Margy se născuse cu sămânța șotiilor, în Pampers. Nici nu putea spune, bine, MAMA! și i-a
păcălit pe toți, ușurându-se serios, la botez, în brațele nașei și-a preotului!
Nici azi n-au reușit să scoată mirosul, din biserică!
De atunci, numai întro năzbâtie, o ține! Și, exact în
momentul ăla, împreună cu Benu, frate-său, se pregătea să mai dea o lovitură de răsunet!
Iată ce-i trecuse prin cap: colegul lui Benu era un
mălai- mare, o matahală de vreo sută de kile, care făcea cântarul să geamă de
frică, iar pardoselile, să scârție. Contrar tuturor așteptărilor, Mătăhălosul
avea un suflet liniștit, fiind de o timiditate excesivă. Cum nu-l văzuse cineva
nervos, sau, barem, supărat, Margy avea în intenție să-l stârnească, de aceea organizase
și-o casă de pariuri și invitase toată gașca de fete, pe care o conducea, vreo
10 la număr, să participe la eveniment. Benu consimțise la provocare, era, și el, foarte curios să vadă
reacția partenerului său de chin, despre care nu cunoștea mai nimic.
Așa se trezi Alin, zis Trufanda, invitat la majoratul lui
Margy! La început, nici n-a vrut s-audă, mai ales că nu avea cu ce să se
îmbrace, între timp, se mai lățise, un pic, nu-i mai venea hainele, mai ales pe
buric. Apoi, la insistențele lui Benu, mare corupător de minore, acceptă, cam
trist, n-avea bani decât de-un buchet de
flori, și ăla, rahitic!
Părinții fraților Compost le puseseră la dispoziție jumătate din casă,
plus piscina, să aibă loc unde să se desfășoare. Erau peste 30 de invitați și
vreo 10 neinvitați, dar nu era vreo ceva anormal, mai ales că era băutură, la
greu!
Deoarece nu văzuseră niciunul filmul CARRIE, după Stephen
King, scena pariului fusese aleasă și modificată cu grijă, fără să se țină cont
de filmul în cauză. Fusese aleasă o debara și transformată întro cameră de
copii mici, cu păpuși și tot felul de prostii, foarte multe statuete africane,
indiene și de orice altă natură, aduse de părinți, de prin toate colțurile
lumii.
Fără să știe că este manipulat și filmat, Alin se trezi
cu Calla, în camera de tortură, departe de zgomotoasa deșfășurare. Pe Alin îl
apucă tremuriciul, dând cu ochii de coapsele vesele și dezgolite, ale fetei,
care intenționa să dea la actorie, aspect pentru care se pregătea din
copilărie, când jucase, pe post de ren, întrun basm de Crăciun.
Spațiul era așa strâmt, fiind încărcat cu tot felul de
obiecte inutile, încât orice mișcare a celor doi era însoțită de atingeri între
pieile lor. Alin, neștiind că zeci de
ochi îi urmăreau, iar alte câteva zeci de guri, rânjeau la spectacol, se feri,
cât se feri, dar drăcoaica de Calla, făcea, ce făcea, și se freca de el, până
ce băiatului îi tropăi trâmbița-n
urechi, iar un drăcușor mic se avântă la luptă!
Poate că lucrurile s-ar fi terminat normal, dacă Calllei
nu i s-ar fi umezit ochii și nu i s-ar fi trezit instictul matern, trăgând
căpățâna mamutului, spre “ bidoanele sale”, întrun gest de supremă afecțiune la cerebel!
Contrar
tuturor așteptărilor celor postați ochiometric, Alin nu percută cum trebuie -
în loc să strângă, în brațe, trupul cărnos și mărinimos, azvârli din brațe păpușa docilă, care se
trezi pe jos. Supărată de tratament, ea vrând altceva, precum și îndurerată de
contactul cu colțul ascuțit, al unui dulap sculptat, Calla se puse pe urlat,
concurând cu succes, alarma pentru
Calla-mități! Alin intră în panică și, vrând s-o facă să tacă, nu reuși decât
să-i mute fălcile, acolo unde se dorise doar astuparea gurii slobode. Fătuca, neobișnuită
cu un astfel de tratament, ridică sonorul la maximum, îngrozindu-l pe băiat.
Care băiat încercă să ajungă la ușă, dar se împiedică de picioarele desfăcute,
ale Callei, și căzu peste ea, antrenând un raft întreg de porțelanuri chinezești, dinastia Ming, care se
transformară în dinastia Sing-Sing. Calla, cu părul plin de ciobulețe, total nesatisfăcută
de prestația lui Alin, vru să se ridice și să fugă, dar mai mult îl împinse pe
băiat, care reuși să rupă-n două o mască africană, căreia îi săriră dinții și
pleoapele, exact cât să arate ca o troacă pentru porci. Odată cu masca, se fărâmă
și două ouă Faberge, până ajunseră scrob
și omletă din aur. Ca tămbălăul să fie și mai atractiv, Alin vru să se ridice,
dar se dezechilibră și răsturnă două vaze ionice, care deveniră conice, cu
găuri. Câteva cioburi răzlețe loviră vitrina cu ceasuri de epocă, în timp ce
Alin se întreba ce naiba caută toate alea acolo, pe 6 metri pătrați și
dreptunghiulari.
Calla
nimeri ușa, care, dușmănoasă, o lovi în frunte, transformând zulufii dați cu
gel, în varză creață, și proiectând-o în coapsa lui Alin, care reușise, întrun
final, să sprijine un perete. Îl sprijinea cu niște vîsle de pe o corabie
pentru vikingi, grupa pregătitoare, care se rupseră cu ușurința unor bețe de
chibrit. Eroul nostru mai căzu o dată, de data asta, pe pat, care se rupse sub
el.
Ca
un taur în arena plină cu toreadori, Alin se avântă spre ușa nefericită,
antrenând tot ce mișca în zonă, inclusiv desuurile Callei, rămasă fără
obiectul muncii. Nu scăpă nici măcar clanța de la ușă, că doar nu era Alin, să
lase să i se tragă clanță!
Totul
se petrecu în mai puțin un minut, camera arătând ca după un război atomic! Deși
conspiratorii și martorii evenimentului, ce se holbau prin tavanul de sticlă,
nu pierduseră nicio fază de catch-ul autohton, când au vrut să intervină, deja era prea târziu, nu mai rămăsese un
singur lucru întreg și la locul lui, din camera devastată de Tsunami Alin!
Luna
care a urmat, Margy și frate-său, cât au
muncit, să pună ceva la locul lui, din ceea ce distrusese trăsnaia lor, n-au
scos un cuvânt! Abia după ce au terminat, au scris, pe gresia de la baie NU INVITAȚI NICIODATĂ ELEFANȚI LA PETRECERI! AR FI CA ȘI CUM I-AȚI DUCE ÎNTRUN
MAGAZIN DE PORȚELANURI ȘI I-AȚI ÎNȚEPA ÎN FUND!
Alin
s-a mutat la alt liceu! Are o prietenă
cât un snop de paie și s-a apucat de balet!
După
ce s-au terminat zvonurile, precum că ar fi gay sau că e doar un elefant virgin
și bleg, detractorii au căpătat un subiect de bârfă - Alin fusese invinuit de
două fete, de la el, din sat, că le-a lăsat însărcinate! La auzirea
veștilor, Alin a oftat și a murmurat:
-Mai dăi în...trompa mea, pe toți! Doar
le-am spus proastelor, să aibă grijă, că eu sunt ca un elefant întrun magazin
de porțelanuri! Mai tot timpul!
