RĂSTURNARE DE SITUAȚIE

Ce ne făceam dacă musiu Sars Covdoi era o chestie spectaculoasă, gen urinatul într-un club de fițe sau circulațiunea cu telegondola, pe sub Insula Șerpilor? Hmm? Nu v-ați gândit la asta: să nu fi fost coronavirus ucigaș, ci un soi de "iarbă", care să te ducă în lumea unde creșterea prețurilor, te face să renunți la Pampers? Dacă ar fi fost așa, ar fi fost minunat: nu trebuia să ne mai spălăm pe mâini, chestie care dă fiori la milioane de rumâni! Și nu am mai fi purtat măști sau le-am fi purtat cu plăcere, fără să mai băgăm în seamă încălcarea a nu știu ce drepturi, oricum, de rahat! Poate am fi rânjit, ca plembeii, unii, la alții, cu capul plin de vălătuci, bucuroși că suntem cu capul în nori. Fiole cu COVID, s-ar fi vândut pe sub mână, fără a mai fi nevoie de a mai ajunge la spital, care ar fi rămas, pașnic, să omoare, în continuare, doar cronici și ceva malpraxis. Da! dar ar fi dat faliment cei ce vindeau spirt diluat cu apă de ploaie, ventilatoare cu cărbuni, CO2, pastile cu cianură, cât să scurteze durerile celor sănătoși. În loc să stăm în beciuri, la 2 metri de orice șobolan, scoteam pieptul afară și ne pupam ca tâmpiții, pentru fiecare prilej de sărbătoare, basca, la pomeni și înmormântări! Tânăra generație fără perspective în domeniul muncii clasice, ar fi subzistat vânzând la negru, praf de COVID, fiecare dintre noi devenind consumator frecvent de antivirale cu țuică și mujdei. Elevii nu ar mai fi mers la școală, profesorii ținând lecții on-line pe tema etnobotanicelor pe care le consumă cu succes. Singurul pericol ar fi fost, dar nu pentru toată lumea, ca purtătorii de coronavirus să voteze cu singurul partid care n-a depus liste, să ne trezim guvernați de covizi. Ah! și n-ar mai fi fost atâta scandal pe tema vaccinării, ultimul subiect fierbinte, care ne face să uităm de încălzirea globală. Eu zic că COVID-ul ăsta ne-a învățat ceva: nu tot ce zboară, se mănâncă! De-aia nu zburăm noi, că ne mâncăm între noi!

NE BATEM JOC DE TOATE!

 NE BATEM JOC DE TOATE: de noi, de viitor!

Trăim pe o friteuza și mestecăm amor!

Suntem așa năstrușnici: glumim pe seama noastră,

Deși, paradoxal, suntem... cam duși de-acasă!

Suntem așa deștepți, ne rabdă și pământul,

În timp ce-n căpățâni ne bate, lesne, vântul.

Nu suferim jigniri, doar ne jucăm cu ele!

Le aruncăm la dos, la oale și ulcele!

De-nalță unul, capul, cu mutra de savant,

Dispare, se topește, lăsând locul vacant!

Stăm tupilați, cu coasa, să râdem de urâtul

Care e înțelept! Ca să-i luăm, noi, gâtul!

E bun, e prost golanul, dar merge, e de-al nostru!

Ce dacă ne trezim, că ne-a montat căpăstru?

Și râdem, ca ciuperca strâmbă, fără pălărie,

Chiar dacă lucrurile nu-s, cum ar putea să fie!

Ne batem joc de toate: de fețe, de ghiolbani,

De buni samariteni! Dar nu și de golani!

Și uite-așa, uituci, doar cu puțin noroc,

Am devenit, la proști, bătaia lor de joc!

O LUME FĂRĂ PROȘTI...

Ce-a fi dacă ar dispărea toți proștii și ar rămâne doar deștepții? Ar fi vreun dezechilibru, s-ar prăbuși toate regulile, ar fi un cataclism? Mai degrabă o cata-clismă! Nuuu!după părerile specialiștilor de la universitatea din Cuca Măcăii și a profesioniștilor din domeniul dezvoltării pelviene, rasa umană ar trăi mult mai bine, fără proști, numai cu deștepți. De aceea se explică cum de ce, prin plasa selecției naturale, trec din ce, în ce, mai mulți deștepți făcuți cu ciocanul, în WC-ul gării. Nu ați observat că tot mai mulți neagă că ar fi tălâmbi, ceea ce le și reușește? Explicația e simplă - vor să scape de pericolul extincției! Nu simțim noi, dar treburile mari merg fulminant de bine: nu mai paște prea mulți, oile, vacile și struții, nu se înghesuie nimeni la măturat gunoiul, stă mai bine sub preș, nu se mai spală buda, după întrebuințare, să vină proasta aia de femeie de servici! Roaba, dar nu a lui Dumnezeu, devine piesă de muzeu și piesă de teatru, iar secera și ciocanul intra în patrimoniul UNESCO ca obiecte de torturi cu frișcă și fructe de pădure. Noroc cu pandemia, că am învățat să ne spălăm pe mâini, deși am învățat altceva de la Pilat-Pilung din Pontul Euxin! Partea proastă e că dispariția proștilor și emanciupirea deștepților nu aduce venituri, ci plecaturi la buget, proștii fiind singurii care dau și, mai mărar, iau! Sunt singurii care muncesc cu adevărat, singurii care plătesc dările la stat! Singurii care își plătesc facturile și încă, la timp! Singurii care nu intra în insolvență sau faliment programat, stau pe baricade, până nu mai au baricade și cad cu cracii-nainte. Singurii care fac împrumuturi, să cumpere home cinema și spa, și care le și achită, spre mândria familiei mâncătoare de scovergi, dar cinefilă! Și dacă proștii n-ar ieși la vot, s-ar alege praful din toate partidele bune! Până la urmă, să rămână așa cum este, întotdeauna trebuie să fie două lături, din bătălia cărora iese progresul cu limba afară. Și ce se naște din progres, coocoo, prinde! Nu mai fiți negativisti - nu mai ține cu "E proști, da' mulți!", ci mai degrabă, invers!

MESAJ DIN SUFLET, PENTRU PRIETENII MEI

        Nu am murit decât în mintea mea, dar n-am mai trecut pe aici, să vă văd și să fiu alături de voi, dragi prieteni! Mă simt un arici vinovat, se pare ca nenea COVID m-a cam scos din balamale, nici unse, nu alunecă, tot scârțâie că s-a dus traiul și mi-am mâncat mălaiul! Deși v-am cam trădat, fugind pe FB, văd cu stupoare că sunt păcătos-rău, deși n-am mai postat demult, încă mai sunt ființe  bune la suflet, care citesc ce-mi debitează mie, neuronii sporadici. Să moare mâțul lui Pandelică! dacă mă așteptam să mai fiu primit în rândul rumegătorilor de litere, mai ales că râsul meu s-a tranformat în mănuși și căciulă. De! asta e soarta râșilor, să rânjească din fața șemineului, unde le stă blana, întinsă, dacă nu mai pot stîrni alt râs! 

       Din păcate, eu nu mai stârnesc râsul, nici dacă mă dezbrac... de caracter, anul 2020 și-a făcut de cap și de ciolane, punând amprenta și bocancii, pe pisicul! pardon! psihicul meu. Cred că mi trage de la purtatul măștii - nu se mai oxigenează, (decât exterior) cevașilea urme de creier!

       Serios! vă rămân veșnic recunoscător că nu m-ați uitat, deși eu am fost cam foarte neserios! Ca și perioada asta, care pentru mine a fost cam nașpa, cu boli, morți, bolnavi și șefi dobitoci, nici moi n-a scăpat de countrystress-ul zilnic, de emulația minților rebele și gușate, de un sistem sanitar înfrățit cu BOR și groparii umanității, rămânând doar o expresie a depresiei post-covid.

     Perioada asta a fost, totuși, și una cu învătățuri de minte: am învățat că nu toată lumea e turbată, că oamenii buni, n-au dispărut, și, cu toată explozia de prostie, interes și meschinărie, majoritatea oamenilor rămân oameni, lăsând porcii și hienele, deoparte!

   De aceea promit că am să încerc să nu mai dezamăgesc, viața e prea scurtă, ca s-o risipim pe trăsnăi și lucruri murdare!

Vă mulțumesc! 

 

Arici, am fost! arici sunt încă, 

Și-oi fi cât pot să mai bârfesc,

Că din pustiul rău, ale minții,

Îmi iau curajul să trăiesc!

Nu-nțep pe orișice podoabă,

Nu merită să-mi dau din viață

Vreo clipă, chiar fără  de speranță,

Ca să rămân, etern, paiață!

Mai mormăi eu, pe la petreceri, 

Să mai trezesc, din somn, gorile,

Să mai îndrept săgeți gingașe,

Să umplu, ochi, cutia milei!

Mai viu, mai mort, mai umilit,

Mă-ndrept de spate, cu sfială, 

Ca să trudesc la nesfârșit,

Să nu dau lumii, socoteală!

Înțep, mai gâdil și orgolii, 

Dar îndărăt, nu pot să dau:

În calea falei și-a minciunii, 

Până la moarte, o să stau!

Să nu mă părăsiți, prieteni!

Nu pot să fiu arici la nesfârșit, 

Dacă nu simt că-mi sunt alături

Toți oamenii, pe care i-am iubit!