MANAGEMENT

     -Domnule Tăgârță, dă-mi voie să te felicit – ai fost ales “Șeful Anului”! Am invitat și niște jurnaliști, vin și niști șefi de la București, vom participa la o conferință de presă, unde te rugăm să ne împărtășești din experiența dumitale, pentru a putea și alții să-ți urmeze exemplul! Rezultatele dumitale în muncă ne impun să vă promovăm ideile, pentru ca societatea să urce cât mai sus și să crească eficiența muncii.

-Apoi, dragii mei! am uitat să trec în CV că am fost, întâia, văcar! Nu eram bun la nimic, nici de zama oului, așa că mi-au dat vacile pe mână. Cu ghioaga-n ea, eram cel mai mare șef la vaci și am devenit văcar profesionist. Tot stând printre ele, am observat că nu-s chiar așa proaste, cum credem noi, o mai fac și pe vacile-ncălțate, altfel n-ar putea circula nestingherite pe șosea, fără să le lovească vreo mașină. Dacă o faci pe vita, se obișnuiește tot omul cu tine și lasă de la el, crezând că nu ai minte deloc. Deși tu ai, dar nu-ți folosește decît la rumegat! Tot de la vaci am învățat că, atunci când nu pricepi ceva, nu mugești ca prostul, iei o figură de vacă bleagă și te uiți cu ochi bovini, la ăl de urlă la tine! Până se calmează, că n-are cu cine se bate, tu ești vacă! În rest, burdihanul plin cu mâncare vegană, sănătoasă, fără iarbă la conservă! Stai ca vaca! la muls și nu te omoară nimeni! Doar dacă ești stearpă, atunci să-ți faci griji, nu-ți ridică nimeni, statuie, dacă nu ești profitabilă! Ba chiar ajungi să te vândă toată lumea, la kil!

Întro zi, era una ploioasă și glodul era până deasupra roții, s-a rătăcit un președinte aflat în campanie electorală, pe la noi, prin sat, și a rămas cu mașina în smârc. L-am scos eu, cu vacile mele, și a rămas impresionat cât de ascultătoare erau, fără să folosesc biciul. A simțit că am stofă și m-a luat cu el. Așa am ajuns șef aici!

Prima dată, m-am luat cu mâinile de cap: cu 4 clase ale mele, ce știam să conduc? Doar tupeul, m-a salvat: m-am prefăcut că le știu pe toate și, deși știu toți subordonații că sunt boschet de Veneția, vedeți vreunul, să comenteze? Că de unde a ieșit, le-a ieșit și lor! Rezultatele au început să apară după ce am pus pe fiecare, să facă ce se pricepe: avem un programator care se pricepe și la electronice, așa l-am făcut electrician și depanator instalații frigorifice, reducând schema cu un tractorist care era pe postul ăla. Nu mai avem nicio problemă! Pe secretară, care a făcut și-un curs de asistente medicale, am mutat-o la dispensar! Face și treaba doctorului, care mai mult nu-i pe-aici! Să vedeți ce meseriașă e, la scos dinții! Și e mama tastarii și la calculator! La noi, fiecare face și altceva, am descoperit doar ce-i place și gata! lucrează și peste program! Nu mă interessează ce face, cum face, treaba merge strună, după cum ați văzut. Iar eu, ca un bun manager, nu fac nimic, doar supraveghez.Și-i mân, cu blândețe, ca pevaci! Ce te uiți, șefule! așa lung la mine - nu ăsta e rostul unui bun manager, să-i facă pe ceilalți să muncească, fără ca el să-și bată capul?

-Nuu e bine! Nuu e bine deloc să declari asta în fața presei și-a șefilor! Mai bine spune că ai învățat de la mine și că ai un doctorat în psihologie, nu verifică nimeni!

SUPERIORITATE

     Cu un aer superior, îi privi de sus pe toți cei aflați în sala de așteptare:

            -Ce vă mirați așa? V-am spus că avem de așteptat? v-am spus! V-am spus că doctorul întârzie? v-am spus! V-am spus să nu vă grăbiți, că, după ce vine, își bea întâi cafeaua și stă la o șuetă, cu madamele? v-am spus! Cum v-am spus și că nu interesează pe nimeni dacă murim sau trăim, dacă o ducem bine sau ducem rău. Dacă îi mai pasă cuiva dacă mergem în sus sau în jos, pe scara evoluției! Cunoașteți, cred! teoria conform căreia mai marii lumii au hotărât să mai murim nițel, unii dintre noi. Cum selecția naturală s-a cam dus dracului, nu e de ajuns, războiul e perimat și blamat și de baba Leanța din Pliscuiți, iar criza economică ar putea lovi și-n ăi care-o stârnesc, a mai rămas bacteria și virusul! Molimele! Nu vedeți că până și calculatoarele au viruși? Și-ncă ce viruși! De ce să arunci cu bomba atomică, dacă rărești septelul dându-i să crape-n el, otrăvuri! Vedeți? bacterii și virusuri, ciuma și holera! Cine a câștigat din treaba asta cu coronavirusul? Ăi bogați! Săracii și amărâții, se duc, bogații, logic! se îmbogățesc! Pe lângă ei, cei mari, se îmbogățesc și alții, trepăduși de-ai lor. De ce să le pese că tu ai dat colțul? se găsesc o mie, să-ți ia locul la cârcași. Atunci mie, de ce mi-ar păsa? Pe mine cine mă încălzește, când mi-e frig? Cine îmi dă un colț de pîine uscată, când n-am de unde hali cozonac? Nu-i mai bine, cum spuneam, să-ți vezi de ale tale și să te doară-n anus, de cei din jur?Mama, de moare, nu-mi pasă! Fiecare cu soarta lui, nu le amestecăm. Fiecare cu problemele lui, să și le rezolve! Dacă e fiecare, pe fiecare, atunci nu mă bag în ciorba ta, nu te băga în ciorba mea! Nu facem mariaj, decât pe hârtie, restul, la tribunal! Dacă facem altfel, facem jocurile ăstora mari, care vor să ne omoare și să rămână singuri. Eu nu sunt așa de prost, să fac cu zic alții, de aceea fac ce cred eu, cu mintea mea! Mie să-mi fie bine! Toată lumea poa’să trăiască, numai eu să nu mor! Gata cu prosteala, eu o să-mi văd numai de pielicica mea, fiecare să și-o apere pe-a lui!

            -Domnul Țâfnă? Poftiți în cabinet, v-au sosit analizele!

            Iese după jumătate de oră, cu față de cadavru viu:

-Ce mă fac, oameni buni? mi-au spus că mai am maxim jumătate de an, de trăit! A spus-o, de parcă citea horoscopul, nu-mi spunea că mă duc! Oameni lipsiți de suflet, nici măcar n-au luat-o pe ocolite, să nu-ți dea cu paru-n cap! Numai de coada lor, le pasă, de ceilalți, nu!  Acum ce mă fac, că o să mor? Ce vă uitați așa la mine, de parcă sunt și îngropat? Nu vă pasă că un semen de-al vostru, moare? Așa de tare v-a înrăit propaganda asta, că nu vă pasă de mine? Nici măcar nu văd vreo umbră de compătimire, parcă aș fi un câine, nu om! Animale fără inimă, ce sunteți!

CALUL ȘI JOCHEUL

(Orice asemănare cu realitățile din România, nu este pur - întâmplătoare!)

    Când mai erau 16 minute și începea cursa, calul și-a întors dosul, către jocheu, a ridicat coada și i-a arătat acestuia cât de mult îl prețuiește și cam ce înseamnă colaborarea lor. Jocheul, cu prea mulți ani de experiență în călărit pe alții, n-a părut prea impresionat, deși l-au apucat ceva transpirații – dacă nebunul de cal a auzit ce înseamnă grevă, tocmai acum, când jocurile sunt făcute? Și-a luat inima-n proteză și s-a calmat – auzi! să se ia după un cal de curse expirat? Las’ că pune el mâna pe cravașă și-o să-l facă pe nesimțit, să alerge cum vrea el! Spume, îl face, trebuie ca azi să câștige cursa, de-ar trebui să care el, calul, până la finish! Miza era enormă și interlopul care îl angajase îi dăduse de ales: ori câștigă, ori câștigă un buzunar de cangur, făcut cu șișul.

             Doar că pe favorit îl durea sub coadă de ce-i trecea jocheului prin minte: descoperise că fusese călărit prea mult, prea des și răsplata fusese doar același fân și filme porno cu iepe, bune mai mult pentru jochei. Crescut ca un cal cu obraz subțire, trăgându-se dintro familie de cai nedați la plug, ci crescuți în stil mediu, nu ridicase niciodată obiecții când curelele îl strângeau cam tare, când vreun jocheu uita să se mai suie pe cântar, de-i rupea spatele, sau când jocheul uita pe cine călărea și-l lovea cu biciușca. Educat să dea ce e mai bun din el, să fie printre primii cu orice preț, dorea să ducă tradiția familiei sale mai departe, iar onoarea lui de învingător să rămână neștirbită. Însă, după ce aflase că în sângele lui curgea și ceva sânge de cătâr, se simți umilit și se gândea tot mai des la întoarcerea armelor sale de catâr, împotriva sistemului care-l călărea dintotdeauna. Așa că momentul i se păru oportun acum, când începea cursa cea mare. La dracu’ cu deșelatul pentru alții, putea să alerge și singur, fără jocheu, doar pentru interesele sale!

            Jocheul, mare cât un țâr mai răsărit, n-avea cum să se impună în fața ditamai armăsarului ce poza în revistele hipiste. Așa că încercă cu zăhărelul să-l facă să se răzgândească: scoase o bucățică de zahăr și i-o trecu pe sub nări. Calul se preface că plouă – mirosi că zahărul nu e de calitate și se simți jignit. Jocheul mai scoase un cub și mai încercă odată – de data asta, noul cubuleț era, cert, pentru boieri, dar era prea puțin că să accepte să se pună șaua pe el. Așa că degeaba alergă omul cu șaua după cal, animalul, tot animal! nu se lăsa ajuns. Auzi! tot cu trucuri din astea ieftine căutau să-i pună zăbala-n bot!

            Jocheului i se ridică părul pe șira spinării: minutele treceau și idiotul de campion rumega doar revoltă, nu să vrea să participe la cursă! Îi veni o idee: să se prefacă și să se dea bătut, știind că animalul nu știa decât atât: să alerge pe pistă , până la capăt! Dar asta nu putea s-o facă fără jocheu, adică fără el, și va ceda conștiinței lui de cal de curse. Ostentativ, îi întoarse spatele și făcu vreo 10 pași, fără să privească în urmă. Să vadă afurisitul! cine-i șeful!

            Când  privi, însă, în spate, nu mai văzu calul unde îl lăsase: acesta, cu ditamai sacul cântărind suta de kilograme, deghizat în jocheu, era aliniat la start! Nimeni nu obsevă impostura, așa că startul fu dat și începu cursa. Care fu cîștigată, detașat de jocheul – sac și campion!

            Jocheul tocmai terminase colecția sa de înjurături, când armăsarul ajunse în nișa lui. Și omul fu mai mult decât surprins, să audă ce-i spunea calul, cu glas omenesc:

-Bă! fanfaronule! ai văzut că se poate și fără tine-n cârcă? Parazitule! eu te duceam pe tine, nu tu pe mine! Eu trudeam, nu tu! care mă mânai doar ca să-ți fie ție bine! Degeaba îmi șopteai că ții la mine și că ai face orice pentru mine, te duceai acasă și eu rămâneam sleit în grajd. Atâta știti – să călăriți! Pe ăl de sub tine, care e doar o unealtă, nici nu contează că are suflet sau nu! Na! ți-am demonstrat că se poate și fără tine! Că mă duce capul și pe mine, nu sunt chiar un animal prost, din care să scoți untul, din el! Eu am câștigat, ca de obicei, pentru că sunt un învingător! Tu ai căștigat, pentru că ești un profitor! Dar eu sunt cel mai câștigat: rămân în cursă!

-  Dar... dar cum se face că vorbești?

- Vorbesc dintotdeuna, doar că nu aveam cui să spun! Acum s-a umplut paharul și mi-am propus să demostrez că nu-mi trebuie jocheu, ca să fiu cineva!

MESAJ CĂTRE IUBIȚII MEI PRIETENI!

     Mă bucur că nu m-ați uitat! Nici eu nu v-am uitat, dar împrejurări nefericite m-au cam împiedecat să fiu prezent în arena  aricilor. Din cauza unei "mici" intervenții chirurgicale, am poposit o vreme prin spitale și clinici, nimic grav, pot să spun că am avut noroc - dacă mă pălea acum, nu prea aveam unde să mă duc! Toți sunt morcoviți de COVID, nu poți trage un fâs și intri-n carantină. Momentan sunt, și eu, tot în carantină, mama si fratele meu fiind internați cu coronavirus, eu fiind suspect, cum sunt eu de obicei - suspect! Cu această nefericită ocazie, am avut oroarea... onoarea să fac cunoștință cu sistemul sanitar, din interiorul acestuia, cam în genul în care faci cunoștință cu Moby Drik, din burta balenei ucigașe. Nici așa n-am fost prea cuminte, după cum știu bine unii dintre voi, în lipsă de scule corespunzătoare, am postat pe FACEBOOK, și pot spune că plictiseala zăcutului în pat a fost chiar productivă. Îi înțeleg acum pe cei care preferă să zacă precum balega-n drum, le fată repede mintea, idei. Mie mi-a fătat draci cu coarne ascuțite și sămânță de limbariță, dar n-am rezolvat vreo brânză cu ceapă - n-am mișcat niciun creier responsabil cu dezvoltarea cognitivă și nici n-am făcut prea mulți pureci dați cu Tocmosan. Dau și eu din clanța mea de arici, în timp ce anumite paricopitate fac pe dracu-n patru, să mai bulească din țara asta, ce n-a ajuns bullit. Ce nu înțeleg eu, este cum naiba, pe zi ce trece, suntem mai superficiali? Are vreo legătură cu stricatul la burtă, durerea de cap și creierul pane(cat)? Au rămas cu deș'tele strânse pe potențiometru? Văd că se cam lasă cu decese, așa că ar fi bine să mai belim și ochii!

       Multă baftă, vă urez! Și-mi urez și mie, simt că o să cam am nevoie de așa ceva!