duminică, 27 decembrie 2020

PREGĂTIRI MATEMATICE DE REVELION

-Mai e puțin și gata cu anul vechi! Cică vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun! La anii noștri, nu se aplică vorba asta, suntem invers proporționali. Nouă, nici adunările nu ne mai plac, oricum scădem în fiecare zi. Ca număr, ca greutate, ca putere...! Ehei! și ce mă pricepeam la înmulțire! Mai ții minte, când eram verzi, amândoi...? Ce mai săream pârleazul, mai ales eu! Tu, nu! stabilitatea era cuvântul tău de ordine, ție îți place să ai rădăcini adânci în pământ, să nu te doboare vânturile mele. Cu împărțirea am stat rău: de obicei, împărțirea se făcea de către alții. Când am împărțit și eu, m-a durut așa tare sufletul, că mulți au plâns după împărțeala mea. Constat că de-aia am rămas noi doi, singurei ca două bufnițe cu Parkinson. Doamne! și pe câți n-am ridicat noi, la putere, iar acum ne-au uitat, ne dau cu rest! Nu-i vorbă, când prindeam terenul liber, extrageam și rădăcină pătrată, din toți, nici apă nu mai aveau de unde să bea. Acum ne pregătim să facem Revelionul tot noi doi, ca întotdeauna. Deși ne-am cam uscat, mai ales tu, matricea noastră a rămas unită, contrar previziunilor cunoscuților. Unde există înțelegere, există ecuații de durată! Mai ales în cazul fracțiilor - când la numitor, când la numărător, după gustul și părerea fiecăruia! Mă uimește că nimeni n-a sunat de Crăciun, pesemne au toți, problemele lor, iar pe noi nu ne interesează rezultatele, decât dacă sunt pozitive! Nu-i nimic, o să petrecem un nou Revelion, tu și cu mine, dacă gradientul de temperatură va fi rezonabil, vom sorbi din șampanie afară! Nouă nu ne pasă de cei nerecunoscatori, noi am privit întotdeauna, din toate unghiurile, și nu am fost optuzi. Mă gândesc la cele 7 și 1/2 sarmale și salivez, îmi face limba lipa-lipa cos de alfa! Am tot ciugulit din curcan, l-am adus la forma de trunchi de piramidă, iar de picioare am atârnat două globulețe, care au fost sferice, până m-am așezat pe toate patru. O să fie frumos de Revelion, o să vezi! își încheie șlițul și tirada bătrânul profesor de matematică, adresându-se vechiului său prieten, pomul de iarnă!

BÂRLAD, ANUL 2054

          BÂRLAD, ANUL 2054 (Povestire SF-iu al dracului...!) Coborând din căruța pe pernă de aer, rămase surprins - nu mai recunoscu locurile, de parcă coborâse pe Marte, acolo unde deja mai fusese! Podul suspendat peste Kakaina, din oțel și sticlă, permitea să se vadă cât de serioși sunt localnicii în a deversa în apa cristalină, WC-urile proprii, dotate cu senzori de prea-plin și pulverizatoare cu unguent, la bideuri. Sub pod, niște ecologiști au montat un stăvilar, care oprește pet-urile, aflate în cantitate suficientă cât să permită funcționarea micuței fabrici de tocat plastic, ce asigura locuri de muncă pentru 24 de lucrători calificați în meseria de "operator plastifiant grad II". Sensul giratoriu de la piață fusese modificat și funcționa pe verticală, mașinile mergând pe spirala ascendentă, iar pietonii, pe cea descendentă. Însă, deocamdată, nu văzu pe nimeni, era prea devreme, la ora 11.20 a.m. cetățenii mai dormeau încă, după chefurile de peste noapte. Mirosul de grătar mai stagna în aer, fiecare balcon fiind dotat cu un grătar ultramodern, din titan. Arhitectura modernă înlocuiește acoperișurile în pante, lăsând loc celor țuguiate, tronconice sau trunchi de piramidă. Nu existau ferestre, care fuseseră bătute în cuie, pereții fiind din sticlă incasabilă, ca să suporte loviturile de sabie ninja sau de macheta. De văzut, nu se vede înăuntru, dar simțea că este urmărit cu atenție, părul lui portocaliu atrăgând privirile, precum vestele de salvare. Străzile aveau și bandă pentru biciclete, dar nu pricepu de ce aceasta era acoperită cu sticlă pisată, după cine știe, ce idee avangardistă. Străzile și bulevardele erau largi, pregătite să poată ateriza orice avion de pasageri pe ele, și păstrau amplasamentul micuțelor străduțe de odinioară, pline de gropi și dâmburi. Doar că acum gropițele din obrăjorii carosabilului erau figuri geometrice, adevărate opere de artă ale drumarilor, și nu era una singură, mai adâncă de 10 cm! Fu uimit de câtă precizie dădeau dovadă noii cetățeni, în gospodărirea orașului! De exemplu, guma de mestecat era colecționată de o bandă transportoare, care o ducea direct la fabrica de asfalt, nu se mai găsea lipită peste tot, ca în vremurile arhaice. O altă bandă era pentru gunoi, alta, pentru scuipat, de care nu se mai ocupau consilierii locali, ca în trecut. Omenirea avansase atât de mult, încât nu mai exista primar, alegeri, politică! Nu e minunat viitorul pe care ni-l pregătesc politicienii anului 2021?

COLINDE, COLINDE...

Am pleca, să colindăm, dar noi, mască, mai purtăm!

Și se-aude înfundat, de ne facem de... cacao!

Sunt unii, cu colindatul, zici c-au terminat aratul:

Nu scot, vere! un cuvânt, și ca minte, sunt... pământ!

Dar mai sunt colindători, ce prin lume-s călători,

Care s-au întors cu sacul, de pe unde i-a dus dracul,

Care - n loc de-o vorbă bună, au uitat...limba română!

Pas! să te-nțelegi cu ei, mai ales dacă sunt "zmei"!

Sunt colindători, mai nou, de te crezi că ești un bou:

De când știu să buchisească, învățat-au să vorbească!

Sunt atât de culți, săracii! că, din nou, te ia toți dracii:

Dau din clanțe, dar în van - "Sunt jupân european"!

Au doar drepturi, nu și scuze, și tot dau, mărunt, din buze!

Cei mai vajnici urători, ce sunt mari colindători,

Sunt cei cu onoarea, vidă, din partid, trec în partidă,

Nu mai știu de porți, să sară, să belească astă țară!

Zi, măi frate! să nu mori, cu așa colindători?

Mai nou, colindatul nu-i cu "doxă", ci colindul scos din boxă!

Așa - i cool și e cuminte - nu mai scoți, pe nas, cuvinte!

Nu te dă, nimeni, afară, nu te face de ocară!

Când taci, nimeni nu se prinde,... că n-ai învățat colinde!

Ești bengos, dar insipid!

... Bine că avem Covid!

vineri, 18 decembrie 2020

LUPUL CU TREI IEZI...

      După ce capra a plecat la cules sparanghel și-a ajuns la cules castraveți, lupul s-a gândit să se ocupe el, de educația iezilor, nu de alta, dar ca să le poată bea alocația, el procesând o lene cronică. De fapt, odată cu pădurile care au plecat, și ele, peste hotare, arderea porcilor pe rug, pentru erezie, moartea suspectă a înaripatelor, lupul trăgea mâța...se trăgea singur de coadă! Cum în sate au rămas doar bătrânii, îi cam era frică să nu-și rupă colții în ei, lui conservele nu-i priau. Așa că i-a înfiat pe iezi și totul a fost OK, cât capra a mai trimis niște euroi, după care a uitat. S-a trezit săracul lup cu trei draci pe cap și cu învățământul on-line, tocmai el, care naviga pe FB, cu greu. Dacă mai pui că iezii ticăloșiți, nu mâncau decât fast-food și se îmbrăcau doar cu țoale de firmă, nu-i de mirare că lupului i-a părut rău că nu i-a mâncat de mici, cu mujdei. Atunci s-a gândit să scape de ei, ca să nu se scape pe el, fapt pentru care a așteptat să adoarmă iezii și să le taie beregata, cum au tăiat unii, salariile. Iezii, fragezi-fragezi, dar nu proști, au mirosit intenția lui de vot, de a mai reduce din numărul celor care vor ajunge la pensie și l-au dat în gât că umblă fără mască. Nu le-au trecut pe lângă coarnele moștenite de la mama lor! că amenda va cuprinde propriile alocații, lăsându-i fără pâine, cam în genul cum mulți au rămas azi, fără pâine. Drept răzbunare, lupul le-a tăiat Net-ul și i-a trecut pe lactate fără grăsimi, de-au ajuns iezii numai blană și os. Iezii l-au reclamat la Arhivele Securității, unde lupul mai avea niște rude cu blana schimbată... Apoi lupul le-a tras o mamă de bătaie și ei l-au reclamat la Protecția Copilului. Războiul lupului, cu iezii mai durează și azi, după 30 de ani, fără ca părțile să ajungă la vreo negociere și să se ajungă la guvernare! Dar asta e altă poveste...!

duminică, 13 decembrie 2020

FACEREA DE BINE...!

-Am un șef-pâinea lui Dumnezeu! Tare e de treabă și omenos! De câte ori m-a ajutat, să fie sănătos! Cum sunt mai căscat, dacă era după mine, demult zburam afară, cu cracii-nainte! El, nu! m-a acoperit și cred că o va face în continuare! Bun om!

-Cică e sigur că-l schimbă...!

-Bine-i face! că s-a îngrășat ca un porc, pe spinarea noastră! Noi îi făceam și treburile lui și, din când în când, ne lua și la șuturi! Meșter în șantaj, asta era! Dacă nu eram "atent" cu el, demult îmi dădea papucii! Și mai trebuia să-l pup și-n fund, să se simtă bine! Ăsta e om? Uite! îl iau drept exemplu pe doctorul X! Tare serios om, toată familia mi-a trecut prin mâinile lui și n-am ce să-i reproșez! Meseriaș, doctorul! o dată n-a dat greș!

-A ieșit la pensie!

-Bine că a ieșit, șpăgarul naibii! Cu sacoșele i-am cărat! L-am umplut de bani, nici nu se uita la tine, dacă nu-i băgai în buzunar! Și întotdeauna îți băga pe rețetă ce era mai scump, avea el o șustă cu niște farmacii. O dată era să mă omoare: a greșit diagnosticul și mi-a paradit stomacul cu antibiotice! Sper că a dispărut, în...mamii lui! Numai nevastă-mea, care e o doamnă, îi ia apărarea! Cu sufletul ei cald și bun...!

- Am auzit că a depus actele pentru divorț...

-Și mie nu mi-a spus nimic, putoarea dracului! Așa se-ntâmplă, când culegi toate curvele din stradă - te "lucrează" de n-ai aer! Cică să mai fii corect și omenos...!

joi, 10 decembrie 2020

ADEVĂRURI DEDPRE ISTORIA ROMÂNILOR

1.Dacă Decebal îi provoca pe romani la o partidă de barbut, mai erau războaiele daco-romane? Vă închipuiți cu Alba-Neagra...! Dar ce apărea pe Columnă?

2.Cnezatele și voievodatele au apărut fără sprijinul UE! Poate din cauză că nu primeau ajutoare nerambursabile.

3.Turcii nu ne-au transformat în pașalâc, din cauză că se temeau că românii le vor fura și izmenele de pe ei. Adică vor rămâne în pașalâcul gol.

4.Noi, românii, am dus doar războaie de apărare! Și acum, la fel: ne apărăm de pureci și păduchi! În rest, armata română face turism!

5.Dacă prindea Mihai Viteazu pandemia, nu mai ajungea la Alba Iulia. Apropos! am înțeles că a murit la Câmpia Turzii, de COVID, dar nu vor să știm adevărul!

6.Dacă pandurii lui Tudor Vladimirescu, la 1821, sărbătoreau 100 de ani până la înființarea PCR, atunci au sărbătorit și 200 de ani, până la depopularea României?

7.Se zvonește că Războiul de independență este un fake-news! Și că ar fi avut loc după 1989! Eu cred că n-a avut loc vreodată, noi nu știm decât să ne luptăm între noi!

8.Dacă în al doilea război mondial, nu am fi avut petrol, credeți că mai venea azi americanii? Sau mai eram primiți în NATO?

9.Cu un F16, în bătălia de la Vaslui, Ștefan cel Mare ar fi avut puține pierderi, dar era învinuit de genocid și împușcat la Târgoviște. Bine că avem un Dracula, să fim și noi în rândul oamenilor!

SĂ NU SĂRIM PESTE CAL, ZICÂND CĂ-I IAPĂ!

    Sunt de acord: suntem foarte rasiști! Referitor la scandalul din arbitraj, cu discriminarea! Da' am o problemă: după ce sunt tâlhărit, cum descriu tâlharul: "o persoană care nu este caucazian, dar nu este nici gălbejit, nici piele-roșie"? Pentru că, după cum se observă, discriminarea nu se referă și la alții, care tac, săracii! deși sunt jigniți și ei! Se pare că astăzi, numai cine face gât, e băgat în seamă! Dacă nu incendiezi vreo mașină, nu te vede nici dracu', te calcă tramvaiul prin casă! Zău! că se exagerează: dacă îmi fac nevasta, "vacă", e discriminare? Că dacă mă face ea, "bou", e un adevăr!

Hopa, hopa, Penelopa! Din cauza curentului antidiscriminare, hainele cernite vor fi de culoare roz! Cum să te îmbraci în negru? Să vedem în ce culori se vor îmbrăca slujitorii bisericii! De asemenea, vocabularul va rămâne mult mai sărac (și-așa s-a redus substanțial)": nu mai poți fi negru de supărare, cioara devine sturz bălțat, mâncăm ridiche închisă la culoare si mușchi rrom și vorbim despre pământul afro-american mănos! Smoala va fi grizonată, iar părul va fi întunecat! Precum noaptea minții!

      Ne-am învățat să ne consumăm energia, făcând comentarii care n-au niciun efect, nu vor schimba lucrurile! De aia nu mai face cineva un pod peste Dunăre, un turn Eiffel, o Poartă a Sărutului...Ne pricepem la Turnul Babel, Coloana Prostiei Infinite, devenind o Masă a Tăcuților!

marți, 8 decembrie 2020

INTERPRETARE

 Brăduleț, brăduț drăguț,

Ninge peste tine,

Haide, vino-n casa mea

Unde-i cald și bine.

 

Pom de Anul Nou, te fac,

O, ce BUCURIE!

Cu beteala-am să te-mbrac

Și steluțe, o mie.

Seara, bunica și nepoata au repetat versurile, în așteptarea momentului când bradul va ajunge la locul lui, iar ele vor cânta sub el. A doua zi dimineață, ca să se verifice dacă poezia a fost învățată, nepoata a fost nevoită să-și arate “talentele”,  momentul de sărbătoare  cuprinzând versurile recitate de copilul de 4 ani, așa cum le-a înțeles:

Brăduleț, brăduț brăduț,

Ninge peste mine!

Intră aici, în casa mea,

Să te încălzesc, să nu-ți fie frig!

 

Om de anul nou, te fac,

Vai ce tare mă bucur!

Cu pajamoale, am să te îmbrac,

Și o să vezi o mulțime de stele!

 

(Bine că nu au fost mai multe versuri în cântecel!)

luni, 7 decembrie 2020

"MUTUL"

Era ziua în care toată clasa se afla în direct, inclusiv diriginta. Datorită școlii on-line, ora de dirigenție era un soi de frecat berbunca, practic nu se mai discuta despre altceva decât despre coronavirus. Elevii știau acum mult mai puțin, decât înainte, despre asta, internetul fiind plin de comentarii sau "păreri ale specialiștilor", multe dintre ele, simple trăsnăi, scoase de minți crețe. Dacă s-ar fi învățat în școală, atmosfera ar fi fost alta, altele fiind și preocupările din perioada respectivă. Întreaga clasă se simțea chiar privată de distracția zilnică - batjocorirea Mutului! Care nu era mut deloc, doar că nu participa la forfota obișnuită, nu râdea la glumele deșănțate, nu reacționa la înjurături și... nu avea prietenă! Dar ce zic eu? nu avea prieteni, în general! Mai ales fetele, rele și tupeiste, îl întrebau tot timpul dacă nu cumva a fost scopit, sau e pe "invers", deși nici în zona respectivă nu se manifestase. Acum, de când nu mai puteau sta cu fundul pe bancă, șicanându-l, dorința tuturor de a-l vedea plângând era la apogeu. Și cum Mutul părea și mai mut, iar ocazia nu putea fi scăpată, zăluda clasei, cu o voce suavă, se adresă dirigintei, care neatentă pentru că avea conexiunea proastă, nici nu înțelese unde bate aceasta: -Doamnă! nu l-ați întrebat pe Mutul, ce-i fac curcile! Au murit, bietele de ele, de râs, din cauza lui, sau nu mai au mult? Ultimele 3 zile, n-a dat niciun semn, i-ați pus absent, dar văd că nu-l întrebați de sănătate! Ceilalți începură să râdă - începea distracția! Doar că, de data asta, au avut o surpriză: Mutul, cu glas domol, a început să vorbească:

    - Cât de ușor vă vine să vorbiți! Nu m-ați întrebat vreodată, dacă sunt sătul sau sănătos, dacă am dormit noaptea, dacă am probleme sau, pur și simplu, am vreun moment de fericire! Voi, după chipul și asemănarea voastră, credeți că toată lumea e la fel! Că distracția voastră, e și distracția tuturor, că viața noastră e la fel de simplă, cum e a voastră! Știți că mi-a murit mama acum 4 ani? Că nu mi-am văzut sora, plecată de 9 ani, nu mai știu nimic de ea? Sau că săptămâna trecută l-am îngropat pe tata, de COVID? Că tata a suferit un accident de muncă, mușamalizat, ceea ce l-a făcut să nu mai poată munci nicăieri? Sau că singurul nostru sprijin, o mătușă, zace în spital, luptându-se cu moartea? De ce v-ar interesa toate astea, atât timp cât, vreme de 3 ani, am trăit cu tata într-o bucătărie cu acoperișul șubred, dar n-am părăsit școala! Credeți că meritați să vi se răspundă la glumele voastre proaste?

ROMÂNIA TUTUROR POSIBILITĂȚILOR

      România nu mai este minora exploatată sexual de proxeneți răzbunători și rapace! Violată de prea multe ori, chiar de proprii săi părinți, vândută regulat pe toate piețele lumii, a uitat cum o cheamă și cine ar putea s-o ocrotească. Politicieni, magistrați, organe de ordine, instituții ale statului chemate s-o apere, toți s-au folosit de ea, în toate felurile posibile, până s-a abrutizat și nu-i mai pasă ce se întâmplă cu ea. Și după fiecare viol, a fost chemată să dea socoteală - de ce nu s-a apărat, n-a strigat, n-a cerut ajutor, nu a mușcat din cei care au pângărit-o, de ce a acceptat și acceptă exploatarea la care a fost supusă. România nu mai vorbește - nu mai e minora vândută pe piața sclavilor pentru plăceri, este dama uzată care satisface doar plăceri bolnave, care luptă doar ca să supraviețuiască! Este femeia racolată pentru cules sparanghel, care s-a trezit într-un bordel gestionat de niște traficanți de carne vie, care n-au niciun gând în a-i reda libertatea! Sărăcită, înfometată, timorată, îmbătrânită, nu mai reacționează deloc, e sufocată și dinafară, dar, mai ales, dinăuntru. Vechii săi clienți s-au ajuns, o parte dintre ei, mai "butonează" la ea, iar cei tineri, cei tineri nu mai reacționează la farmecele ei, lăsând-o umilită și deznădăjduită, în timp ce ei caută prin alte părți, să nu-i semene. Deși are mulți fii, majoritatea lor nu știu ce tata au avut, de aceea o judecă pentru alegerile ei și se poartă cu ea, de parcă e mamă vitregă.

Proprii ei fii îi devorează sufletul, nici măcar din răzbunare, doar pentru propria satisfacție. Asta e România de azi - țara unde mizeria conduce, după modelul "peștilor" care au condus-o și o mai conduc! Iar noi, care facem parte din ea, cum am putea oare, să ne simțim?

miercuri, 2 decembrie 2020

-CU CE MĂ OCUP? CU BULLYING-UL!

   Mulți își închipuie că au inventat bullying-ul, bătându-l cu ciocanul în magazia din spate. Mă refer la tinerii din ziua de azi, care au văzut prea multe filme și n-au luat un pumn serios în bot, de la unul mai țîfnos ca ei. Cred că spiritul de haită, specific animalelor de profil, contribuie semnificativ la dezvoltarea acestui mod de “exprimare elevată. Ca să-i dezamăgesc, le comunic că a existat dintotdeauna, fiind expresia lipsei de neuroni+niste părinți tâmpiți și-o indiferență idioată, din partea societății, - toate, în același creuzet. Și da! și-n socialism a existat bullying, doar că nu-i zicea așa, ci mardeală, prosteală, țigăneală e.t.c. Terminați cu prostiile și cu fățărnicia, indiferent de cuvintele folosite, adevărul rămâne același!

Dacă nu știți cum e să locuiești la limita dintre două cartiere: unul, de țigani și celălalt, de cei ce nu recunosc, să vă povestesc eu cât de ușor puteai lua bătaie și de la unii, și de la alții! Nu trebuia să faci ceva, totul venea de la sine. Când e vorba de instincte atavice și creier nedat la rândea, lesne ești plin de vânătăi. Astfel, prin clasa parcă a III-a, jumătate dintre rromii înscriși în catalog, aveau, drept aură, 2 fete aflate la o a doua repetenție, și care, pe lângă faptul că erau deja bătrâne, aveau și fizic pe măsură. Prin urmare, pas să mai zici ceva, că aveau mâna grea! Din nefericire, deoarece nu am ascultat de sfatul medicului, să țin regim după hepatită, dintrun țâr cu muci, m-am transformat întrun elefant cu stalactite la bot, cam egal în volum cu ambele prințese neîncoronate. Lor transformarea mea, nu le-a plăcut, astfel că, în fiecare pauză, din “butoi cu brânzăși “butelie”, nu mă mai scoteau, până m-am plictisit. Și cum pe atunci nu știam despre multiplele drepturi ale etniei în cauză, când au sărit la bătaie, nefiind pugilist recunoscut, le-am tras doar câte-o dreaptă-n stomac, făcându-le să caute mărunțiș pe jos. Mare greșeală! recunoscută prea târziu: bine că nu m-am dus la școală zilele următoare, m-au căutat neamurile lor, să mă opereze de hernie! Cei care mă urmăresc de ceva vreme, cunosc finalul: la insistențele părinților mei, la părinții fetelor, plus intervenția școlii, nu m-au omorât în bătaie, s-au mulțumit să-mi mai tragă câte-un șut și să se uite urât la subsemnatul. N-am comentat, eram vinovat, poate ar fi trebuit să le spun părinților, ca ei să vorbească cu părinții părinților, părinților lor, în vecii, vecilor! Azi mă tot întâlnesc cu unul dintre șuteori”, ăl care rânjea cel mai tare când îmi sărea basca. E bătrân și topit de băutură, nu mă mai recunoaște, eu, da! Dar lucrurile sunt îngropate demult!

            Cei care își mai amintesc de ce am povestit alte dăți,  cunosc chestia aia cu tovarășa învățătoare care m-a bătut cu rigla, pentru că i-am plesnit favoritul, care o umplea de cadouri. Altul, care nu-mi suporta fizicul, cum n-a suportat nici plesneala. El a început, eu am continuat, iar Tovarășa m-a pus să-mi cer scuze. Eu n-am vrut, nu fusesem eu, inițiatorul! Ea a vrut și, când am apelat la director, s-a rupt filmul: din premiant, am ajuns în prag de repetenție, cu promisiunea fermă că așa va fi! O altă doamnă educatoare, fie-i țărâna ușoară! m-a mutat la ea și am devenit, iar, om! Doar până în clasa a V-a, când, datorită  faptului că stăteam cu fundu-n două luntre din cartierele sus-enumerate, am ajuns la școala cu români majoritari, unde am luat-o de la capăt.

Așa că, prin clasa a VII-a, fizicul meu a atras iar atenția unui alt repetent consecvent: din toată școala, mai era o fată căreia îi uitase Dumnezeu, măsura, cum mi-o uitase, se pare, și mie! Și cum pe atunci nu te băteai cu fetele, că era rușine, pe cine credeți că i s-a pus pata lui Bulinel? Exact, pe mine! Era el, bine făcut, dar nu asta era problema: era tot timpul înconjurat de o haită de hiene mici și schelăitoare, care dădeau pumni pe furiș și fugeau. Inevitabilul s-a produs: a sărit la bătaie pe holul de la etaj, în timp ce hienele îmi scăpau pumni neidentificați. Noroc cu răposatul domn profesor Negre, care coordona cercul de arheologie, unde vânturam și eu, aerul, care ne-a despărțit, rupând niște urechi!

Credeți că asta a fost tot? Vă înșelați: câteva zile, trupa de hiene, în frunte cu gorila-șef, au patrulat ca să prindă maimuțoiul! Care nu s-a lăsat prins, deși îi tremurau pantalonii scurți! Ulterior, am devenit prieteni, până când, mulți ani după terminarea școlii, prietenia ne-a fost întreruptă de niște ani de pușcărie, unde a fost invitat, fapt pentru care drumurile noastre s-au despărțit, slavă Domnului!

Îmi cer scuze la cei care au mai aflat din astea, dar nu puteam să nu exemplific cum era odată, cu speranța că vor înțelege și cei responsabili, că fenomenul s-ar diminua, dacă chiar ne-ar interesa subiectul!


marți, 1 decembrie 2020

"STRÂMBE" DE ZIUA NAȚIONALĂ!

... Și veni și ziua-n care, noi suntem români - sadea!

Azi e românaș, ca ceilalți, și acel ce doar ofta!

Chiar și-acel, ce chinuiește biata limbă românească,

Pare să-și aducă aminte că mai poate s-o vorbească.

Se vând steaguri și concarde, de chinezi ce sunt făcute,

Dar patriotismu-i mare, deși-i nașpa și se-mpute!

Toată lumea-i bucuroasă, la fasole cu ciolan!

Și așa suntem români, doar odată într-un an!

Ne omagiem eroii? Sau ne punem pe spurcat?

Ei murit-au pentru glie, iară noi, noi i-am uitat!

Acum ridicăm statuie pentru trădători de țară

Și uităm că tocmai ăștia, ne-au făcut viața, amară!

Și ne este chiar rușine, nu suntem cuprinși de fală,

Dar suntem români cu toții! Doar de Ziua Națională!

Cum ne educam urmașii? - să cerșească - n limbi străine?

Când avem țara, bogată, dar o facem de rușine?

Cu ce-i vinovată țara, ce ne-a strâns la pieptu-i mare,

Dacă am lăsat toți proștii, să o calce în picioare?

Dacă noi am părăsit-o, ne prefacem c-o iubim?

Și atunci când ne convine, o mai și sărbătorim?

Ca să fii român, nu-i simplu! Tu și cu întreg poporul,

Mai ții minte ce înseamnă, pentru lume, tricolorul?

Ai vărsa vreun pic de sânge pentru vatra strămoșească?

Ai trudi ca astă țară, veșnic ea, să dăinuiască?

Ai lupta pe baricade, să îndepărtezi hoția?

Asta - nseamnă, frați români! să trăiești cu România!

Nu doar să clădim, din gură, temple pentru expirați,

Ci să ne unim cu toții, să trăim ca niște frați!

Să ne dăm mână, cu mână, să ne reclădim frăția

Care să păstreze-n viață, maica noastră - ROMÂNIA!