miercuri, 27 noiembrie 2019

AVEM PREA MULTE! GHINION!(remake)

M-am întrebat – e, oare, un blestem
Să dai la schimb, o țară, pe-un totem?
S-o dai la-ntors, s-o vinzi pe bucățele,
Să-i rupi picioarele, și-apoi, să-i pui atele?
M-a lămurit, râzând, un pui de corb -
-Fratelo! ești tată la naivi și total, orb!
Avem prea multe și ne pasc primejdii,
De aia luăm aghiazmă și preferăm odăjdii,
Să piară Aghiuță și-un sobor de draci!
Avem prea multe! Asta-i! Și nu ai ce să faci!
Păi! să privim de-aproape – avem grânare
Cu care ne mândrim peste hotare?
Avem! deși cam multe stau pârloagă
Hectare-ntregi, luate pe miloagă!
Că, de! mă tem c-avem și mulți boieri,
Ce stau cu aia-n mână și zic că-s fermieri!
Nu freacă o ridiche, o cumpără din mall!
Sunt proprietari, măi tată! deși au fundul gol!
Avem păduri? Cu toate că arborii-s cam duși
Și s-au umplut coclaurii, de bale și de urși!
C-avem din ăștia, cum văd pe la televizor
Ce ies în stradă, scandând ei că de foame, mai și mor!
Avem ceva păstrat, din solul ăla sfânt,
Pentru care au murit eroii noștri, vrând pământ?
AvEam, se pare! Și, poate, mai avem!
Dar îl amanetăm! La cârciumă, îl bem!
Dar asta-i nu e tot – avem și alte cele,
Ce stau amestecate, claie, bune și cu rele:
Avem milogi, săraci, bogați, poltroni,
Parșivi, eroi, flâmânzi, șomeri, patroni! 
Avem petrol, gunoi, noroi, valoare,
Avem ambiții, vorbe, scârbă, poluare!
Avem, precum  spuneam, cam mult prea multe-
Oi înnecate, confetti, porci bolnavi, ape vândute,
Promisiuni, vrăjeală, tăvăleală! Prea multă caragață!
Prea multă mârlănie, rușine și prostire-n față!
Români, plecați afară! Români spășiți, în țară!
Și peste ăștia mulții, doar ură și ocară!
Ce nu avem prea mult? E-așa de lungă lista
De s-ar cruci, din groapă, sărmanul Burebista:
Nu prea avem curaj! Ne place zăhărelul!
Se potrivește bine, cu micii!Și cu tulburelul!
Ne place biciul și, mai ales, mardeala!
Ne place fofilismul, minciuna și tocmeala!
Ne place șeaua, potcoavele, căpăstrul,
Ne place ce-i la alții și nu mai e al nostru!
De aia zic că-avem prea multe - ideea e banală-
Mă-ntreb - pe unde ne-o mai fi coloana vertebrală?

marți, 26 noiembrie 2019

OMAGIU

     Personajul principal – mortul, căzuse în dizgrație de când apăruseră bocitoarele. Acestea, în număr compact, de trei, nu mai prinseseră un contract de câteva luni, deoarece rudele, din economie, preferau să facă ele pe bocitoarele profesioniste, doar nu erau să arunce cu banii, în câin.., în drum, de dragul mortului! Lui, mortului, oricum, nu-i mai păsa! Așa că damele cu vocalize funerare trebuiră să se antreneze vreo câteva ceasuri întro magazie, ca să ajungă la capacitatea maximă și la nivel de “binișor”, pentru a intra, din nou, în afaceri. Iar acum spărgeau urechile celor prezenți, care, din cauza urletelor lor, uitaseră de ce erau acolo și se doreau prin alte părți:
            -Vasilică, dragul meu, cum de te-ai dus tu, și ne-ai lăsat pe mâna fripturiștilor ăstora, cărora nu le pasă de muncuța ta? Cum Vasilică nu răspundea, iar prezenții începură să ciulească urechile, simțindu-se vizați și jigniți, baba Ghio strecură o privire pe copiuța lipită pe podul palmei și schimbă macazul – Dragul nostru Vasilică, ce bărbat mândru erai tu, când treceai, se întoarceau toate capetele!
         Cunoscuții aruncară o privire la decedat – Vasilică fusese toată viața lui un urât și-un uscatu-dracului, iar cei care întoarceau capul după el, erau doar cei care-l  înjurau!
            Baba Sica se prinse că bocetele anterioare căzuseră ca nuca-n perete și schimbă de drum – Vasilică - Vasilică, te-ai dus și tu, cum o să ne ducem curând și noi, lăsând locul gol și uscat, să-l ocupe altul!
          Ei! așa mai da, fiecare simți că-i dau lacrimile – fiecăruia îi vine rândul și dacă nu se bocește singur, zgărciobii ce-l vor îngropa, nici gând! Și lacrimile începură să curgă, în timp ce baba Sica, văzând că nimerise, îi dădu înainte – Vasilică, te-ai  dus ca puiul de cuc, că ne naștem singuri, trăim singuri și murim singuri! Și te plâng neamurile și prietenii, jale ai lăsat, băiatule! Of! Doamne, cum l-ai luat pe singurul nostru sprijin la bătrânețe, pe singurul om care ne alina sufletele!
            Și cum se apucaseră și câinii, să latre, de atâta jale și amar de lacrimi, bocitoarele i-au dat bice ore-n șir, având grijă să-și dozeze eforturile și să-și merite paralele.
         Când au obosit și-au cerut time-out, s-au trezit că vorbele lor nu numai că-și făcuseră efectul, dar mai dăduseră și pe-afară – moș Troică se trezi bocind:
            -Vasilică, băiatule! te-ai dus și nu m-ai iertat că ți-am făcut ditamai ghebul, cu parul, când erai mic și te-am prins la furat! Te-ai dus acum, tu și ghebul tău, să vă întâlniți cu Tatăl Ceresc!
        -Vasilică, nu ți-am spus niciodată cât de grele sunt coarnele pe care ți le-a pus nevastă-ta, ca să nu zici că-s rău intenționat! preluă ștafeta Ion, cel mai bun prieten al mortului, rușinat puțin de contribuția adusă pe altarul coarnelor răposatului.
        Cel mai dureros omagiu fu adus de Fane, vecinul și tovarășul de năzdrăvănii a lui Vasilică:
            -Mi-ai pus piatră pe inimă, când ai murit! N-ai spus o vorbă și m-ai lăsat singur, să mă descurc cum pot, fără sfaturile tale! Câte n-am trăit noi, împreună, n-a trăit nimeni! Gol în suflet, mi-ai lăsat! Mort, mă simt și nu mă dreg! O să te țin minte, pân-oi muri, mai ales că ai plecat și nu mi-ai plătit datoria de 200 de lei, de când am fost la târg, acu 2 săptămâni, că nu-ți ajungeau banii și-ai luat împrumut de mine! Și te-ai dus și nu-i mai văd!
           Auzind fiul mortului ce zice, se schimbă la față – îl trase pe Fane deoparte și-i dădu cei 200 de lei, să nu ajungă Vasilică de gura satului și să intre în istorie ca datornic!
     Gestul nu scăpă multora, care începură să bocească, făcându-le de baftă, pe bocitoare:
          -350 de lei ți-am dat, Vasilică, și nu mi-ai mai dat un sfanț, înapoi!
 -Ba mie cu 500 de lei mi-ai rămas dator, și nu ți-a păsat, Vasilică!
- Vaca mea a rămas stearpă, că te-ai uitat urât la ea, Vasilică! Și mi-ai promis că-mi cumperi una tânără, drept compensație!
Poate că  bocetele ar fi continuat, dacă Vasilică, sătul să tot audă cum îl bocesc toți paraliticii, n-ar fi săltat din coșciug și n-ar fi urlat la ei:
-Bă! dă-vă ... anafura mamei voastre! cu gălăgia voastră, cu tot! Nici mort, nu lăsați omul! Ia cărați-vă la casele voastre, că m-am hotărât – mă duc singur, la groapă, numai să nu vă mai aud!

duminică, 24 noiembrie 2019

NIMICNICIE


      Titel s-a născut sărac - era, bietul, gol-goluț! când a ieșit prima oară-n lume! Și-a rămas așa multă vreme, timp în care s-au petrecut destule: a crescut, ștergându-și mucii de frunzele de nalbă, și-a luat muiere și au făcut împreună vreo 3 plozi! Unica lui cămeșă a căpătat culoarea untului adevărat, scăpat în noroi uscat! Și când s-a săturat să mănânce cartofi, și ăia, puțini, și-a luat inima-n dinți, și dinții, subsuoară, și s-a gândit că așa nu se mai poate! Și, prima oară, s-a apucat de furat! Trei ani, mai târziu, își încropise oleacă de gospodărie, trei vaci și căpătase al 4-lea plod, pe care îl boteză Norocel. Atunci se hotărâ că hoția nu-i de el, cum nu fusesese nici munca fără folos, și se apucă de făcut negustorie.
        Nici nu visase Titel că negustoreala îi venea că o mănușă, sau ca un ciorăpel peste bătături – treburile mergeau așa bine, că nu mai știa câți bănișori avea! E drept! când se întâlni cu Norocel, mai-mai să dea cu bastonul-n el, că-i tăiase drumul, nu-l recunoscuse, crescuse băiatul, de ajunsese flăcău. Cât despre celelalte odrasle, bine că fusese un piculeț pe la nunta lor, că nici pe ăia nu-i mai cunoștea, cum o uitase și pe muiere. Trebuie spus că lui Titel, de când dăduse bogăția-n el, se atârna de poalele femeiuștilor tinerele și sprințare, care-i păpau banii cu polonicul. Și aveau, slavă Domnului, polonic, nu glumă!
            Eroul de la Termoplaca, Titel, avu ceva palpitații, când poliția economică dădu o horă la el în bătătură, dar cum de-l cunoștea pe unul cu grade mari, se lăsă cu purceluș în lapte și clapon în acte. Nici când îl păscu ANAF-ul, nu se sperie prea tare, un unchi descoperit ulterior înavuțirii sale îl bătu pe umăr, felicitându-l că fusese prompt și înțelesese mesajul în Morse, pe care i-l trimisese cu două zile înainte. După ce se liniștiră apele, constatând că toți concurenții lui erau în găleată, se felicită pentru că aderase la partidul de guvernământ, deși nu știa nici măcar cu ce se mănâncă.
            Trecură trei ani și guvernarea se clătină așa tare, că rămase mai înclinată decât turnul din Pisa, iar lui Titel glandele sudoripare trecură la supraproducție. Spre norocul lui, fiind un element chimic capabil, deoarece genera bolboroseli, noul partid de guvernământ trecu cu mopul peste activitatea lui anterioară și-l cooptă în noile structuri, cu condiția de a sponsoriza din plin prefacerile partinice. Și Raiul se năpusti peste Titel, cu cohorte de îngeri negri și gri, care-și plimbau cozile pe sub nasul lui!
            Și, întro zi, nu se mai simți deloc – de bucurie, plezni inima-n el! De tot, nelăsându-l să se bucure de cum i-a tras în piept, pe toți!

            Iar eu am căzut din pat, visul fiind prea credibil! Dar rămâne vis!   


vineri, 22 noiembrie 2019

MESERIA E BRĂȚARĂ DE ...TAUR!


        În Capela Sixtină, în fața tavanului pictat de Michelangelo, plini de admirație:
-un englez -WORDERFUL! HUGE!
-un francez- MERVEILLEUX! SUPER!
-un rus - волшебный! классный!
-un spaniol – GENIAL!  MARAVILLOSO!
-un român – VAI DE ... ME!
______________________________________
            În stil pur românesc, în fața frumoasei noastre clase  politice, ce exclamă:
-ciobanul- SĂ-MI BAG BÂTA…!
-chirurgul - SĂ-MI BAG BISTURIUL…!
-țapinarul- SĂ-MI BAG DRUJBA…!
-pictorul - SĂ-MI BAG PENELUL…!
-IT-istul -SĂ-MI BAG MOUSE-UL…!
-bebelușul - SĂ-MI BAG SUZETA…!
-cizmarul- SĂ-MI BAG CIOCANUL…!
-croitorul- SĂ-MI BAG ACUL…!
-ginecologul- SĂ-MI BAG CHIURETA…!
-bancherul - SĂ-MI BAG CARDUL…!
-politicianul- SĂ-MI TRAG O BILĂ..!
Fiecare, cu scula lui!

miercuri, 20 noiembrie 2019

DIALOGUL SURZILOR

El și Ea, la o terasă, pe malul Dunării:

-E răcoare! Totuși, e prea cald pentru sfârșitul lui Noiembrie! Dar voi, femeile, sunteți friguroase rău, dați repede în tremurici cu surprize!
-Dă-l naibii, de retardat, n-ai auzit că a furat, de-a stins? Noi nu ne asociem cu hoții! Doar îi primim în casă și-i culcăm în camera curată!
-Au plecat și păsările călătoare, după ce, vara asta, ne-au pătat rufele. Și chiar mă bucur că, anul ăsta, am plantat un copăcel! Eu zic că-i stejar, deși mulți zic – ‘ai!  salcâm!
-Ocupată cu binele omenirii, toamna asta n-am mai pus gogoșari, doar am început să-i port! Iar murături, găsesc pe toate drumeagurile, de mi se acrește!
-Dacă vine iarna grea, să vezi cum ne îngheață vecinii! or să facă turțuri sub nas, de la căldura sufletească. Dar e treaba lor, că nu votează cu cine trebuie!
-Auzi prostie-în țara mea - nu există soluție pentru emanciupirea socială! Avem prea mulți analfabeți, de aia, care nu știu să citesc! Și suntem tare poluați! Pe viitor, mă acsez pe probleme de poluție, să putem respira niște aere curate!
-Normal că nu-i normal să fie anormal de mulți șomeri! Dacă nu ne eliminau ăia, casa, acum puteam trăi mai bine! Mai bine ca înainte, că înainte nu ne era mai bine! Ghinion!
-Ieri am cumpărat niște multe ceaiuri – Coada Șoricioaicei, Coama Calului, pălămidă, troscot și aloe vara! Ba și lumânărică, dar s-a topit pe drum, de la căldură! Am rămas doar cu fitilul!
-Crede-mă, mă bate-un gând, de-am făcut bătătură pe buca stângă – cum să nu mai fiu morocănos? Am găsit pe net o promoție de rânjete, dar îmi sunt mici, mă strâng. Am păstrat doar unul larg, pentru cei care mă iubesc numai pe mine. Ca să nu fac risipă pe proști, nu-l folosesc decât foarte rar, și-atunci, că n-am în cotor! Cui nu-i place, să nu mănânce prea mult...
-Mă gândesc să-mi umplu timpul cu ceva folositor - să gândesc! N-am mai făcut-o demult și s-a cam uzat! Cică trebuie încălzită des, astfel se usucă! Mintea, bineînțeles! nu te gândi la prostii!
-Nu știu unde o petrec concediul, următorii ani! Că altă treabă de făcut, n-am! Cu pasiențele am terminat, mi-a ieșit și ultima pasiență! Aș vrea eu să fiu mai iute, dar m-au fleșcăit ultimii ani petrecuți cu tine! Speedy Gonzales, mă numeam!
-Să știi că mariajul nostru o să rămână în istorie, mai ceva decât Romeo și Julita! Am avut o relație interesantă, noroc cu mine, că sunt inventativă, dau dovadă de multă ingeniuitate!  Ai văzut cum mi-a fătat mintea, găini vii? Ca o mamă izbitoare, am fost pentru toți!
-Da! da! o să ne dăm cu sania și o să ne batem cu bulgări de zăpadă!
- Mulțumesc! Și tu ești un om mare! Și, mai ales, înalt!

luni, 18 noiembrie 2019

N-A MAI RĂMAS NIMIC DE FĂCUT?


     Poate am mai scris despre asta - nu demult, un șef de supermarket mi-a povestit cum că, timp de vreo 10 zile, unitatea a fost vizitată de hoți! Dar nu de hoții cu care suntem obișnuiți, ci cu unii speciali – un grup de 8-9 oameni, mulți - copii! Care intrau, consumau, îi dureau la fes, dacă rămâneau pe camerele de supraveghere. Alertată, poliția locală  a vrut să-i identifice și s-a trezit că personajele au cerut să li se respecte drepturile de consumatori! Veniții din alt județ au început să enumere articole de lege, de care polițiștii nu auziseră în viața lor, printre care și ceva de prin Codul Penal! Întrebați de ce nu cumpără, au spus că n-au bani! Dar asta nu înseamnă că n-au voie să intre în magazine, că doar nu e obligatoriu să cumperi ceva!
            O să-mi reproșați, mai târziu, că asta n-are legătură cu ce urmează, dar o să vedem dacă e așa: simțiți neputința  personală de a nu mai spera la ceva bun, întro țară care se prăbușeste și nu sare nimeni, s-o salveze? Dacă simțiți asta, de ce vă răzbunați pe mine, pe prieteni, rude, mame, copii? Mai ales, pe copii, antrenându-i în jocuri murdare, cum ar fi politica? Să presupunem că neputința de a face ceva, la cei polițiști locali, s-ar fi materializat prin a cotonogi niște trecători, doar așa, să le mai treacă din oftică! Adică niște oameni total nevinovați, care au avut nenorocul să fie la momentul nepotrivit, în locul total nepotrivit! Sau chirurgul, sătul de gărzi, ar “scăpa” bisturiul în primul cu fața mai lungă! Absurd, nu? Și atunci, de unde absurditatea de a ne bate între noi, ca niște tâmpiți? Să fie de la acceptarea faptului că nu mai avem ce face și căutăm să ne răzbunăm pe cine pare mai slăbuț? Chiar dacă slăbuțul, până ieri, ne era frate, sau părinte?
            Să-i enervez pe cei din diaspora – cum e treaba cu votatul – Să te duci, mamă și tată, să votezi pe  cine îți spun eu, că ți-am trimis bani, să nu mori de foame! Dacă nu eram eu, cu hoții din țară, erați morți! Ia vedeți ce faceți! Să nu îndrăznească cineva să vină  și să spună că nu-i așa, am cazuri concrete unde chiar omul a recunoscut că i-a forțat pe alții, să procedeze cum a vrut el! Cum rămâne cu libertatea de opinie? Și cine își dă pumni, în falcă, atunci când constată că s-a înșelat?
            Nu știam de ce-s bolnav de...de toate – zilnic, apar toate porcăriile, pe care nu știi cum să le mai iau! De exemplu, enormitatea propagandistică precum că situația jalnică, a României, e vina pensionarilor! Apoi, a sărăcilor de 416! De la multinaționale! De la Servicii! De la Papă și din Iad! Bă! împuțiților! de unde știți voi care, cu cine votează, așa exact? Doar dacă partidele țin evidența celor care și-au luat tainul, de la ei, și au făcut schimb de registre! Îmi spune cineva, în mod cert, cu cine am votat eu, că, pe cinstite! am uitat? Iar voi, scârbelor! nu aveți părinți pensionari, amărâți în familie, bugetari, printre prieteni, de aruncați cu hârtia igienică, la toți, grămadă? De unde...pitpalacul ciorii, le știți voi, pe toate, de ne învățați ce-i aia democrație? Care democrație, boarfelor ordinare! care ne faceți să ne urâm între noi, ce, asta e democrație sau mozoleală? Par mai puțin vinovați stăpânii voștri, politicienii lu' Pește, decât voi, nemernici anonimi!
            Partea proastă e că nu iese fum, fără foc – se pleacă de la un sfert de adevăr și se transformă în hazna, hârdău, cloacă! Oare cât  timp eu și alții, o să tot cloncănim, că ADEVĂRATELE PROBLEME TREC NEOBSERVATE, PRIN VĂLMĂȘAGUL ĂSTA DE JIGODISME? Ce-aveți, fraților, cu  ceilalați, că nu ei au vândut pădurile, au trucat licitațiile, au construit mahalale și au plantat discordie? Reveniți-vă, nu cel de lângă tine a majorat prețurile și și-a tras partea, altul ne-a mâncat coliva! De unde atâta încrâncenare și ură, și pentru ce?
        Știu, totul pornește de la oameni, trece prin ei, lasă urme, dar capcana urii nemiloase nu-i săpată decât pentru noi, ăștia fraierii! care ne înjurăm cu vecinul!
     Nu-i așa că neputința noastră ne facem să fim obtuzi, absurzi, chiori e.t.c.? Și-atunci...?
        Trebuie să mă opresc aici -  începe LACRIMI LA MAREA NEAGRĂ, și-o pierd pe nevastă-mea! Eu mă duc la o bere, cu băieții! Ce atâta bătaie de cap, știm cine câștigă turul doi!     

vineri, 15 noiembrie 2019

CE TÂRZIU POATE FI, CÂTEODATĂ!

Dragă tată!
M-am întâlnit, din nou, cu tine, astăzi – cu fața ta aproape neridată, cu zâmbetul ăla fantastic de mucalit, cu părul alb și rar, rotunjindu-ți chelia strălucitoare! Tot pus pe poante și mișto-uri, nu-i așa? Ai rămas neschimbat, ochii îți fugeau peste tot și-ți era foame. Tu, care mâncai pe fugă, dar îți place să bei două-trei beri, la “botul calului”, ai comandat azi o cioarbă. Vârsta își pune cuvântul – te-ai nărăvit să mănânci la pensiune, după ce o viață ai mâncat din sufertaș, în pauza de masă. Iar când mergeam la pescuit, mâncai cu un ochi la plută, unul, la mâncare, și cel ager, la mine, să nu cad în baltă și să mă înnec! Sper că n-ai uitat cine m-a învățat să beau bere, punând sare pe marginea halbei? Mie, eram mic, îmi luai un țap”, pe care nu-l terminam, mi se făcea gura, pungă, de la amărală, și-mi părea rău că las ceva neconsumat, dar atât puteam. În drum spre casă, cumpăram pepeni din Piața Mare. Odată l-am cărat, singur, pe unul mare, până aproape de casă, dar l-am scăpat și praf! s-a făcut! Mi-a fost ciudă și rușine, dar n-ai spus nimic, nici nu i-ai pomenit mamei ce căscat am fost. Nici când am dărâmat movilele de conserve, de la supermagazin, cum i se spunea odată, nici vocea n-ai ridicat-o – ai plătit ce fărâmasem, m-ai luat de mânuță și m-ai dus acasă, fără reproșuri. Așa faci tu – o singură palmă după ceafă, mi-ai dat, în toată viața ta și-a mea! Mi-ai ținut, în schimb, jumate de oră de morală, de fiecare dată când greșeam, dacă găseam o gaură de șoarece, în ea mă băgam! Nu zic, uneori n-o nimerești, dar nici prostii, nu zici! Mă bucur că-ți semăn – nici mie nu-mi place scandalul, cearta! Dar dacă altfel, nu se poate, mă bag și eu! Pentru că primele lecții de onoare, de la tine le-am învățat! M-ai făcut să cred că, fiu de muncitor în fabrică, eu pot fi un cavaler care salvează domnițe, scoate spada, pentru ce slabi, și omoară bandiți la drumul mare.Viața mi-a arătat că nu mai sunt cavaleri, dar te poți crede unul! Iar tu ai rămas regele meu, care, în loc de spadă, mânuia un ciocan și-o daltă! Și care mi-ai cumpărat o singură pereche de pantaloni, care erau de damă!
Au trecut 17 ani, de când ai murit! N-ai apucat să ne vezi bătrâni, pe noi și pe copiii noștri! Poate că ne-ai fi criticat pentru modul nostru de viață și pentru greșelile făcute, sau poate nu! Cel mult ne-ai fi privit lung și trist, sau ai fi râs cât de proști am putut fi!
Mi-a așa dor de tine, că nu vreau să-mi aduc aminte de cum erai, când trăiai. De aceea, te văd zilnic în fiecare bătrân mucalit și pus pe poante. Poate din cauză că nu ți le-am spus pe astea, toate, când trebuia! Și-acum e prea târziu!

joi, 14 noiembrie 2019

MUCLES! CARE LE ARE CEVA, CU ’IGANII?


      Mă internează prea puțin, pe care va deranja cele de mai jos, dar tare suntem mai catolici decât Papa și mai îmbâcsiți decât covorul lu’ Mam’ Mare, de dinainte de răzbel! Ne fofilăm printre cuvinte, fără a avea curajul să spunem cum stă trebile, prefăcându-ne că suntem în Postul Mare și nu avem voie să deranjăm, ne bate îngerul păzitor cu făcălețul, dacă vorbim ce nu trebe!
            Un dobitoc, zilele trecute, fără să știe pe unde-și dă drumul la cuvântătoare, s-a exprimat metaforic la adresa mea, făcându-mă “’țigan”! Dobi nu știa că va ajunge la urechile mele cel cuvânt, așa că nu mă pot abține să nu-i dau o replică – Bă! față de dobitoci ca tine, eu nu neg că-i posibil să am și sânge...! Cum nu-mi cunosc prea bine arborele ginecologic, ceva urme minuscule de sânge armean, h-am! dar de restul, nu bag mâna! M-au apucat crampele când am săpat și am aflat că Dobi e, de fapt, etnic pur-sânge! Păi bine, măi Fâs! de ce-ți renegi obârșia și arunci cu olița-n alții?
     Trebuie să recunoaștem - rromii sunt mulți! Să nu ajungem să solicităm să ni se recunoască apartenența la etnie, doar ca să fim COOL! Până atunci, să ne înțelegem – nu-i judecăm pe unguri după culoarea pielii, nici pe machidoni, după culoarea ochilor, așa că nici pe țigani, să nu-i judecăm după prejudecățile noastre. Să-i luăm pe fiecare, drept români și să-i judecăm ca atare, fiecare pădure având procente semnificative de uscături . 
            Și, ca să vă dovedesc ce farisei, suntem, întreb – a zis cineva, ceva, când “muzica lăutărească“, mult iubită, a sucombat și s-au ivit manelele, mult apreciate de o majoritate lejeră? Nu! Dar că cei mai mari muzicanți erau țiganii, nu zice cineva, ceva? Spun „erau”, din cauză că manelele nu prea seamănă a muzică, dacă privim fondul redus de cuvinte care le împănează! Muzica de petrecere, e altceva! dar nu mă pricep la niciuna, eu vreau doar să simt emoție, să-mi sară inima, iar la mesajul manelist, rar mi se ridică ceva!
            Și asta nu e totul – dacă nu ne plac țiganii, de ce le folosim limbajul? Aveți idee câte cuvinte uzuale folosim  și care provin din limba lor? Haideți să vedem, în textul următor, dacă e așa, și apoi să-mi spuneți că nu le-ați folosit niciodată, pe niciunul:

Pe-un picior de plai,
Pe-o nară de cai,
Trec purii șucari,
Bengoși, cu biștari,
Unu-i barosan,
C-a ciordit baban,
Altu-i manglitor,
Și e machitor!
Ultimu-i nasol
C-o meclă, rasol,
Dar e sandilău,
Scăpat din bulău!
Toți, plini de lovele,
Trag la halimele.
La pilit! Gineală!
Și gagicăreală!
Și-s mișto, gagii,
Zic și caralii!
Au șuriu, la spate,
Baftă, la mai toate,
Iau în bășcălie,
Dau la temelie,
Numai beșteleală
L-așa bulangeală!
Până or mierli,
Dilii, vor trăi!
Iară eu dau ghes,
(Și n-am interes!)
Să vă spun pe șleau
Că alt, nu mă dau,
Paradit, nu stau!
Matol, nu prea sunt,
Jur, și-s de cuvânt,
Că, la țigăneală,
Fugim în rafală!
Dar rapid, ne doare,
Doar de la culoare!

Aveți idee câte cuvinte, din cele de mai sus, am împrumutat (spun specialiștii) de la rromi?

miercuri, 13 noiembrie 2019

DEMOCRAȚIE!

        Sătui de tirania leului senil și saturate de greșelile lui, animalele din pădure l-au alungat și au sărbătorit sfârșitul despotismului, îmbătându-se criță.  Așa de năprasnic a fost dezmățul, că unii nu s-au mai trezit nici astăzi - mai mișună-n patru labe, alea din care au fost făcuți.
            Care s-a trezit mai devreme, a descoperit că locul leului fusese luat de o hienă zâmbitoare, înlocuită apoi cu un cimpanzeu, urmat de …alții, nu mai țin minte care, ce, și cum! Viața viețuitoarelor din pădure a devenit mai poleită ca niciodată, de ziceai că-i acadea, doar că mirosea a mici cu mujdei.
            Dacă nu se înșeală postacul, ceva amintiri sunt mai recente, cam de pe vremea domniei rechinului cu lacrimi de crocodil, care nici pe copii, nu-i bătea, nici de râs, nu hăhăia. Cert ce că de domnia tiranică a leului, nu se mai pomenea nici vorbă, deja îi putrezise și blana, și nici nu mai vroia cineva să-și amintească, ca să nu se îmbolnăvească de ciumă roșie. Așa se dovedi că domnia rechinului depășise marginile regatului, că din pădure, mai că nu rămăsese mare zer. Ticluită în bordeie și vizuini străine de pădure, domnia acestuia fu piatra de răgălie a viitorului, din care se adăpară cam mulțișori.
          După ce fu detronat, rămânând doar stăpân pe “tronul” obișnuit, noua achiziție în materie de regi -  galago, ieși din găoacea de unde stătea pitit și-și umflă bicepșii, dovedindu-se a fi extrem de mucalit și de mutulică, dar cu gânduri mari și subțiri, pe care le ținea pentru domnia sa. Domnia sa fu cam străveziu – lălâie, dar cum inamicii săi erau mai șacali, decât hienele, și mai mincinoși, decât musca țețe, în loc să fie antipatizat, galago, ca orice galago bine plantat, deveni sufletul petrecerii. Și veni momentul democratic, al alegerilor! Pentru că am uitat să precizez – regimul regesc fu înlocuit cu regimul răgesc, bazat pe alegeri democratice din 4-5 ani, cu participațiunea celor cu drept de vot liber, doar cu multe semne de canibalism politic. Cam ca la noi!
            Astfel, se ajunse la turul doi și-un sfert, când în arenă rămasese doar galago și vaca, ultima ajunsă (în tur!) din motive stranii, dintre care unul ar fi efectul Lunii, asupra zambilelor. Și atunci apăru marea dilemă – ori e neagră, ori e întunecată, dar mai bine cu puchiței, decât beznă totală! Se pare că se trăsese nu doar sforile, ci și otgoanele, doar ca să fie ăsta rezultatul, ba cred că și-au făcut campanie, unul, celuilalt, și-au mai dat și bani!
            Viețuitoarele pădurii s-au trezit cu pesmetu-n nas –Alege, bivole! ia de-aici! Cum în primul tur țopăiseră vesele, că vor schimbare, ce să vezi? nema alegere! Ce nu înțeleg  eu - de ce își frecau coioții, membrele și membrii, că doară ei s-au plantat în umbra gala-golului, făcând-o pe mortu’, niște ani? Și care e diferența între coioți și rudele lor, șacalii, care speriaseră mulțimea, în vremurile dinainte? După calculele mele, de povestitor, mă așteptam să vină alte rude de-a lor, dintro altă poziție incitantă!
            Dilema continuă și azi – orice alegere, o căcărează, doar că nu de la același producător! Mare e pădurea Ta, Doamne! și mulți ne mai plimbăm prin ea! Păi cum, măi fraților! să dai o tiranie, pe-o butelie, și-apoi pe-o nasulie, care ajunge în altă parte? Zău că povestea noastră cu pădurea și cu democrația mi-a chelit chelia – cum adică, să se aleagă? Nu era mai bine dacă se urcau candidații în pom și se scutura pomul, să vedem cine pică? Sau treflă? Că din cupă, beau doar învingătorii, nu toate patrupedele!
            Concluzie: cine se învârte în jurul propriei cozi, ajunge tot la vârful ei! Și-n pădure, ca-n pădure – trebuie să calci pe oseminte, ca să-ți atingi scopurile! De noaptea minții, democrația asta! 

luni, 11 noiembrie 2019

SĂ FACEM GUȘA, MARE!

De când bătrânul și liniștitul pelican
Stătea degeaba-n apa tulburată,
Ce, din curată, ajunse super-poluată,
Simți o leșuială și dureri de scăfârlie
Și negre gânduri îl loviră-n temelie!
Și cum nu mai văzuse niciun rac,
O broască, râmă, pește sau bocanc,
Era cam tras la față, și subțire,
De parcă se ținea în cură de slăbire!
Până-ntro zi, când se trezi gândind:
-Stau de pomană, din mațe chiorăind!
Dar, auzind că oamenii sunt buni,
Mă mut la drumul mare, printre pruni!
Că ei sunt prea dotați cu simțul ecologic
Și ar avea în plan, și spectrul zoologic!
Nu m-ar lăsa, ca mai rabd de foame !
Că ei sunt domni și, mai ales, că-s doamne!

Ținu ciocul căscat, doar două zile -
Apoi, analiză ce-a strâns în cea “cutie-a milei:
În gușa lui cea mare, doar pet-uri și pahare,
Chiloți, tampoane, dulciuri, suspensoare,
Punguțe, coji de ouă, chiar cofraje,
Și multe, foarte multe ambalaje!
Tronând pe ele, resturi, scame și noroi,
Pe scurt – nimic și, mai ales, gunoi!
Sărmanul pelican, acum și mai lihnit,
Privind în gușă, iată ce-a gândit:
-Din vorbe, toată lumea dăruiește!
Din gură, toată lumea, omenește!
Și toți sunt, frate! la biserici, ușă,
Uite ce dau, ca să îți vâre-n gușă!
Tu, fraiere! ca pelicanul răsuflat,
Stai, nenicuță, cu ciocul larg căscat!
Măcar dacă aș fi fost doar eu, vizatul
Dar plin e, de gunoi, vere, tot hatul!
Ce mediu? Ce grijă mare, de natură?
Ei ce aruncă, noi le băgăm în gură!
Dar nu e vina lor, c-aruncă cu toptanul,
Ce-a noastră, că-nghițim ca pelicanul!
Și-n timp ce ăștia vor să ne omoare,
Tot ei bocesc, făcându-și gușa mare!

duminică, 10 noiembrie 2019

VACCIN!


        BREKIN’ NIUZ!:  Un grup de cercetători români, ce lucrau la un vaccin împotriva lungirii nasului, a descoperit un vaccin împotriva prostiei! Descoperirea, caracterizată ca fiind una E-PO-PE-CALĂ! va trata rapid orice simptom al prostiei, de la faza incipientă, de dat din cap fără motiv, până la a ți-o face cu mâna ta. Mai mult - odată cu vaccinul, cercetătorii au lansat și primul aparat de detectat proști, care are eficiență încă de când iese omulețul din..., pe care l-au denumit metaforic, RETEVEI ONE! De o simplitate  uluitoare, scula e ușor de construit, fiind la îndemână oricărui cioban cu creierul cât ghiocul și dare de mână, sau a unui tăietor de bușteni cu furca.
            Primele experimente cu vaccinul au fost făcute pe oi, care, dintrodată, s-au deșteptat și au început să latre! La faza experimentală următoare, s-au folosit vaci, care au început să circule numai pe drumuri laterale sau să treacă drumul numai pe trecerile de pietoni, fără a mai dărâma cu fundul, mașinile din trafic. Ciobanii și văcarii nu au suportat vaccinul, rămânând tot așa cum erau, ca, de altfel, toți șoferii care pasc oi și vaci, direct din autovehicul.
           Când s-a aflat că vaccinul nu poate fi produs în cantități suficiente pentru toată populația, stocul existent a fost confiscat de parlamentari, convinși că lor nu le-ar trebui, dar, din motive de prevenție, 5-6 doze, de fiecare, le-ar asigura imunitatea, pe lângă celelalte imunități de care beneficiază.
       O amplă campanie de denigrare a vaccinului, a luat amploare, după ce primii vaccinați au acuzat dureri de cap, ceea ce nu este chiar normal, deoarece cap, nu există chiar peste tot, dar dureri, da! Apariția primelor efecte negative, cum ar fi tremuriciul pleoapelor și scoaterea limbii române din dicționar, a dezvăluit că un alt stoc, destul de reprezentativ, de vaccin, a fost sustras și vândut pe piața neagră, cauzând o adevărată evaziune fiscală. Astfel, dacă vedeți pe cineva că vorbește mult și prost, anunțați la 112, că nu vine nimeni, doar n-or fi proști să se ia cu proștii-n gură!
     Trecându-se peste procedura licitației, o firmă din Tsunami a trecut la producția de serie a vaccinului, deoarece poate asigura compoziția mai ieftin și mai repede decât cele românești. Tot ea va produce și echipamentul de detectare, dar se pare că deja proiectul a fost sabotat, cine are interesul să descopere că-i prost făcut grămadă?


ȘTIRE DE ULTIMĂ ORĂ: Descoperitorii vaccinului anunță că acesta nu este chiar finalizat și că ultimele teste indică faptul că nu numai că nu limpezește mintea, ci, mai degrabă, invers! Gurile rele au scornit că produsul a fost inventat și brevetat prostește, doar cu scopul de a influența alegerile prezidențiale! Ceea ce nu este adevărat, toți ne prostim pe zi, ce trece! Fără vaccin!

miercuri, 6 noiembrie 2019

TE RÂZI, PROSTANE...!(Din sufletul unui creier de maimuță!)

Te râzi, prostane! că ești jeg!
Te dai rotund, deși ești bleg!
Te uiți la mine, din copac,
Și te-ai da jos,(dar ești malac),
Să-mi freci ridichea, cu susan!
Mai dă-te-n măta, de prostan!
Hlizești, ca vaca-n abator,
Și-n cap, ai varză și amor!
Un neuron mai ai! Gata prăjit!
L-ai omorât, când ai gândit!
Nu te-ncrunta, că mă-ncruntez
Și eu! Dar nu ca tine, să nechez!
Și vârâ-ți, naibii, limba-n... gură!
N-o ai întreagă, ci spărtură!
Te dai muflon – parchezi sașiu!
Te urci pe mine! Ești diliu!
La tine, legea-i în balon,
Că ai, drept creier, un carton!
Te știu de mic - mucos, căpos,
Acu’, mai ești și răpănos!
Mai fă-ți o baie! dă cu var!
Mă seci, că puți și ești murdar!
Dar fițe ai, vreo trei găleți!
Și-nțelepciune, doi știuleți!
Mă râd, și eu, că mă-nfierbânt
Și mă strofoc, cu vorbe-n vânt,
Să-mi treacă - ți-am tot cântat -
Ești prost ca oaia, dar „bazat”!
E prea târziu, să-ți dau un sfat,
La cât ...noroi, am tot mâncat!
Nu mă mai râd! Toate, ne duce
De-acum, prostia va conduce!
Și-atunci, în frunte, noi, am sta!
Mai dă-i pe toți, în pielea mea!
Că ei e proști! Îar noi, jupâni!
Mai dă-i în colo, pe români!