Tremură frunza sură, pe maidan,
Iar vântul bate-ncetișor, în geam,
Când, spre bordeiul vechi, dar părintesc,
Umil, agale, eu sufletu-mi pornesc!
Nici azi n-am cîștigat o acadea
La LOTO! Și mă doare o măsea!
Mă strâng bocancii, de-mi vine să mor!
Dar mă așteaptă - acasă, un vinișor!
Am papagal, la propriu și la figurat!
Și mă apucă, sfinte! un căscat!
Pentru că asta am fost, oricum, mereu!
Lipsit de-onoare și de Dumnezeu!
Mă consolez - nu-s singur găinar!
Mai am, sub limbă, un soi de gust
amar,
Unde mi-oi fi pus - onoarea și respectul?
Chiar mă surprinde - ăsta mi-e defectul?
Am molfăit, în gând, multă onoare!
Are un gust amar, la fel ca la cicoare!
Iar, cu respectul, am dat, cu el, de-a dura!
Așa-i când ai în minte, doar brânza și untura!
De-atâta onoare, am terminat tutunul!
Iar, din respect, am dat, în porci, cu tunul!
Și m-am ales netot, cu dinții-n malaxor!
O să mănânc, vedeți! pământ, pe viitor!
Iubiți fârtați, vă cer, astăzi, iertare!
Am tot greșit și tare mă mai doare!
Am pus, în piuă, toată nepăsarea
Și am uitat respectul și onoarea!
Eram sărac, dar mândru! Omenos!
Acum, sunt doar un simplu păcătos!
Ca biet arici, aveam și eu, tot dreptul,
Să am în preajmă, onoarea și respectul!
Mă-ntreb - cum am pierdut cărarea?
De vină-s eu? Sau, poate, întâmplarea?
Oricum, păcat! acesta e efectul-
Nu am, la mine, onoarea și respectul!
Oi fi un ticălos, de-o rară josnicie,
Dar tot mai știu, de-un pic de omenie!
Nu mă compar cu cei ce au făcut oroarea
Să ne distrugă sufletul și-onoarea!
Aștept, la ceas târziu, ca niște lei,
Să se ridice, din țărână, și ăști copii, ai mei!
Să le jupească pielea pe picioare!
La cei fără de milă și de-onoare!
Simțiți, și voi, cum înflorește glia?
Mă doare - în suflet, ca toată
România!
Cum? nu mai e contemporam subiectul?
Ori v-ați pierdut curajul și respectul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu