MEANDRELE UNUI SUFLET RĂSUCIT

(NEW!)Nu apucă să facă câțiva pași, după ieșirea din club, că se izbi de o tornadă roșcată, care se încăpățâna să treacă prin el! La prima vedere, așa crezuse, dar, privind mai atent, observă că dama se clatină prea tare pe picioare și nu din cauza tocurilor. Strada, luminată abia la  vreo 20 metri mai departe, nu era circulată, astfel că nu înțelese cum de s-au ciocnit! Abia când ea ajunse, clătinându-se, sub o firmă luminată mai acătării, el tresări:

-Iulia! Ce-i cu tine aici?

Ea îl privi cu privirea aceea rătăcită, de om care nu înțelege ce este în jurul său, dar care se teme de ceva nedefinit. Nu păru să-l recunoască, dar nici nu era în stare să-l respingă - dacă n-ar fi fost brațele lui, ar fi rezemat zidurile.

El făcu singurul lucru care îi trecu prin minte - făcu semn unui taxi, în care mai mult o aruncă, decât o ajută să urce. Ea căzu strâmb, în spate, așa că fu nevoit să călătorească pe scaunul din dreapta, tot răsucind gâtul, să vadă dacă femeia nu se trezește.

Ajuns în fața casei unde locuia, trebui să o care în brațe până în sufrageria - dormitor, amețit și de mirosul de alcool fin, al respirației ei. O lasă să doarmă, dar adormi și el, pe un fotoliu, uitând să se mai învelească.

Când se trezi, ea îl privea de sub pătura cu care o învelise - numai ochii îl urmăreau! Dar ochii ei luceau de o ură neascunsă, nedisimulată! De parcă el era vinovat de starea ei, de ceea ce i se întâmplase și de durerea sa! Pentru că ura era însoțită de durere!

-Ce vrei? îl întrebă cu voce groasă, hîrâită, dușmănoasă! - De ce m-ai adus aici? Ca să te bucuri de halul în care sunt? Nu-ți ajunge câte mi-ai făcut?

El nu spuse nimic – nu avea ce! Ridică doar din umeri, lăsând-o să creadă ce vroia, și regretând că i-a fost, din nou, milă, de ea! Nu mai simțea mare lucru despre fosta soție, mai ales că nimic nu se schimbase - ea bea în continuare, ca și atunci când erau căsătoriți! Aceasta fusese una dintre cauzele care îi duseseră la divorț, pe lângă imensa diferență de educație, total opusă! Nu mai avea chef s-o ia de la capăt, dar nici n-ar fi putut s-o lase amețită, în stradă, pradă oricui! Nu mai avea importanță că nu se potriviseră, că se uniseră sub auspicii nefaste! Nici măcar că trecuseră, deja, 12 ani, de când schimbaseră direcțiile - el, pe drumul lui, ea, pe-al ei!

-Totuși, nu înțeleg ce-i cu tine, în starea asta, la ora asta? nu se putu abține să nu întrebe, conștient că niciunul dintre ei nu e suficient de treaz pentru asemenea discuție! Mai ales, când nu-și mai vorbiseră de peste 10 ani!

- Nu e treaba ta! N-a fost nici când ai plecat! Și nici o clipă în anii din urmă! Sau vrei să te bucuri - sufăr și-acum! Na! dacă tot ești curios, bărbată-meu mă bate! Tu nu m-ai bătut niciodată, ca un bărbat! Tu mi-ai întors spatele, ca un laș, și ai plecat! Mi-ai reproșat băutura și m-ai lăsat pradă ei! El, cel puțin, e  un bețiv, ca și mine! Bem cot la cot! Eram amândoi, în seara asta, dar nu știu unde l-am pierdut!

El zări o dungă neagră, undeva, sub părul bogat! Apoi, o alta, scurtă, pe gât!

- Te-a lovit și-n seara asta?

- Ți-am spus că nu-i treaba ta! El e bărbat, mă bate, dar mă iubește! Și e cald, și blând, când se trezește din băutură! Nu și când e țeapăn de beat, când uită ce-i cu el! Dar mă face să mă simt dorită! Îmi satisface toate dorințele! Ce mai contează câteva palme, după atâția ani? N-am murit niciodată, din bătaia lui! Cel puțin nu mă părăsește, ca ticăloșii care pleacă și nu se mai uită-n spate!

El tăcu în continuare - n-avea ce să comenteze! De când se despărțiseră, toți îl făcuseră să creadă că singurul vinovat de situație este doar el! De lipsuri, de setea ei, de datorii, de moartea tatălui său! De o mie de lucruri! Fusese nevoie de un  efort uriaș, să poată trece mai departe! Mai nou, bea și el, uneori turnându-și în cap! Crezuse că scăpase de toate astea, dar iată! O nenorocită de seară și s-au dus! Ușor se mai duce liniștea unui om!

Apoi zări urmele de sânge de pe picioarele ei – nu era îndeajuns de trează, ca să le vadă, așa că nu le ascunsese! Îi privi și pantofii și abia atunci observă că sunt rupți, bucăți! De parcă ar fi jucat fotbal, cu ei în picioare! Nu întrebă nimic, dar o bănuială urâtă i se strecură în suflet - ceva nu era în regulă!

Auzi, afară, glasul administratorului! Acesta vorbea cu poliția, care căuta o femeie ce își omorîse soțul și fugise! Auzi și un alt glas, care spunea că aici adusese femeia, și-un bărbat, și recunoscu glasul taximetristului curios din seara trecută! Și se întrebă - ce ar trebui să facă!?!