MESAJ PENTRU PRIETENII ARICIULUI DELĂSĂTOR

     Recunosc, sunt un nemernic de Arici, care una zice, și alta face! Nu sunt prea consecvent, de când am rămas dezamăgit de reacția celor care mă mai citesc: de când am făcut blogg-ul ăsta, m-am tot rugat în stânga și-n dreapta, să comunic cu alții! Știu! sunt cât se poate de nesuferit, nici la umor nu mă pricep, sunt cinic și chiar măgar, uneori, dar nu m-am așteptat să nu enervez suficient, încât să am un feed - bec cu incandescență! M-am rugat în genunchi, am urlat, am dat din mâini și din copite, nimic! No comment, no reactions, nothing în pădurea verde! Cu toate acestea, sunt extrem de bucuros, mi s-au înroșit și țepii de bucurie, nu am fost tras pe linie moartă, cum credeam, mai sunteți unii care citiți tâmpeniile mele! Vă mulțumesc pentru asta! Din sufletul meu de arici păgubos!

      Și mai trebuie să recunosc ceva: am trădat blogg-ul, scriind mai mult pe FACEBOOK, care e un mare trădător: te momește cu audiența, apoi te lasă cu fundul gol și cu dinții, afară! Rușine mie, aici era treaba mai serioasă, deși mai puțină audiență! Asta e, când ești lacom! Vorba lungă, sărăcia omului! - nu vă mai plictisesc, dar încă o dată - mulțumesc pentru apreciere!

METODĂ DE CONTRACEPȚIE - CIOCANUL!

-Ionele, ce facem?

-Stingem lumina și ne culcăm!

-Și cu treaba aia, cu ciocanul, cum rămâne?

-Analizăm situația la rece!

În țara unde să gândește cu prepuțul, ca să nu intrăm la idei, acestea sunt ucise din fașă, cu ciocanul. Din lipsă de vizuină...viziune, decât să te dai pe spate, să găsești soluții, mai simplu e să spargi dinții națiunii, cu un obicet cotondent. Asta, până s-a descoperit... amenda!

Sper că n-ați uitat vremurile glorioase când te duceai la WC-ul din fundul fundului, cu declarația în sulul de hârtie igienică, de frica amenzii? Ah! ce dor mi-e de vremurile alea! Apropos! atunci, dacă veneau inundațiile, ca să mă urc pe casa vecinului, cum ar fi trebuit să completez declarația?

Nu știu cum reușesc autoritățile să îmbrace un aspect normal, cu o inepție de natură contravențională! Ăștia n-au nicio treabă cu vorba bună și implicarea cetățenilor în actul de administrare! Tragerea de moț din partea Primăriei Bârlad, aia cu amenda dacă mai depozităm nuș'ce pe stradă, inclusiv mașini, a obosit și curcile de atâta râs. Țin să precizez, pentru cunoscători, că o regulă pe care tu o faci, dar nu o respecți, nu i-o bagi în sân, altuia, că e veninoasă, se întoarce și te mușcă de locul pe care te așezi de obicei. Ți-o bagi ție, întâi... Mă doare clănțăul și geme tastatura de când mănânc...despre lucrările în plină zi, cu un trafic bolnav de indicatoare aruncate cu lopata, și unei minți crețe i se scoală ideea că ar trebui făcut, ceea ce trebuia făcut demult! Adică ordine și curățenie la locul de muncă! Normal, cu ajutorul vestitei amenzi! Când se umflă asfaltul din cauza șuvoiul de sub, să ameninți populimea... Da!e nevoie de reguli, dar nu te apuci să le aplici abia când dai de dracu' și simpatizanții lui. Mai tai și cornițele la ai tăi!

Ca și omul, toate îmbătrânesc! Numai creierul mic și bolnav, funcționește! Cum e al meu: dragi tovarăși și prieteni, lăsați bâlciul și circul, spuneți-mi cum mai e solul de sub oraș! Tot obsedat am rămas, am vise erotice cu golurile pe unde erau odată pânzele freatice! Nu de alta, dar puhoaiele din ultima vreme au căutat pe unde să se strecoare, cărând cu ele și concepțiile despre lume ale autorităților. Un studiu geologic, ceva...?

Ce m-a apucat? Nimic serios: ieri, într-o comună învenin...învecinată, cineva povestea că, la următoarea ploaie cu bulbuci, rămâne fără gard și fără juma de magazie. Cum a fost secetă, malurile pârâului din spate s-au măcinat, a venit apa și le-a luat, dacă mai vine o dată, numai soacra - n curte - noată! Cu ani in urmă, erau niște metri până la gârlă. Să lăsăm bancul cu "trebuia făcut canal betonat", recunoașteți că vă doare la spate ce-i dedesubt, important e să nu pierdem grătarul! Parcă am auzit de niște scufundări de teren, fără echipament adecvat... Pe zi ce trece, îmi tremură vizuina de la câte-un camion mai acătării, senzație tare pe care n-o aveam cu ani in urmă. Când o tremura de la un purece altoit...!

Doamne, ferește-ne de necazuri și autorități incompetente, deși e pleonasm! Care ar trebui, dracului!să-și mai ascută ciocanul ăla, cu care avortează problemele importante!

EDUCATIE ZOOTEHNICĂ

-Tati, care e diferența dintre un bou și un taur?

-Vițelușule, uite cum stă treaba: boul e soțul vacii! Taurul, amantul! Concluzia: numai boii se însoară!

-Și tu nu este însurat cu mama? Ești un mare bou?

-Vaca de mă-ta e însurată cu mine, nu eu! Eu am rămas taurul comunal!

-Păi mama nu-i vacă, că n-are ugere!

-N-are nici...! Ei! când am cunoscut-o era o junincă cu ochi umezi, care acum s-au uscat, sub ochelari. Mă rog, și-atunci pășea tot ca o vacă, da' n-avea fundul mare ca acu'! Seamănă cu vaca aia bătrână, de bunică - ta: slabă, cu fundul mare!

-Tati! de ce vorbești așa urât despre toți, de parcă sunt animale și tu, om?

-Pentru că n-am păscut cu toții, în aceeași turmă! Nu mi-a plăcut să merg cu ciurda, ca toți ceilalți, sunt o fire poetică. Decât să fac o brânză, cu toți boii în rând, mai bine o pastorală, pe dealuri. Toată viața am rumegat problemele pe toate fețele, și, cu excepția coarnelor pe care mi le-a pus mă-ta și crede că nu știu, am dat cu cornul când a fost nevoie. Până mi-au tăiat cornițele, că mugeam prea tare! De atunci, prefer să fiu bou bătrân, decât vițel neînțărcat, cu caș la bot. Și când îi aud pe toți rumegătorii, că mu-mu-mu! pe la colțuri, îmi vine să dau cu copita! Zilele trecute m-am trezit cu un boulean bine înțolit, de la minister, care m-a rugat să - l las să mulgă și el, ceva! Noroc că nu l-a pălit prea tare taurul pe care-l mulgea!

-Mama mi-a spus că n-ai multă școală, e adevărat?

-Ca să fii un văcar perfect, n-ai nevoie de școală multă! Câți "jupâni" cu carte multă, și boi încălțați, n-am văzut eu...! Când mi-am terminat eu studiile, în clasa a IV-a, am intrat la un master privind furajul bio și modicarea genetică. De atunci, am mai făcut niște cursuri la coada vacii. Iar în exercițiul funcțiunii, parcat la umbră, pe coclauri, am terminat și 3 tratate de zoofilie! De aia vorbesc așa - defect profesional! Vorba aia veche - Decât bou la oraș, mai bine - n satul tău, rândaș! Tu mă vei moșteni, că sunt unic, nu degeaba toți îmi spun că sunt văcarul satului! Unicul!

RETROSPECTIVĂ CU EFECT ADVERS

 

Să văd dacă am înțeles: România nu mai poate de bine, românii e la locul lor, toate bune și frumoase. Și totuși...!

Nu merg prea departe: mă uit in jur: grație destinului, înainte de '89, am trăit în România și am fost și "pe-afară", așa că am de unde face comparație. Am să mă refer doar la orașul meu natal - Bârlad, unde m-am jucat în țărână, am luat niște bătăi, am învățat cât s-o șterg de-aici și-am ajuns să-mi organizez "parcarea" finală, tot aici! Practic, nu mai plec de-aici, decât spre o lume mai bună! Apropos, cum o fi lumea de dincolo, aia "cea mai bună" - capitalistă, comunistă, monarhistă...?

Ce se vede în orașul meu? Odată cu vreo 80.000 de băștinași, acum nu știu dacă mai are 50.000, dacă nu-i punem și pe ăi din cimitir. Aveam fabrica de rulmenți, care și acum e pe rulmenți, doar că nu mai hrănește târgul și 'jde de mii de oameni, ci e o palidă fantomă a unuia din cel cele mai renumite brand-uri. Bârfele clocesc că, pe vremea lui Ceașcă, avea o secție de prelucrare diamante și mai făcea și componente pentru armament. Grație vizuinii...viziunii clasei cu dizabilități politice, acolo unde îi duceam sufertașul lui tata, acu apare un mall, monument al dezvoltării urbei și turbei. Acum se vede cine are "bile"!

Odată era și-o fabrică de lapte, cumpărată și vândută, vândută și cumpărată. Tot grație unor binevoitori anonimi, cunoscuți de toată lumea, nu mai face nicio brânză, după ce s-a vândut tot ce era de vândut, rămânând restul...Resturi!

Cu tradiție în domeniu, orașul fiind odinioară și nițel textilist, azi o umbră a fabricii de confecții respiră greu printre chinezării și câteva ateliere, dintre care unele s-au închis din prea multă fericire.

Fabrica de mobilă doarme și ea în boscheți, pocnită la cerebel de lipsa forței de muncă, dar aici stăm bine: există mulțimi de mici întreprinzători, mai mult sau mai puțin autorizați, confruntați cu aceeași forță de muncă, dar și cu o piață care abia își deschide picioarele pentru produsele care par a fi din lemn, dar nu-s!

Turismul fiind la baie și cu apa trasă, nici dacă ești localnic nu știi decât că o să calci în el, la fiecare pas. Odată cu o mare comunitate evreiască, azi sunt puțini care știu câte cimitire evreiești sunt, unde zac și dacă există vreo sinagogă prin zona asta crepusculară. De fapt, nu cred că știu prea mulți ce personalități românești sunt legate de urbe, exceptând poate pe Cuza și Dej, plus vreo doi politicieni actuali notorii!

Politica ultimilor 30 de ani a înmulțit precum ciupercile oligofrene, băncile, fără de care n-am simți că trăim vre-olecuță! Saloanele de îngrijire personală, mai ales de făcut ghiare! Farmaciile, service-urile auto, rablele parcate peste tot. Sălile pentru evenimente, românul e petrecăreț chiar și când moare mă-sa!

Orașul cu cele mai multe biserici, raportate la fostele mii de locuitori, are străzi pe care comunele învecinate le renegă, fiind de secolul XVI. Vechiul scaun de judecată a Moldovei și al doilea mare centru cultural din zonă, după Iași, azi slujește pieței supermarket - urilor, depopulării și figurilor de stil, pistil și kil.

Savanții de buzunar, purtătorii de nădragii altora și gânditorii lui Caras cu barbă vor sări în ...sus, în jos nu pot, că vremurile sunt în schimbare, nu putem rămâne ancorați în trecut!

Așa este, numai că, visând la Eden, nu te apuci să faci un WC! Și cu atât mai rău e când nu te mai leagă ceva de un loc, o țară, un popor!

Dincolo de statistici, realitatea e crudă: degeaba curge râul de lapte și miere, prin fața porții, dacă nu ai pod, barcă, linguroi pe măsură, dacă malurile lui au garduri înalte și-s cuplate la curent! Și apoi, să vedem facturile!

POVESTEA UNUI ORĂȘEL

(NEW!)

Precum în cuceririle spaniole, epopeea orășelului începe odată cu transformarea lui din cătun, în sat. Cum se întâmplă când devii din ce, în ce mai mare, urci pe panta socială, crezându-te șmecher, cazi, ca apoi să-ți rupi urechile și să începi să-ți plângi de milă!

Atestat documentar pe la secolul XV, odată cu faptele de arme ale prăștierilor locali din Oastea cea Mare a țării, azi numără vreo 7000 de suflete, fără găini, câini, mistreți, hiene și alte orătănii. Cam cât o comună obeză, care a consumat prea multă fast-food-ărie și nu recunoște!

Satul devenit comună a luat-o pe poteci greșite: cuprinși de pandemia umplerii României cu orașe și comune noi, poli-tacticienii noștri, prin 2003, spre marea bucurie a băștinașilor, au kkt un nou oraș! Ceea ce n-ar fi fost rău, dacă îl mai și păzeau de ce-a ur-MAT!

Să vorbim acum despre apariția conqizdadorilor: la începuturi, majoritatea indigenilor erau niște românași cuminței și devreme la cârciumă, în timp ce viitorii cuceritori erau și ei destul de cuminței în băncuțele lor. Folosirea prezervativelor înțepate cu sula și politica Europeană de mătrășire a diferențelor etnice au dus la transformarea minorității, în majoritate, și la politica pumnului în muian, aplicat recentei minorități. Mai pe scurt, etnicii au câștigat, dacă nu alegerile, cel puțin un cuvânt greu de spus, fie el și murdar. În timp ce indigenii au fost copleșiți de indieni și învățați cu tăcutul! Dacă în tinerețe (nu) au fost cuminți...!

Istoria locului înregistrează deja două războaie atomice cu săbii, soldate de fiecare dată, cu incendii și cotoiți, stropite din belșug...! La care au fost invitate să participe și forțele de ordine, uneori insuficiente să împiedice pârlirea porcului de împăcare!

Puținii sinucigași indigeni și-au schimbat profilul Facebook, în timp ce alții au renunțat la tradiții și și-au luat lumea-n cap, fugind rupând pământul. Dar conqizdadorii nu se opresc aici, odată expansiunea pornită: au inceput vânătoarea de muște prin comunele învecinate, vizând orașul - munipiciu din apropiere. Visele lor erotice, cu grătare în flăcări, par să pârlească pe toată lumea!

Atacurile nu au dat chiar întotdeauna rezultate: în unele localității, expansioniștii s-au izbit de rezistența etnicilor locali, care s-au temut că nu le vor ajunge la toți gardurile și băncile puse de primărie, să le incendieze! Cert e că niște vile dichisite și-au schimbat proprieterul și au intrat in patrimoniul vestigiilor epocii shaormice.

Mai nou, aud de un cartier rezidențial la granița cu municipiul, cumpărat cu bani ghiață. Dacă cuceritorii pomeniți anterior vor popula cartierul, acesta nu va fi unul rezidențial, ci bestial și pestilențial.

Așa că, dacă vă vin vecini noi, cum am eu, simpatici si politicoși, să vă amintiți povestea micului oraș! Dacă vin din ce, în ce mai mulți, și rămân definitiv, e timpul să vă strângeți catrafusele! S-ar putea să regretați că v-ați născut în țara asta și că v-ați muta, numai să scăpați!

P.S. Ca in filmele neterminate, care te lasă cu chiloții-n vine, vă las să ghiciți despre ce oraș e vorba! Va fi dificil, poate că sunt prea multe...!

PROIECTUL "ROMÂNIA, REEDUCATĂ"

Ce tot îi (t)ragem cu "România, în sus" , "România, și mai în jos" ? N-ar fi mai bine s-o desființăm? Să defrișăm cea mai rămas nedefrișat, să închidem minele toate și să le dăm c-o lumânare, pomană la străini? Să zică "bodaproste" și ei, săracii, că tare-s amărâți, n-au nici izmene-n...! Să dăm Ardealul, știm cui, Moldova, cui vrea, să rămână Bucureștiul suburbie a Berlinului. Restul, s-o împărțim cu cine dă mai mult la Bursă, s-o vindem la kil. Trimitem urșii în Australia, râsul îl ingropăm în munți, veverițele le trimitem la produs, cui nu-i place să se joace cu veverița noastră și să nu ia nicio boală frenetică...venerică? Pe cei din pușcării, îi exportăm - nu mai ducem grija lor, devin forță de muncă calificată la alții. Rând pe rând, ne cărăbănim care-n cotor, ne facem diaspora și-atât! Scoatem la pensie pe toți care merită pensii speciale și am rezolvat problema bugetului: n-avem cui împărți, înafară de ei: nema- țară, nema- popou, nema- cheltuieli cu învățământul și alte angarale!

Unde nu e țară, nici griji nu e! Mai bine ne scăpăm pe ea! Am făcut-o de mămăligă până acum, am umplut-o de sânge și i-am tăiat tendoanele, facem pași, că ea nu mai are cu ce!

Aveți idee de ce-aș vrea eu, moldovean din Republica Moldova, să mă unesc cu România Mare plină de Mici? Doar că să am de unde pleca, când s-o destrăma- dezmembra! Văd și aud cu toate urechile mele, inclusiv cea internă, că unii români se și văd războin...omuleți globali, sar deja de omuleșteanul continental. Ce le mai trebuie țară, dacă au mai multe la dispoziție și nici una personală?

România, fost lagăr comunist, mai bine rămânea casă de copii, pușcărie cu program prelungit, ospiciu gestionat de interlopi, bordel! De la maimuța cu pălărie, deși purtăm Armani cu cizme de cauciuc, noi tot cu ochiul la fasolea rânjită a altora, cătăm, n-am evoluat deloc. Atunci nu e mai bine fără țară? Fără speranță, ne-am obișnuit! Putem, deci, și fără țară!

Cică "România educată" îi va face pe analfabeții funcționali, până în 2030, să rămână doar analfabeți în proporție de 22%! Dar vor vorbi cursiv 6 limbi,(dacă punem la socot și limba gimnastică)bineînțeles, în același timp! Sau nu vor mai vorbi deloc! Că decât să spună prostii...! Cred din sufletul meu pârguit și sulemenit, că este posibil: după ce ne pleacă toți copiii, aia 15 rămași sunt mai ușor de testiculat! Vedeți, dacă n-am avea țară, nu ne-am afla lângă Bulgaria, la coada nozii. Nu ne-am afla nicăieri! "România răsuflată", sună mai aproape de adevăr! "România adjudecată", mai cu chichirez!

Educația cere muncă, efort constant, dorință de a educa, dorință de a învăța! Și bani, mulți bani! Nerambursabili decât în conștiințe! Educația pe vorbe e ca țara fără popor: există, dar lipsește cu desăvârșire! Mulți dintre noi nu trebuiesc educați, ci reeducați, se încalță cu căciula și știu despre pământ doar că îl au sub unghii. Iar printre aceștia, sunt unii care consumă... degeaba, nu le e gândul la viitor, nu le pute mintea vreo idee mai săltăreață, n-au țară, n-au...n-au!

Pentru cei care cred că sunt un Arici nostalgic, le spun că se înșeală: sunt un arici morcovit! Pentru că mi-e teamă că va fi nimic, acolo unde, până mai ieri, era un popor mândru, o țară frumoasă, cu o istorie bogată și tradiții din bătrâni! Încet, încet devenim o pușcărie pentru needucați! Și să nu-i uităm pe moftangii...!

BANII NU AU MIROS!

Când a auzit câți bani are mogâldanul, i s-a părut așa interesant, că s-a măritat cu el! Apoi, când omul s-a dezbrăcat de haine și de caracter, a început să strâmbe din nas - fiind oier, el stătea mai mult printre oi. Iar când ajungea acasă, puțea, bineînțeles, a oaie! La început, comentariul a fost "Miroase a oaie!", apoi "Nici nu ating, pute-a oaie"!

Într-o zi, pe când ea stătea la taclale cu prietenele ei, vine și el de la munci, și se trântește în fotoliu. Prezentele, cunoscând problema, se așteaptă la faimosul comentariu, care nu se lasă așteptat.

- Adu-mi un pahar cu apă, cu 3 cuburi de ghiață! o roagă el și ea se duce în bucătărie, după pahar. El scoate repede o hârtie de 100 de lei și o pune lângă cafeaua ei.

Când ea revine, toți urmăresc cum zboară păsările călătoare, prefăcându-se că nu-s acolo.

Ea observă banii, vede că nimeni nu-i atent, îi "palmează" subtil. Toată lumea e fericită, pare că nu s-a observat manevra.

Oierul bea paharul, se ridică să plece, nu înainte de-a spune:

-După cum se vede, banii nu au miros! Ei nu put a oaie!

CUI NU-I PLACE, I SE TAIE NAȘUL!

Cine și de ce se plânge? Zău că ne-am făcut mofturoși, cârcotași, la noi laptele degresat și înlocuitorul de miere, curg pe Apa Sâmbetei! Dacă noi suntem nemulțumiți, cum e ăla care e mort de fomiță, găsește un vierme în mâncarea lui preferată, care e și singura? Și n-are nici un colț de pâine! Mmm? Da' ăla care e în barca de salvare, pe ocean, nemâncat de 15 zile, numai cu nevastă-sa, care vrea la munte și înghețată cu fistic?

Acum, când nouă, românilor, ni s-a sculat nivelul de trai, comentăm! Că de crescut, a scăzut în fapt și s-a umflat în statistici, zici că-i tratat cu Viagra. Trebuia să ne facem, cu toții, comentatori sportivi, că din ăștia, nesportivi, avem destui!

Acu doi zile, dimineața, am cumpărat niște cireșe. O să aflați care e legătura: arătau foarte bine, nenea vânzătoru' mi-a spus să nu iau, că nu-s dulci. Am luat, nu erau dulci. Seara arătau ceva mai bine ca dracu', a doua zi, ca mama dracului: pline de viermi și putrede, de parcă dormisem cu ele sub pernă. 90% dintre "cetățenii europeni" îi umpleau frigiderul lui vânzătoru'! Da' el ce vină are? Trebuia să le mănânc de pe cântar! Întrebare: ăla care are 3 tone de cireșe, cu cine se bate? Da' ăla cu 30 de tone? Ăla cu livadă, care crește și grauri, cu ocazia asta? La părinți în curte e un cireș: am mâncat, din el 3 pumni în gură, restul au stricat graurii. Cui să-i umplu lada frigorifică? "Ce spun românii" despre asta? Nimic, nu e treaba lor!

Lucrurile nu stau chiar așa: ne place, nu ne place, ce merge prost, se răsfrânge și la fraieri! Degeaba facem "ooo" - uri cu gura, precum peștele fără mască de oxigen, prețurile cresc chiar dacă unii se laudă că scad! Și parcă nici Natura nu mai ține cu noi...! Să fie blestemul ăla răsuflat, cu nenorocirile atrase că ne-am omorât degeaba "conducătorul iubi!"? Aoleu! iar mă iau la rost emanciupiții și desteptații neamului, c-oi fi nostalgic!

Cică și putoarea de cumpărare a crescut! Nu știu în ce curte domnească s-a petrecut asta, dar nu cred, după anul trecut cel jegos, anul ăsta nu poate fi decât super-lux, chiar dacă e-o mizerie! Că cam așa e pe la noi: după o furtună cu trăsnete și fulgere, când e înnorat, crezi că te arde soarele! Numai că noi ieșim pârliți din orice, chiar și la 0°K!

Și plouă, plouă, plouă, vreme de beție...c-așa a zis Bacovia o mare prostie: exorcistul de serviciu zice că ne plouă doar în gură, nu vedem realitatea! Poa' să ningă, poa' să plouă, el are canadiană nouă... ! Doar c-o poartă pe dos!

Măi omuleți buni! tot nu ne place aritmetica, ce ne facem cu cifrele astea, au ceva cu noi, de-s pe invers? La economiștii noștri nu funcționește aceleași reguli? E adevărat: dacă mă furi de 3 bani, nu mor! Dacă furi 3 bani de un milion de ca mine, parcă nu-i la fel! Dacă furi un leu de la 100.000 de fraieri, îți iese de-o măslină grasă! Dar dacă îmi mai spui că-s și prost...!

Pentru o clipă, închipuiți-vă: nu mai merge cu lungitul nasului la mincinoși și apare o bubiță, pentru fiecare minciunică destrăbălată. Cine ar fi plin de pustule și-alte "ule"?

Exercițiul nostru democratic s-a terminat când n-am aruncat actuala Constituție la groapa istoriei. Nu s-o modificăm, ci s-o îngropăm și să facem alta! Utopie curată, nu-i așa?

Și uite-așa! prea democrați, scăpară toți, "nevaccinați": marmura lui Videanu, țucalul lui Băsescu, abacul lu' Anastase, carnetul de note a lu' Androneasca, ouăle lui Năstase, lămpița lui Iliescu, lipomul lui Ciorbea, clondirul lui Tudose, felinarul lu' Turcanca, obielele lui Becali, plus alte multe accesorii ale foștilor, existenților și viitorilor ...!

Ei!dar prea suntem cârcotași: ce mai zicem dacă trăiam acum 200 de ani, țărani pălmași?

P(R)OST TARE, DE DUMINICĂ!

Cei care au avut ghinionul să-i rămână datori, spun că au belit belingherul, cu el: și-a scos datoria triplată, și încă repede! Unul povestește că i-a cerut o surubelniță și a dat înapoi o cutie de scule. Altul, n-avea bani de medicamente pentru copil, pentru 100 de lei, i-a muncit 3 zile, la vie. Numai amantul nevesti-sii nu zice nimic, dar nici cu ochiul nu mai trage la femei!

Cei care l-au împrumutat, au avut de așteptat. Unii dintre ei, mai așteaptă și azi! Are principiul lui: "De la Dumnezeu mai mult, de la mine, mai puțin, chiar deloc"! Degeaba au înroșit telefoanele, i-au violat cățelul și i-au zgâriat mașina de 120.000 de euro, avea asigurări la toate! Din cauza lui, câțiva sunt loviți de dambla, când aud de cerut bani.

Are reputația că a angajat cei mulți oameni, din sud-estul Europei: mulți n-au stat nici 24 de ore! Alții, cât a fost subvenția de la stat. Vreo câțiva mai mulți, au plecat însoțiți de popă și dascăl. Cei rămași, nu mai speră să ajungă la pensie. Muncă ca la balamuc, înjurături, concedii - printre picături. Salarii bunicele, dar mereu întârziate, mai spre sărbători - Paște, Crăciun, Paștele Cailor.

Trei neveste cu acte-n regulă, 3, staționar. Singurul muritor lipit de sufletul lui - fiu-său! Trimis din clasa a IV-a, la studii în Norvegia, azi cu un masterat în creșterea pinguinilor și altul, în tehnologia prelucrării prin metode neconvenționale a ceaunelor.

Cum a simțit că e obosit, s-a gândit că ar fi timpul să-și ușureze cocoașa: și-a luat bilet și secretara, s-a dus o lună în Tenerife. L-a lăsat pe ficior-su, să conducă afacerea!

Când s-a întors, n-a mai putut intra în curtea vilei sale: noii proprietari schimbaseră codul!

La fel a pățit și la firmă. Și-a căutat avocatul, unde a răspuns robotul. După ce a făcut scandal, a făcut și pe el: din documentele care i-au fost arătate, rezulta că fiul, împuternicit cu acte-n regulă, vânduse tot și dispăruse ca măgarul în ceață!

Trei luni mai târziu, pe când spăla niște geamuri, l-a căutat poștașul : iubitul lui fiu își cerea scuze că nu s-a descurcat cu afacerile tatălui, erau prea grele pentru el, și i-a urat mult succes de acum, înainte!

POVESTE ROMÂNEASCĂ

E pustiu, mai sus, la stână,

Unde e stăpân Vasâle:

Câinii au rămas puțini,

Au rămas doar cei cu pile!

Și-ăștia, tolăniți la umbră,

Vor să mânce doar sarmale,

Stau pe coadă, ca griveii

Ce vor pensii speciale.

Prima i-a plecat muierea!

Furioasă, ea i-a spus:

-N-o să am, în veci, o vilă,

Dintro brânză și un muls!

Și-a plecat peste hotare,

Ca să facă bani, purcoi!

A ajuns să mulgă moșii,

Nu săracii de la noi.

Oile, emancipate,

Și-au făcut și sindicat!

Unde-au pus, ca președinte,

Lupul care le-a mâncat.

Și așa, au ridicat coada

Că nu ăsta le e destinul!

Că vor NETFLIX, vor cultură!

Credit doar cu buletinul.

Lupii au fugit la naiba,

Fugăriți fiind de "rechini".

Iară niște pițipoance

L-au lăsat fără găini!

Ca să își repare stâna

Și s-o facă cum se cere

A muncit un an și-o vară,

Să-și facă PNRR!

Numai că oficialii

Au facut studiu de caz:

Nu mai merge azi, cu stâna!

Poate să cultive praz!

S-a înscris bietul Vasâle,

Să se facă fermier.

Mult mai bine e cu sfecla,

Decât un oier șomer!

Așa că a vândut stâna

Primului venit cu bani.

Și-a luat gândul amarnic

De la stână și ciobani!

Cu patalamaua nouă

Peste ani, a revenit:

A vrut să mai vadă - odată

Lumea - n care a trăit!

A rămas gură - căscată!

S-a uscat sub epidermă:

Unde el păștea odată,

A crescut o nouă fermă!

Străinezul, cumsecade,

A stat de vorbă cu el:

I-a spus lui badea Vasâle

C-a fost patron de bordel.

Și fiind neam cu primarul,

Și cumnat cu un ministru,

A trecut de la fetițe

Și-a ajuns în alt registru!

Oile aveau fundițe,

Ceas la mână, telefon!

Și pășteau încolonate

Mânate prin microfon!

Câinii toți, păreau din filme!

Nu aveau nimic estetic,

Niște namile păroase :

Erau porci "lucrați" genetic!

Tare s-a mirat Vasâle

De așa întorsătură!

-Cum de el nu a putut

Și-altul poate, și nu fură?

Și-a rămas cu întrebarea,

Tot mergând printre ciulini:

A rămas ca-ntodeauna:

Un străin printre străini!

ȘI DACĂ MOARE VACA VECINULUI?

Un țăran...aahh! un fermier stătea sub un păr mălăieț și cujeta:

-Dacă îmi dă vecinul de pomană vaca lui, o să-mi facă un vițel! Cu banii de pe vițel, cumpăr o scroafă, care o să-mi fete 5-6 purcei, dacă nu mai mulți! Păstrez purcicile, vând porcii și cu banii de pe ei, cumpăr curcani. Cu banii de pe curcani, cumpăr o mașină de făcut peleți. Cu banii de pe peleți și porci, îmi fac vilă cu piscină!

Tocmai trece un megieș și-l întreabă ce face.

-Îmi fac vilă cu piscină! sări el cu răspunsul.

-Bună treabă! Știi cumva cu cât a vândut vecinul tău, vaca?

Cam așa cred eu că stau treburicile cu PNRR-ul! Pentru că milogii români din toate timpurile post decembriste, pe asta au mizat - ajutorul altora! Pe banii altora! De parcă unii E proști, să dea ceva, moka!

Mai țineți minte balamucul cu aprobarea bugetului? Când toată putimea vorbea cu precipitații, mai ales despre sănătate și învățământ, care erau la baie? Nu-mi amintesc de investiții! Da' de niște promisiuni, de 80 de milarde...miliarde de ardei umpluți, îmi amintesc! Ce simplu e să faci socoteli pe banii pe care nu-i ai, da-i vrei!

Ca de obicei când arde pământul, se surpă surpăciunile și încolțesc pietrele, la noi, scandal! Cu moRțiune de cenzură, cu tot! Nu mai guiță nici cârnații despre PNRR! Mare parascovenie, e ca la Alba-Neagra - când e șmecherie cu dichis, când în hărdău! Până când s-or învrednici mai mahării europeni, să ne dea de-un mic, la noi se fac planuri și se taie, de pe unde se prinde. Nu că ăilalți ar fi făcut rahatul, pudră! Tot la miloaga, s-ar fi ajuns!

E trist, e foarte trist să gândești că singura țară care a scăpat în '89 de FMI, a ajuns să cerșească! Că ne-am obișnuit să ni se spună țigani, hoți, corupți, băieți de băieți, putori, cerșetori! Că Statul - Palmă - îi - Doare-n C...! nu supraviețuiește decât la mila străinilor! Adică faci planuri pe vaca vecinului? Da' vaca ta, unde - i, ai vândut-o deja?

Și când te ofuschezi, și dai din craci, ca cei săraci, descoperi că ăsta e nivelul! Mai mult, nu că nu se poate, atât pot limitații noștri, după 30 de ani de barbut și furăciuni, de slugăreală și servilism. De-acum, asta ne e soarta - să visăm la o țară normală, la mâna altuia!

VĂ STRIC ZIUA...!

Într-o lume ce trăznește

A parfum de tei coclit,

Azi pășim precum nebunii,

Care știu ce-i de trăit.

Parcă soarele n-apune,

Iar norii stau cuminți,

Noi ne desfătăm și credem

Că ne ținem lumea-n dinți.

Prea ne-am cumințit devreme!

Prea ne-am pocăit târziu!

Prea le-am învățat pe toate!

Știu prea multe!... Și nu știu!

S-a sfârșit eternitatea!

Îngerii se simt pierduți.

Nu mai trec, ca o părere,

Chiar și îngerii căzuți!

Și o nouă legea-a firii

Pe cea veche, a călcat:

Azi suntem stăpânii lumii!

Mâine - praful vânturat!

Noi trăim într-o poveste

Care nu se mai termină:

Toți ne credem zeii vieții

Și nu sclavi muncind în mină!

Am uitat înțelepciunea,

Frica de neprevăzut.

Gândul blând, purtat de suflet,

Ce visăm și ce-am crezut!

Și-ntro lume purulentă,

Mascaradă reușită,

Azi trăim sumarul vieții

Într-o clipă nesfârșită.

Nu este niciun dezastru

Și nu-i nou nimic, sub soare:

De când lumea și pământul,

Ducem lumea în spinare!

Dar nici clipa cea rebelă

Și nici vinul cel mai tare,

Nu ne facă măscărici,

Să călcăm lumea-n picioare!

LEGEA, RESPECTAREA EI ȘI ALTE DIN ASTEA

Zilnic, și silnic, mă confrunt cu probleme existențiale, generate de fluxul de informații. Pe scurt, mi s-a acrit de chestii care mă dau peste cap!

Azi am aflat că se vor da "amenzi usturătoare" pentru parcarea pe trotuar! Să moară mama mâțului, în cursa de șobolani, dacă mai există vreo țară, cu excepția României, unde există amenzi și unde rezultatele sunt spre zero barat! Bă dobitocilor! când o să înțelegeți că nu asta e soluția? Vă bucurați că adunați bani la buget, în timp ce lucrurile au scăpat de sub control! Barem dacă s-ar schimba ceva! Dar nu! legile noastre sunt terifiante, doar că nu folosesc la nimic bun pentru cetățeni. Nu toate, alea făcute pe genunchi!

Să luăm cazul cu parcarea pe trotuar: pietonii se vor lipi de tavan, de bucurie că vor avea pe unde sta cu telefonul în tâmplă. Șoferii se vor revolta, n-au unde-și parca hârburile circ-ulante sau necirculante, nu sunt destule locuri de parcare. Parchezi precum bivolul, iei amenda, care ajunge la cumpărarea de fântâni arteziene stradale, pentru că-i canicula măsii. Unii vor contesta amenda, poate cu succes, alții vor avea o durere în coccis, ei trebuie să parcheze! Peste 2000 de ani după ultima sărbătorire a Învierii lui Isus, situația va fi aceeași - pietonii vor circula neliniștiți pe carosabil! Nu mai vorbim de excepțiile care nu vor păți nimic, începând de la unii etnici, până la amanta lui nea Caisă Politicianul!

PENTRU CĂ NIMIC NU SE VA SCHIMBA, DACĂ APLICAREA UNEI LEGI SE FACE DUPĂ BURICUL COPILULUI! Noi, românii, am preluat și dezvoltat cultul țoapei fandosite, gușatului cu gura mare, mușchiulosului cu creierul mic, idiotului cu relații, tupeistului nespălat, încrezutului cu diplome cumpărate...! Și e greu să aplici legea în România, în astfel de condiții: pentru unii, mumă, pe alții, ciumă! Parcă ne înțelesesem că legea e valabilă pentru toți, inclusiv pentru cei care au făcut-o sau veghează la respectarea ei?

Mai e și treaba aia mare, cu încasarea amenzilor: aș vrea să aflu câte amenzi au fost încasate dpdv al pandemiei! Da! au avut efect! La unii, în comunitățile de rromi sau de alt gen, de exemplu, nici dracu' n-a dat pe-acolo, să-și facă target-ul la prozeliți! Vezi, dragă Doamne, unde nu e venituri, nu e amenzi de încasat! Consumi degeaba hârtia și combustibilul, te alegi cu ciuciu! Și uite-așa! se aplică legea: ăi de o respectă pe bune, au în gură gust de prost! Să nu vină cineva cu exemple, gen Orban și ai lui, stând la șuetă cu țigara-n bot și fără mască, aia nu aplicare de lege, ci dare-n gât, cu acte-n regulă! Nici cu Dragnea la pușcărie pentru trei fâstici! Astea E chestii de fațadă - la un caz făcut varză de media, 1201 măgari dorm liniștiți în patul lor, lor nu li se întâmplă ceva! Și atunci, care mai e scopul legii?

De asta am boală pe politicieni - că sunt stupizi în urmărirea intereselor personale, nu în corectarea comportanentului inadecvat! Aștept violul unei fiice de parlamentar, bătaia încasată de un senator în fața vilei sale, pe un deputat reclamând furtul mașinii sale de 100.000 euro, plătită din bani publici. Cum, s-au întâmplat din astea? Când, că eu n-am auzit? Și nici n-am simțit vreun curent care să pună capăt prostirii poporului, că toate vor fi bune și corecte! Pentru toți: părinți, copii, bunici, nepoți!

E adevărat, niciodată nu va fi corectitudine sută, la sută, dar azi nu ne putem mândri cu vreo ceva, decât cu niște coarne și-un pic de gheb. Peste 60% din conținutul actele normative care apar (și tot apar!), sunt făcute ca să fie sau ca să mai iasă niște lovele. Nu că nu ar trebui, dar unde e transparența și efectul veneric...hhh!benefic asupra societății? Sau s-a terminat de furat și nu mai sunt idei?

Sunt un Arici prea mic, pentru o porcărie așa mare, toc și eu mărunt, să nu mă sufoc! Degeaba fac apel la politicieni, cred că fiecare partid are câte-o mașină de spălat creieri, de vorbești tu și te auzi cu ecou. Slabe speranțe, dar tot mai sper că vor apare și oameni, care, devenind politicieni, se vor gândi de două ori și vor tăia odată, nu invers!

AGENDA HORROR

Steven Aisberg, creatorul celebrelor filme de groază "Dimineți cu zombie", "Măciuca salciei plutitoare", "Unde-o dai și unt ți - o crapă" și "Tocăniță de lipitori", a venit în România! Să toarne și el un film în țara turnătorilor la Securitate, ajunși președinți! Cum Netul e plin de monstruozități zilnice de pe pianul...plaiul mioritic, și-a zis c-a pus-o: noul său film, intitulat "Mâna morții care a scărpinat pisica" va fi capo-di-opera sa și blockbuster-ul anului! Cu condiția să găsească colaborare, cum se procedează la vânătoare de urși pentru străinache.

Inspirat de o vizită anterioară, când, vrând să viziteze UE, ȘUIE și TĂMÂIE, a ajuns la granița cu România în dricul său personal, era euforic: atunci, grație vameșilor români, a cunoscut zile de groază, așteptând să intre. Chiar s-a întrebat de ce motto-ul locației nu era dantesc - "Voi, ce intrați acilea, lăsați naibii vreo speranță"! După ce a înghețat bocnă în mașină, doar cu apă cu mormoloci, de la chiuvetă, scenele principale din "- 35 de grade la umbră", au venit de la sine. Când să plece, a constatat că are pană: cineva i-a găurit pneurile cu o pană de despicat cioate! Pe care i-a lăsat-o, poate îi trebuie!

Ca să evite coincidențele, de data asta a venit cu avionul. Care a avut, și ăsta, pană: de albatros! Care i-a intrat în ochi pilotului! Nefiind aer condiționat, se zbura cu carlinga deschisă și hop! pana!

Și-a frecat bucuros mâinile: începutul e promițător! Și sfârșitul - tragic, ca-n orice film de groază! Nu contează, bani să iasă!

În căutarea unui loc de filmare, a avut câteva momente de groază cu drumurile, băștinașii săritori pe capotă, polițiștii șpăgari, plus ursul care i-a cântat o serenadă și apoi a vrut să i se bage-n pat.

Autoritățile locale au cola-borât admirabil - peste tot a dat peste înțelegere, înțelegeri, între alegeri înțelegători și alegători! I s-au oferit zeci de variante: case memoriale aflate în paragină, școli și grădinițe făcute pe bani europeni, în care joacă table pensionarii, foste uzine dezafectate, văgăuni din vestite și apuse stațiuni turistice. Confirmând ideea de ostilitate... ospitalitate mioritică, i s-a propus oferta anului - un film făcut în WC-ul din curtea unei secții de poliție!

După ce a vizitat mai multe peșteri apărute în carosabil, a hotărât schimbarea titlului filmului! Cum se pare a fi în țara schimbărilor, el de ce să nu schimbe ceva, așa, ca investitor?

Noul film de groază se va intitula "Idoli și monștri de carton, în duel pe autostradă".

Bine că a șters-o cu tot cu distribuție, coloana sonoră, coloana oficială și întreaga coloană vertebrală, altfel ajungea la "Antipa"! Deja se gândește la alt film, "Jurassic Pork", unde vor juca toți politicienii români!

VIAȚA TRĂITĂ LA MAXIMUM

-Văd că timpul meu se duce!

Două paie, puse-n cruce,

N-am făcut, că nu am chef,

Eu mi-s singurul meu șef!

Toată averea, e pe mine!

Am pierdut orice rușine,

Căci la vremurile noi,

Stau călare pe butoi.

Mintea mi-e cam dureroasă

Și-are gust de tămâioasă,

Degetele au un har-

Stau lipite de pahar!

Am și burtă, da' n-am "șuncă",

Și detest enorm, cea muncă!

Eu mă bucur că exist,

Cred c-am fost și familist!

Viața asta, așa se ține -

Să ai tu, grijă, de tine!

Ai mai multe bucurii,

Dacă nu mai ai copii,

Ce nu le mai tace gura,

Și-ți termină băutura!

Viața-i scurtă, amețitoare,

Precum vinul în pahare,

Și când simți că ești pe ducă,

O dai neică, doar pe țuică!

Asta-i faza cea mai tare:

Bei banii de-nmormântare!

S-o găsi vreun prost, o țoapă

Să te ducă și la groapă!

Viața-i dulce și lălăie

Când la cap, beția suie:

Uiți de mama, uiți de tata,

Dintrun gât, clondiru-i gata!

Și în lumea asta, a mea,

Nu e nimeni, să nu bea!

Ca să-ți treacă de urât,

Torni în tine, torni în gât!

Vezi, prietene, dintrun of

Am ajuns mare filozof!

Nu mai sta aici, ascuns,

Fără vorbă sau răspuns:

Ieși din umbră, ca să bem,

Că tovarăși noi suntem!

Omul, după "n" pahare,

E prieten cu oricare!

Ăsta n-a avut habar -

Cel din umbră, e-un...măgar!