Nu știu ce la vine unora, să plângă după armata de pe vremea lui Ceașcă, aia care era baza la muncile agricole! Nu era niciun inamic pe câmp, da' nu se mai mergea la sală, se mergea la "sfeclă de zahăr", cartofi, porumb, struguri! Sau cu care se făceau construcții, respectiv cu pușcăriașii. Diribiștii, cu care nu era bine să te joci de-a războiul! Cel puțin, nu erau ținuți cu televizor și papă, pe gratis! Ca absolvent de liceu militaur și de instituție militaură de învățământ superior, am urât, ulterior, uniforma care mi-a lăsat cicatrici - și azi am tendința de a lua poziție de drepți, când îmi vorbește un șef! Dacă e șef și nu "superior", Mangafa, mameluc, capră de tăiat lemne... Cu toate astea, nu uit educația pe care am primit-o: am plecat de-acasă plod cu muci în bărbie și am revenit plod cu batistă și coloană vertebrală. Mă bate Dumnezeu să zic că a fost minunat, glorios sau total educativ: nu întotdeauna cei care ne "educau" erau ei, înșiși, educați, și nici chiar educatori! Cel puțin am învățat să supraviețuiesc și mi-a prins bine lecția! Pe atunci mâncai naționalism cu margarină și cu ceai plin de bromură. Și erai destul de prost, să-ți iubești țara, poporul, istoria...! Plus limba română, la mare rang atunci!
Mă doare-n fâs! dacă nu place ce zic - am mâncat prea mult orez și tone de cartofi, ca să-mi pese! Îmi pare rău pentru colegii care nici acum n-au înțeles că atunci era greu pentru toți, fiind în aceeași budă, dar exista, totuși, spiritul de familie, azi - dispărut!
Câți din cei de azi s-au întrebat cam cât costa statul român socialist, să întrețină atâta armată de răcani? Comparativ cu armata de azi, poate mai puțin! Prin urmare, se reducea din cheltuieli prin activitățile neplătite - exemplu: filmările lui Nicolaescu, unde masele mari, populare, erau trupeți neplătiți! Urât din partea comuniștilor, și inechitabil! Azi nu mai mișcă cineva un pai, chiar plătit, ce să mai vorbim de crăpat pe front!
N-am murit de foame, viermii sunt și ei, hrănitori! Cum n-au murit milioane de români, chinuiți de tablagii ce numărau mai bine chiloții din magazie, decât oamenii din subordine. Unii ofițeri nici măcar la nivelul tablagiilor, nu ajungeau, dar, în genere, nici generali de mucava, nu erau, precum azi.
Ce ne facem noi, azi, în caz de război? Poate bagajele! Poate turism pe tărâmuri exotice! Poate oale și ulcele! Până vine NATO, cu generalii lor, generalii noștri abia își schimbă scutecele. Faimoasa armată de răcani, devenită trupa de mercenari, plătită ca femeia de serviciu de la grădiniță, nu cred că-și vor scoate praștiile și vor doborâ avioanele inamice, că n-are cine le dea ordin, să arunce cu toroipanul! Noi, care fabricam cele mai eficace pușcoace din lume, dotăm forța de apărare cu toate știfturile, chit că-s agreate de toți împușcații! Bine că s-a renunțat la tigăile de luptă, altă mâncare se prepară în navele și aeronavele soldățești, prevăzute cu sisteme de autodistrugere în masă.
Avem mai mulți generali, decât Hitler, și mai mulți politruci, decât Stalin! Torpilată chiar de statul român, armata propriu-zisă nu cred că face față să păzească o stână fără câini! Bombardată cu pupincuriști, trompetiști, farsori, ariviști, ce pretenții poți avea de la răcănime, chemată să câștige un colț de pâine?
Împing scandalul mai departe, fără să vreau a jigni militarii-militari de carieră: dacă ne atacă canibalii înarmați cu bâte, până reacționăm, ajungem pe masa de Paște, drept sushi! Am văzut că ceva strategie există, la atacul COVID-ului asupra libertății și democrației, bașca asupra justiției și statului de stâng!...de drept!..de stânga - mprejur!
Zic să ne pregătim rația de supraviețuire, ca la cutremur: lanternă, șiș cu arc, conserve expirate din stocul NATO, punga cu oxigen, analgezice... În caz de război, vom fraterniza cu inamicul, care s-ar putea să ne vrea binele!
