PREGĂTIRI MATEMATICE DE REVELION

-Mai e puțin și gata cu anul vechi! Cică vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun! La anii noștri, nu se aplică vorba asta, suntem invers proporționali. Nouă, nici adunările nu ne mai plac, oricum scădem în fiecare zi. Ca număr, ca greutate, ca putere...! Ehei! și ce mă pricepeam la înmulțire! Mai ții minte, când eram verzi, amândoi...? Ce mai săream pârleazul, mai ales eu! Tu, nu! stabilitatea era cuvântul tău de ordine, ție îți place să ai rădăcini adânci în pământ, să nu te doboare vânturile mele. Cu împărțirea am stat rău: de obicei, împărțirea se făcea de către alții. Când am împărțit și eu, m-a durut așa tare sufletul, că mulți au plâns după împărțeala mea. Constat că de-aia am rămas noi doi, singurei ca două bufnițe cu Parkinson. Doamne! și pe câți n-am ridicat noi, la putere, iar acum ne-au uitat, ne dau cu rest! Nu-i vorbă, când prindeam terenul liber, extrageam și rădăcină pătrată, din toți, nici apă nu mai aveau de unde să bea. Acum ne pregătim să facem Revelionul tot noi doi, ca întotdeauna. Deși ne-am cam uscat, mai ales tu, matricea noastră a rămas unită, contrar previziunilor cunoscuților. Unde există înțelegere, există ecuații de durată! Mai ales în cazul fracțiilor - când la numitor, când la numărător, după gustul și părerea fiecăruia! Mă uimește că nimeni n-a sunat de Crăciun, pesemne au toți, problemele lor, iar pe noi nu ne interesează rezultatele, decât dacă sunt pozitive! Nu-i nimic, o să petrecem un nou Revelion, tu și cu mine, dacă gradientul de temperatură va fi rezonabil, vom sorbi din șampanie afară! Nouă nu ne pasă de cei nerecunoscatori, noi am privit întotdeauna, din toate unghiurile, și nu am fost optuzi. Mă gândesc la cele 7 și 1/2 sarmale și salivez, îmi face limba lipa-lipa cos de alfa! Am tot ciugulit din curcan, l-am adus la forma de trunchi de piramidă, iar de picioare am atârnat două globulețe, care au fost sferice, până m-am așezat pe toate patru. O să fie frumos de Revelion, o să vezi! își încheie șlițul și tirada bătrânul profesor de matematică, adresându-se vechiului său prieten, pomul de iarnă!

BÂRLAD, ANUL 2054

          BÂRLAD, ANUL 2054 (Povestire SF-iu al dracului...!) Coborând din căruța pe pernă de aer, rămase surprins - nu mai recunoscu locurile, de parcă coborâse pe Marte, acolo unde deja mai fusese! Podul suspendat peste Kakaina, din oțel și sticlă, permitea să se vadă cât de serioși sunt localnicii în a deversa în apa cristalină, WC-urile proprii, dotate cu senzori de prea-plin și pulverizatoare cu unguent, la bideuri. Sub pod, niște ecologiști au montat un stăvilar, care oprește pet-urile, aflate în cantitate suficientă cât să permită funcționarea micuței fabrici de tocat plastic, ce asigura locuri de muncă pentru 24 de lucrători calificați în meseria de "operator plastifiant grad II". Sensul giratoriu de la piață fusese modificat și funcționa pe verticală, mașinile mergând pe spirala ascendentă, iar pietonii, pe cea descendentă. Însă, deocamdată, nu văzu pe nimeni, era prea devreme, la ora 11.20 a.m. cetățenii mai dormeau încă, după chefurile de peste noapte. Mirosul de grătar mai stagna în aer, fiecare balcon fiind dotat cu un grătar ultramodern, din titan. Arhitectura modernă înlocuiește acoperișurile în pante, lăsând loc celor țuguiate, tronconice sau trunchi de piramidă. Nu existau ferestre, care fuseseră bătute în cuie, pereții fiind din sticlă incasabilă, ca să suporte loviturile de sabie ninja sau de macheta. De văzut, nu se vede înăuntru, dar simțea că este urmărit cu atenție, părul lui portocaliu atrăgând privirile, precum vestele de salvare. Străzile aveau și bandă pentru biciclete, dar nu pricepu de ce aceasta era acoperită cu sticlă pisată, după cine știe, ce idee avangardistă. Străzile și bulevardele erau largi, pregătite să poată ateriza orice avion de pasageri pe ele, și păstrau amplasamentul micuțelor străduțe de odinioară, pline de gropi și dâmburi. Doar că acum gropițele din obrăjorii carosabilului erau figuri geometrice, adevărate opere de artă ale drumarilor, și nu era una singură, mai adâncă de 10 cm! Fu uimit de câtă precizie dădeau dovadă noii cetățeni, în gospodărirea orașului! De exemplu, guma de mestecat era colecționată de o bandă transportoare, care o ducea direct la fabrica de asfalt, nu se mai găsea lipită peste tot, ca în vremurile arhaice. O altă bandă era pentru gunoi, alta, pentru scuipat, de care nu se mai ocupau consilierii locali, ca în trecut. Omenirea avansase atât de mult, încât nu mai exista primar, alegeri, politică! Nu e minunat viitorul pe care ni-l pregătesc politicienii anului 2021?

COLINDE, COLINDE...

Am pleca, să colindăm, dar noi, mască, mai purtăm!

Și se-aude înfundat, de ne facem de... cacao!

Sunt unii, cu colindatul, zici c-au terminat aratul:

Nu scot, vere! un cuvânt, și ca minte, sunt... pământ!

Dar mai sunt colindători, ce prin lume-s călători,

Care s-au întors cu sacul, de pe unde i-a dus dracul,

Care - n loc de-o vorbă bună, au uitat...limba română!

Pas! să te-nțelegi cu ei, mai ales dacă sunt "zmei"!

Sunt colindători, mai nou, de te crezi că ești un bou:

De când știu să buchisească, învățat-au să vorbească!

Sunt atât de culți, săracii! că, din nou, te ia toți dracii:

Dau din clanțe, dar în van - "Sunt jupân european"!

Au doar drepturi, nu și scuze, și tot dau, mărunt, din buze!

Cei mai vajnici urători, ce sunt mari colindători,

Sunt cei cu onoarea, vidă, din partid, trec în partidă,

Nu mai știu de porți, să sară, să belească astă țară!

Zi, măi frate! să nu mori, cu așa colindători?

Mai nou, colindatul nu-i cu "doxă", ci colindul scos din boxă!

Așa - i cool și e cuminte - nu mai scoți, pe nas, cuvinte!

Nu te dă, nimeni, afară, nu te face de ocară!

Când taci, nimeni nu se prinde,... că n-ai învățat colinde!

Ești bengos, dar insipid!

... Bine că avem Covid!

LUPUL CU TREI IEZI...

      După ce capra a plecat la cules sparanghel și-a ajuns la cules castraveți, lupul s-a gândit să se ocupe el, de educația iezilor, nu de alta, dar ca să le poată bea alocația, el procesând o lene cronică. De fapt, odată cu pădurile care au plecat, și ele, peste hotare, arderea porcilor pe rug, pentru erezie, moartea suspectă a înaripatelor, lupul trăgea mâța...se trăgea singur de coadă! Cum în sate au rămas doar bătrânii, îi cam era frică să nu-și rupă colții în ei, lui conservele nu-i priau. Așa că i-a înfiat pe iezi și totul a fost OK, cât capra a mai trimis niște euroi, după care a uitat. S-a trezit săracul lup cu trei draci pe cap și cu învățământul on-line, tocmai el, care naviga pe FB, cu greu. Dacă mai pui că iezii ticăloșiți, nu mâncau decât fast-food și se îmbrăcau doar cu țoale de firmă, nu-i de mirare că lupului i-a părut rău că nu i-a mâncat de mici, cu mujdei. Atunci s-a gândit să scape de ei, ca să nu se scape pe el, fapt pentru care a așteptat să adoarmă iezii și să le taie beregata, cum au tăiat unii, salariile. Iezii, fragezi-fragezi, dar nu proști, au mirosit intenția lui de vot, de a mai reduce din numărul celor care vor ajunge la pensie și l-au dat în gât că umblă fără mască. Nu le-au trecut pe lângă coarnele moștenite de la mama lor! că amenda va cuprinde propriile alocații, lăsându-i fără pâine, cam în genul cum mulți au rămas azi, fără pâine. Drept răzbunare, lupul le-a tăiat Net-ul și i-a trecut pe lactate fără grăsimi, de-au ajuns iezii numai blană și os. Iezii l-au reclamat la Arhivele Securității, unde lupul mai avea niște rude cu blana schimbată... Apoi lupul le-a tras o mamă de bătaie și ei l-au reclamat la Protecția Copilului. Războiul lupului, cu iezii mai durează și azi, după 30 de ani, fără ca părțile să ajungă la vreo negociere și să se ajungă la guvernare! Dar asta e altă poveste...!