Trebuie să încep cu :
SCUZE! UN MILION DE SCUZE! Sau, așa cum scriam nu demult, cu IERTAȚI-MĂ, VĂ ROG!
Așa este corect – să recunoști când greșești! Chiar doar pentru a-ți simți
conștiința, împăcată. M-am înșelat: poate să vină și să treacă 78.000 de
pandemii, noi, oamenii, multe nu vom învăța – ne lipsește discernământul! Și ne
mai lipsesc modelele, și valorile, și omenia! Am ajuns să fim fără norme,
cerșind normalitatea! Vax! cum naiba de-am ajuns să stăpânim Pământul? Sigur, e
o greșeală! Eroarea fatală!
Ți-ai și găsit - să mai învățăm câte ceva! Concret – nu învățăm nici acum,(când gurile rele și
gurile bune vorbesc de remodelarea noastră, a fiecăruia, cu Bla- Bla-
Bla-ul că ne redescoperim și vom merge
de alte potecuțe, vom fi mai buni și mai atenți!), că ceea ce-ar trebui să facem, nu facem, dar gură mare,
avem! Și, cu tot riscul să enervez iar, spun că suntem proști - bâtă! Mă uit la mine! Argumente, gârlă! N-am terminat cu sănătatea, deși așa se părea! Vedeți, se
întâmplă niște chestii - trestii, în țara asta, care ar trebui să ne dea de
gândit! Înainte, însă, de a continua de unde rămăsesem, trebe să dau o
explicațiune – eu, unul, m-am săturat să stau mereu pasiv, în timp ce vulturii
se înfruptă, în zile de post, din trupul și sufletul meu! Dacă eram acum 500 de
ani, mai ziceam – proști și mulți, nu ca azi, mulți proști călare pe cai
mascați! Și eu, printre ei! Cum să-mi închipui că...?
Cum spuneam, la sănătate stăm bine – zilnic descoperim că
despre SARS CoV 2 se știa de multă vreme, s-au luat unele măsuri, sunt și
echipamente, doar creiere, ioc! La noi, e doar politică, unde nu-ți trebuie decât
tupeu și demagogie. Trebuie să recunosc - eu, care zicem c-am avansat, că nu mai suntem cramponați în trecut, cred că
nu vom scăpa niciodată de tehnica socialismului multilateral- semidezvoltat, și-o
să mătrășim statistici! Este uluitor cum trăim întro utopie continuă, datorită
cifrelor umflate cu compresorul, sau, opus - modificate cu satârul! Proaste obiceiuri, pe vreme de pandalie! Că mă
apucă toate pandaliile, când sunt luat nu la mișto, ci la împins vagoane pe
lângă calea A-ferată și C-inutilă! Lipsește
B, știu! dar dacă alții trăiesc din miile noastre de omisiuni, eu de ce n-aș
putea sări peste ceva? Ne pasc niște milenii grele, bine că nu le-apuc!
Știți una bună? –
cei care lucrează cu posibilii infectați, nu sunt testați! Cum noi, ăștia,
pacienții trepanați, nu suntem vârâți în seamă, ci în alte părți anatomice, când mai vine câte-o boală! Cei din
sănătate n-au voie să se îmbolnăvească! Pe baricade, acolo le e locul, martirii
nu se fabrică în birourile ministerelor, ci pe redute și-n pușcării! Pentru a-i
face mai calini, e o tendință - să-i facem, ca pe armată, mercenari - le dăm
bani de coșciug! Rușinos, dar ideea a
prins, de-au început și mâncătoriile. Recunosc genialitatea – tendința de azi
nu e să rezolvăm problema, ci să ne mușcăm, cât mai adânc, între noi! Ca-n
bancul cu moșul dus la curve - Bine că am ajuns, dar nu știu de ce-am venit
aici! Noi nu știm nici unde-am ajuns și
nici de ce ajungem, invariabil, să nu știm ce căutăm în toată mizeria asta!
Vroiam să trec la poziția 13! Nu din Kama Sutra, ci din actualitatea românească în perioda
inter-gripări! Să mușc cu molarii mei calcinați, din spectrul viitorului
economic! De la nivelul zero al existenței mele futile! Ho! că nu vorbesc
buruienos, deși îmi stau pe limbă niște cactuși! Și nici nu clamez, vezi
Doamne! că trăim o parodie, ca să nu fiu învinuit că am pus clame, în păr, la
nenorociți, în timp ce ”parcam” o rodie în mațe! Multe ni se mai trag de la lipsa asta de incultură,
deschizi gura și ți se vede doar limba, nu și cuvintele!
Grație militarilor, croiți
în vreme de război cu perșii, am aflat că avem medici incompetenți și căpoși,
pe deasupra! La Suceava și în alte locuri! Cam târliu, cu constatarea! O
precizare, însă - nu-s toți așa! Iar aruncăm cu materia primă a politicienilor,
în ce prindem? Iar generalizăm, de nu mai știi ce să crezi – to be or not to
be? Zic să se hotărăscă – ori sunt zei, ori sunt dumnezeii mamii lor? Întro
singură zi, de la atâtea informații contradictorii, mi se tocesc sinapsele!
Vorbesc singur, precum Rareș Bogdan! Da’ treabă ca lumea, cine mai face? Mă sperie infantilitatea asta
cu care sunt tratate problemele grave!
Întreb și eu: cîți dintre
cei carantinați au fost testați?/ cîți, n-au nimic și stau pe banii altora,
aiurea? cîți din cei aflați la izolare, sunt legați de piciorul patului și
bătuți cu rânca, dacă ies?/ cine o să deconteze, dacă supraviețuiește! toate
cheltuielile astea inutile, plus mâncătoria de rahat? Pentru că se pare că
suntem departe de marea nasoleală, iar mulți deja s-au plictisit și vor
mardeală! Să dea sau să ia!
Și trebuie să privim
serios și bârfa aia, cu creșterea infracționalității, amezile alea sunt bune
când s-o găta hîrtia inginerică, nu prind la meseriași! Tot n-aud de libera
utilizare a mijloacelor din dotare, la forțele de ordine! Atunci, să le dea cu
pixul, în cap, infractorilor! Căcând oi vrea io să-mi fac singur, dreptate, ori
sunt mort, ori mă leagă și mă-mpușcă!
(Va urma)
