, dacă nu era taica Covid? Mai vedeam noi spitalele alea de campanie, exact ce ne trebuie nouă în sănătate, unde se operează ca pe front: se scobește cu baioneta, se taie cu forcepsul și se frezează...fripturează... frizeză penibilul? Îți mai aduci aminte, Doamnă? era târziu și era toamnă, pe noi, cu comorbidități, ne frecționa o grijă: să nu crăpăm chiar tăți! Și printre - atâtea boale și damblale, fătam grăbiți, din tomberoane, chiar spitale! De care nu mai auzim nici pâs! (Și răuvoitorii susțin c-a fost un fâs!!!)
Și din Drăgan de-atâta nebunie, na!c-am dat-o-n aia mă-sii - în poezie! Ca să ascundem zgomotul și crima, să priponim absurdul și cu rima: mi se bălăngăne un neuron în țeastă, văzând câți bani zvârlit-am pe fereastră! Ca să primim în loc, un ce? sămânță de scandal? Baroni locali și ochelari de cal? Fire albite, riduri și cu crețuri?
Dar să ne-ntoarcem iar la costuri și la prețuri: în cele câteva ultime decenii, mărturisesc că văd numai tămpenii: deja-s convins că, fără dinți în gură, az' toate au la bază - o făcătură! Cine mai crede că trântorul trufaș, nu moșmondește-n taină vreun mișmaș? Și chiar pe - acei care ne par că-s sfinți, nu îi mai credem - tot le-a rămas ceva ascuns, prin dinți! Să vină el Hristos, c-un clan de popi, ne repezim să credem, dând în gropi!
Mă las de rimă și de poezie, în seara asta pustie și târzie, să vă mai spun o dată: ce drăguț! a fost s-avem de-a face cu un Coviduț!
Datorită lui, am descoperit hominizii de lângă noi, ăia care iau cu pumnul medicamentele, se spală de sărbăutori și sparg nuci cu bucile. Am descoperit esența mascării intențiilor și viața de măscărici. Am introdus in vocabularul uzual cuvinte noi, precum vakcinul, intabulare cu intubare, secreții virgine, analize cu precipitații, profitlaxativele, cefalosporadice cu cefalee lată, tratament prin omisiune, mare senzație de greață etc.
Știți cumva cum de marile planuri sunt hazoase... bazate pe studii care nu spun ceva, da' costă bani grei? De exemplu: cum se reface rețeaua de canalizare, întâi una nouă, apoi, când treburile se mai liniștesc, spargi pe toată lumea, să mai faci alta, alături, pluviala? Nici una satisfăcătoare? Nu are nicio legătură cu COVID - ul?
Da' cu banii noștri, are?

marți, 15 februarie 2022

NOROCEL CEL NOROCOS


"Cel bogat fără tocmeală
Iese fără socoteală,
Dar și cine drept slujește,
Dumnezeu îl norocește."
(Proverb românesc)
_____________
S-a născut norocos nevoie-mare - gurile rele spun că e ceva în legătură cu olița sa și utilizarea ei, dar lumea e rea și invidioasă, nu vede mai departe de lungul nasului!
Cert este că a avut noroc cu părinții lui - două specimene bune de pus pe rană, pentru un suicid extrem de reușit. Ah, nu! niște părinți adevărați, mari iubitori de copchilul lor năbădăios, care au regretat mai târziu că nu l-au aruncat la canal, prin avort spontan și premeditat.
Deocamdată, cât a fost mic, a crescut în puf: îi crescuse pe tot corpul niște puf pufos, ca la rațe, care l-a împiedicat să se înece când a căzut de pe casă în iazul vecinului, unde se cocoțase să admire pe soția nudă a ăluia. De reținut: precocele avea 7 ani! Mai fuseseră și alte dovezi ale norocului său: căzutul cu capul în jos în fântână, noroc că fusese secetă si fântâna era secată! Încercarea nereușită de a mulge taurul, după metoda bunicii: taurul și-a rupt un corn în stâlpul metalic care îi protejase bucuțele mulgătorului emerit! Incendiul din care scăpase fără haine, doar cu cutia de chibrituri, stârnit de personal rămas neidentificat și motivele - necunoscute!
Căzutul de pe casă i-a adus porecla de "Norocel" și o cocoașă față-spate, care l-a făcut neputincios vis-a-vis de muncă, nu și față de femei! Ghinionul s-a transformat în noroc chior: părinții s-au sacrificat să-l crească până la vârsta pubertății - 47 de ani, lui revenindu-i rolul de a-i îngropa, dacă se poate, de vii!
Marele lui noroc au fost, însă, femeile: mici, mari, grase, slabe, rele de muscă sau afurisite de țânțari, toate doreau să treacă prin patul lui! Mă rog, nu era obligatoriu să fie pat, sau patul lui! Nu se știe ce le atrăgea - cocoașa sau altceva, dar se pare că picau ca muștele când inspiră insecticid.
Într-o zi, însă, norocul îl părăsi: ambii doi părinți decedaseră într-un accident de căruță, lăsându-l pe Norocel de căruță cu femeile lui. Numai că nu se mai găsi niciuna care să-l slugărească, cum făcuseră părinții lui, care mâncau fasole 8 zile pe săptămână, că fiul să mănânce piept de pui. Pe scurt, niciuna nu vroia să fie trasă în piept, indiferent de calitatea serviciilor pe care le presta el de obicei!
Niște nenorociți îl sfătuiră să - și găsească de muncă, dar cum munca nu se dorea găsită de el, după 3 zile, renunță. Plus că - cine angaja puturoși escroci sentimental cu handicap fizic?
O idee nebunească țâșni din rămășițele sale de creier: se va călugări! Numai că nici acolo nu a fost loc de trântori patentați, mai ales când el vroia călugărie numai la măicuțe!
Cum s-a terminat povestea? Cum să se termine? - ceva - ceva fusese în olița aia: s-a înscris într-un partid și acum e paznic la ouă, la o fermă de cocoși. Așteaptă o pensie specială pentru scărpinat găini la fofoloancă!
Ce ți-i și cu norocul ăsta!

luni, 14 februarie 2022

ȘCOALA DE ȘOFERI MULT PREA AMATORI

Banc:O blondă se pregătește să plece de acasă, având în mâna ambele chei ale mașinii.
Soțul o întreabă:
– De ce ai luat amândouă cheile?
– Păi nu vezi ce ger este? Poate nu pornește la prima cheie…
_______________-----
Vine de la examen neagră de supărare:
-Proștii ăia, iar m-au picat! Să știi că au ceva cu mine!
-N-au dragă, nimic, doar te cunosc bine: ești la al 4-lea dosar! Când ai început tu școala, examinatorul de azi era în liceu. Colegii tăi de la primele ore de conducere se pregătesc de pensie.
-Nici măcar nu a contat perseverența mea! Doar pentru atât, și meritam recompensată! Când sala, când traseul, parcă e-un blestem! Acum ce-am mai greșit?

-N-ai greșit, dragă, n-ai greșit tu: cu 647 de ore, câte ai făcut până acum, trebuia să-ți dea permis de pilot! Direct pentru elicoptere! Ăștia numai șpagă văd! Tu ești singura femeie în viață, care se fardează cu ambele mâini, în timp ce conduce!
-Acum nu le-am dat nimic, așa, de ciudă! Zii, pisoi, nu conduc eu bine?
-Minunat! Când nu ești pe șosea. Pe trotuar, te descurci. Cel mai bine - pe câmp, când mergem la vânat de iepuri. Uite, cât ai condus pe dealuri, n-ai făcut niciun accident! Răutate mare, la examinatori ăștia - prima dată te-au respins când l-ai dat de-a dura pe prostul ăla din intersecție, care dirija circulația!
-Ah, nu, m-au respins că am frânat așa de tare, că mi s-a lipit fața de volan - căutam frâna cu mâinile, n-o găseam deloc!
-Da!răutate și rea voință - cum poți respinge un viitor șofer, care ocrotește copii?
-Exact!următoarea dată am oprit pe trecerea de pietoni, am deschis portierele, să treacă elevii de la școală. Examinatorul a vrut să salute inițiativa mea, da' nu l-am lăsat, că a vrut să bată din palme pe obrazul meu. Îmi strica fardul!
-Din păcate, nu pot să-ți dau mașina, fără permis, s-o conduci! Facem amândoi pușcărie!
-Și ce, nu vrei să fim și-acolo împreună? Dacă luam permisul, puteai și tu să bei!
-Da' acum, n-aș putea...?
-Așteaptă să iau eu permisul și-o să vezi trai-neneacă: eu conduc...
-...parcă așa nu conduci...!
-... și tu te îmbeți ca porcu'! Nu ca până acum: tu șofezi, eu beau. Apropos! când am plecat la examen, nu m-am putut abține și-am "ras" una mică! Nu s-a prins nimeni, ce proști sunt! Dar jur că data viitoare, îl iau! Barem pe-al tău, și mașina, când mă duc să mă întâlnesc cu fetele!
-Ehei, data aviatoare...! Vezi pe cine iei pe capotă... Cine mai știe, poate atunci ne teleportăm! Te pricepi mai bine...!

PATRIOTISM RETARDAT

-Trebuie să fii obsedat de geopolitică, ca să fii un patriot adevărat! Nu cum fac toți țângăii: flutură steagurile și se bat cu cărămida-n șezut, că-s patrioți! Iote, eu, răzeș din tată-n fiu, de când străbunelul era argat pe moșia lui Miclescu, vreau să lupt pentru patria mea - UE! Nu ca Simion, care se bate-n Parlament, în timp ce NATO trimite trupeți la noi, să ne corupă gagicile, cu țevile lor de tun! Ce, noi nu mai avem nimic pe țeavă, după ce am umplut țara de fierătanii? Că mi-am amintit: ce-au, dom'le, cu băiatul ăsta dus cu pluta, Simion, că el ține cu poporul? Nu mârâie toți că vor bătaie, vor revoluție, să vină haiducii, să ne scoată din belea? Iese cineva în stradă, să lupte cu jandarmii? Și-atunci? Lăsați, măi oameni buni, băiatu', că e vaccinat antirabic, să dea cu ghioaga-n năpârci!

Tare îmi pare rău că n-am putut să ies in stradă, când au vrut să-l dea jos pe președinte. Așa că a rămas tot același președinte la Asociația de proprietari! Ieșeam, dacă nu eram, de trei luni, în carantină! Plus că m-a rugat un prieten, jandarm, să stau cuminte. Altfel ieșeam, eu sunt un mare luptător! De exemplu, abia aștept să înceapă războiul în Ucraina: mâine m-aș duce la luptă! Să ne dea rușii odată, de două ori, înapoi, tezaurul! N-am făcut o zi obstrucție... instrucție, da' ce mare brânză, să tragi cu mitraliera? Am învățat din filmele americane, unde mor toți dușmanii, eroii e rezistenți până la capăt. Vreau și eu ținută de camuflaj, să mă duc la pescuit cu ea, să nu mă vadă peștii. Să omor dușmani și, dacă ei nu sunt, să împușc ciori, că s-au înmulțit, îmi pătează covoarele, când le scot la scuturat.
Mă uit la tinerii de azi: cu ăștia vrem să ne apărăm țara? Ce să facă ei, să arunce cu tabletele-n dușmani? Să plece la război în adidași? Să mănânce shaorma din gamele? Doar să arunce cu scuipat, că la ăsta, se pricep! Noi nu mai avem armată, bine că stăm subrațul NATO! M-am înrola și eu, să fiu mercenar, dar am herpes! Și planctfus! Tropăie în mine cheful de luptă, cum zornăie tiribomba, la bâlci. Ca aerul în țevi, când se dă din nou, drumul la apă! Ca în rața care măcăie, când i s-a răsturnat troaca cu apă!
Ia să ies de-aici, că acuși vine nevastă - mea și mă trezesc ca eroii de la Termoelectri... Termopile: erou și mort!
Își dădu jos, în baie, de pe scăunel, cei 157 de cm și cele 46 de kg, șterse oglinda de salivă, schimbă hârtia igienică și se simți mai bine: era un martir!

DECÂT CU, MAI BINE FĂRĂ!

Rage în mine furia și turbarea:
Îmi povestește un amic:
Cum, dus la mall, poftim urmarea -
A fost tratat ca ghimpe și
nimic!
Când stând la coadă, pașnic și cuminte,
Înghesuit de-un tânăr, se trezi:
-Ia dă-te, moșule, de-acilea!
Îmi dai Covid și eu cam pot muri!
Stupefiat - el nu mișcase-un deget!
Iar celălalt dăduse peste el!
Rămase mască - cum se poate astăzi
Să circule în libertate un... purcel?
Dar n-apucă să zică el vreo vorbă,
Când paznicul, ce scena, urmărise,
Apostrofă godacul urlător,
Care din bezna minții, se ivise!
Surprise! - apostrofatul e dintr-ăia
Care mai mult fuck! Și nici nu tac:
-Vezi, mă, că după ce ieși din tură,
Te aștept afară, să te "fac"!
Abia acum pricep care-i durerea
Și ce înseamnă modul corectiv:
Esența viitorului mai pașnic
E dată de-un modest prezervativ!
Părinți, de vreți la bătrânețe
Să nu păpați rahatul cu susan,
Aveți voi grijă, cum vă setați copiii,
Să nu băgați în societate cal troian!
Și de veți crede că nu-i treaba voastră,
Că nu v-atinge mâlul cel creați,
Vă jur că nu știți ce v-așteaptă,
Și în picioare, cum veți fi călcați!
Puțin, câte puțin, se-adună norii
Ce, din senin, vor revărsa scuipat.
Unii nu vom mai fi atuncea,
Să v-amintim că prost i-ați educat!

marți, 8 februarie 2022

VAI DE MAMA ...!

 Mare e grădina Ta, Doamne...!

-Cum a fost azi primul examen din viața ta de student?
-Sincer, nu știu dacă îl iau! Dar nu-mi fac probleme, iese de-un patru!
-Păi, așa treci, cu 4?
-Nu, dar e simplu: am aflat că, dacă vrei să-ți mărești nota cu un punct, dai 20 de lei! Așa că o să dau 20 de lei!
-Nu se poate, cum să dai 20 de lei și să treci? Nu-i șpagă? Ce, s-a liberalizat șpaga la voi la facultate?
-Pă bune, scrie și-n Regulament! E pe online! 20 de lei - mărirea!
-Nu cred că ai înțeles bine - atunci iei 10, cu bani! Nu se poate! Cum scrie acolo?
-Haide, nație, e clar, uite cum scrie : "Pentru prezentarea la mărirea cu un punct, se plătește o taxă de 20 de lei"! Ce nu e clar?
Propunere

Vouă nu vi se pare că tăgârța din spatele fiecăruia dintre noi, e prea încăpătoare și niciodată goală?
Că Sisif, pe lângă noi, era băiat de mingi la golf?
Nu-i destul că ducem în ea tot soiul de râme vorbitoare, avioane pe cărbuni, grămezi de gunoaie și administrații prost-crescute și rău-educate, un război ne mai trebuie!
Nu putem face un schimb: primim ajutor NATO și le dăm la schimb datoria noastră externă?

SOLUȚIE ROMÂNEASCĂ

La spital:
-Noutăți despre copilul nostru?
-O să vă dăm unul nou, recondiționat: pe-al dvs l-a uitat asistenta pe balcon și l-a luat o pasăre. Posibil, barza, o fi greșit adresa.
Dar ăsta nou e deja bronzat și spune "mama" în trei limbi, câte are!

DECÂT CU, MAI BINE FĂRĂ!

 

(NEW!)
Rage în mine furia și turbarea:
Îmi povestește un amic,
Cum, dus la mall, poftim urmarea -
A fost tratat ca ghimpe și
nimic!
Când stând la coadă, pașnic și cuminte,
Înghesuit de-un tânăr, se trezi:
-Ia dă-te, moșule, de-acilea!
Îmi dai Covid și eu cam pot muri!
Stupefiat - el nu mișcase-un deget!
Iar celălalt dăduse peste el!
Rămase mască - cum se mai poate astăzi
Să circule în libertate un... purcel?
Dar n-apucă să zică el vreo vorbă,
Când paznicul, ce scena, urmărise,
Apostrofă godacul urlător, fără șorici,
Care din bezna minții, se ivise!
Surprise! - apostrofatul e dintr-ăia
Care mai mult fuck! Și nici nu tac:
-Vezi, mă, că după ce ieși din tură,
Te aștept afară, să te "fac"!
Abia acum pricep care-i durerea
Și ce înseamnă modul corectiv:
Esența viitorului mai pașnic
E dată de-un modest prezervativ!
Părinți, de vreți la bătrânețe
Să nu papați rahatul cu susan,
Aveți voi grijă, cum vă setați copiii,
Să nu băgați în societate cal troian!
Și de veți crede că nu-i treaba voastră,
Că nu v-atinge mâlul cel creați,
Vă jur că nu știți ce v-așteaptă,
Și în picioare, cum veți fi călcați!
Puțin, câte puțin, se-adună norii
Ce, din senin, vor revărsa scuipat.
Unii nu vom mai fi atuncea,
Să v-amintim că prost i-ați educat!