CANDID-AȚII!

Dintr-o eroare regretabilă, la postul local de televiziune s-au întâlnit atât candidații la locale, cât și la parlamentare, pentru că lumea se întorsese cu susul în jos, revenind la un normal anormal de serios. Cele două tipuri de alegeri, din motive de money-money, se desfășurau în același timp!

Și dacă tot au venit, unii chiar neinvitați! alții, chiar neaveniți! i-au băgat în direct pe toți, să vadă ce putea să iasă! Ideea nu era inspirată dar, după atâțea ani de democrație turbată, s-au văzut atâtea, nici nu se mai comentează și nici nu contează! Astfel, în jurul mesei rotunde, fostă pătrată, își aruncau priviri patimașe diferite soiuri de omuleți, care-mai-de-care mai țâfnoși și mai nervoși, adunarea semănând cu Roata Norocului, împerecheată cu Sorcova-Vesela !

Moderatorul, vădit dat jos din patul nu știu cui! arata de parcă participase la Campionatele Mondiale de Tropăit  prin  Beznă, ulterior aflându-se că locul lui nu era acolo, fiind om de serviciu la ospiciul din apropiere! Și cum moderatorul adevărat dăduse bir cu fugiții, auzind doar! ce-l așteaptă! rămăsese singurul  candidat viabil la atare paranghelie!

Seara debută cu intonarea imnului național, iar cel care venise cu ideea se trezi sodomizat verbal de (ne)recunoscătorii respectivei manele, mai degrabă cunoscători ai imnului na-ți-o-anal! Mai complicată a fost așezarea comesenilor care vor mânca doar un singur fel, pentru că nu se știa care-i de stânga, care-i cu dreapta, care servește din centru, chestie de care  nici invitații nu erau deplin lămuriți!

-Domnilor și doamnelor! consideră oportun multiplul deputat Similică să înceapă dezmățul!, el fiind singurul ales de mai multe ori în forul legislativ datorită familiei sale numeroase și sus-ținătoarea banilor împărțiți cu dărnicie și figurii antrenate tip ogar la pândă, moștenite de la un unchi vânător de funcții de partid!

Unii dintre cei prezenți se uitară în oglindă, să vadă când au ajuns și ei domni! iar alții se simțiră flegmați! pardon! flatulați de epitet! Cât despre doamne, nefiind niciuna de față, li se așezară inimile la loc, convinși cu fuseseră inspirați să monteze bariere în jurul clădirii, cine știe ce le mai trecea prin cap nebunelor!

Gheața fiind spartă, se apucară să dezbată cu frenezie subiectele toride ce încălziseră atmosfera (că de-aia se spărsese gheața!):

-Eu voi milita pentru construirea de autostrăzi, dintre care una care să lege satul nostru de Berlin! declamă Pișbulea, candidat la Senat.

-Eeuu, vreeau să aduuuc invevestitori străini, săă aveeemm locu-curi de muncă! se bâlbâi, de emoție ssspontană, candidatul la Coconsiliul Local Ilie Aluipleașcă.

-Mai presus de toate, trebuie să ridicăm nivelul cultural al oamenilor, greu încercat de ultimii 27 de ani! Am văzut pe NET niște cricuri performante, ideale pentru zona noastră defavorizantă! se aruncă în lupta de clasa I, candidatul la județene, Cricuș Bănțescu.

-Vreau să transformăm industria cocso-chimică, în industrie chicso-comică, așa cum dorea tovarășul Nicolaie Ceaușescu, când a pus în practică împrăștierea în țară a 22 milioane de lihniți!, sări și octogenarul dizident Paraschiv Nomenclaturistul.

-Să întărim statul de drept! Eu deja am strâns una mie araci și 15 șpalieri, fix în acest scop! nu se lăsă fostul primar, actualmente din nou candidat, Coțofel Plătică.

-Domnilor, problema e gravă! acoperi orice intervenție glasul baritonal al lui Don Similică.

-Care-i problema, șefu’? îndrăzni Gugulea, șoferul Marelui Deputat, după scenariul prestabilit. Surprinși cu mâța-sac și găinile subțioară, prezenții și absenții se opriră, contrariați, fără să se întrebe ce căuta acolo Gugulea, din postura sa de candidat la pușcărie.

-Cum vă spuneam domnilor, trebuie să ne unim forțele, să dăm ce-i mai bun din noi (și lui Coțofel i se opri voma-n gât!), să aducem urbea la un standard european, să promovăm interesele fiecăruia (și lui Gugulea îi săltă inima!)! Uitați-vă, numai, la bogățiile comunei noastre: avem noi trei vaci, dar sunt cele mai mari vaci din țară, nici nu știu să se semneze! Avem o turmă de miei, avem! Sunt tot mieii de anul trecut, n-au mai crescut, dar sunt miei! Avem exploatarea de salcâmi, delta pârâului Seculeț, unde numai anul trecut am făcut o investiție, populându-l cu broaște, să le dăm la export la italieni! Avem și mina de bălegar, dar și mina din creioanele cumpărate  anul trecut, c-am dat doar 100.000 lei pe creioanele alea! Dacă mai punem  și potențialul turistic, ne-am scos! Numai din bojdeuca unde a murit de foame țața Glafira scoatem asfaltarea drumeagului până la mormântul străvechi a lui moș Gargui, din a cărui vizitare scoatem alți bani! Vedeți, soluții există! mai rămâne să puneți osul la treabă!

Și s-ar fi văzut din nou ales dacă cameramanul nu ar fi obosit (din mai multe cauze!)  și nu ar fi oprit filmarea, comentând în silă:

-Doamne! multe prostii am mai auzit și azi! Păi bine măi românilor, ce-are candidatura cu Prefectura? Mai gândiți-vă, oare parlamentarii n-ar trebui să facă LEGI care să NE APERE PE TOȚI, SĂ TRĂIM ÎNTR-O LUME SIGURĂ, ÎN CARE COPIII NOȘTRI SĂ FIE ORIUNDE ÎN SIGURANȚĂ? Oare primarul n-ar trebui SĂ GESTIONEZE CU CAP BUGETUL, SĂ STRÂNGĂ BANII NECESARI, CA SĂ NU MAI DEA ÎN GROPI? VOI TOȚI AR TREBUI SĂ NU MAI DESCHIDEȚI GURA, AȘA ÎN DORUL LELII! CĂ NU TOATĂ LUMEA-I PROASTĂ ȘI IA DE BUNE TOATE SCLIFOSELILE VOASTRE! CE-AR FI DACĂ FIECARE ȘI-AR VEDEA STRICT DE TREABA LUI?

Ariciul ascultă toată discuția și reflectă în cotlonul său intim:

"Unii au chiar și dreptate, deși nu au și curajul să o și exprime! Dacă toată lumea ar fi cameramani,  poate că am aveam și noi, aricii, curaj șă ieșim din cochilie! mde! dintre țepi! Uneori e greu să fii tu însuți, cu atât mai greu să te lupți cu propriile îndoieli!''

În stilul Rodica Ojog-Brașoveanu- Tu ce părere ai, frate cetitorule?